Draga buburuza de un an vechime,
Afla ca atat ce mai vorbesc cu tine in gand si atat ce iti mai scriu telepatic, si atata ce greu ma urnesc sa deschid o noua pagina de jurnal... Incat imi este rusine ca trece, trece vremea, se astern amintiri gramajoare, gramajoare si eu nu mai apuc sa ti le enumar, macar...
Asadar, lucruri intamplate sapatamana aceasta, in special despre berze:
- pe 27 noiembrie, cu cateva zile inainte de etalonul berzei, a venit pe lume Sofia-Elena. Deci a nascut draga noastra Cornelia (Kory a mea de la Craiova). Este frumusica povestea lor, in stil personal povestita de double-mamy-Kory. Cel mai probabil voi reveni pe subiect;
Irina si mami ei |
- pe 30 noiembrie prietena Irina a celor 2I aparea si ea in Universul material, cu un an in urma! S-a serbat sambata, odata cu tine, dar la ceva km distanta, adica tocmai unde s-a nascut: la Sibiu.
- pe 29, respectiv 30 noiembrie Cristina (mama proaspetei Ana Maria de care ti-am spus deja) si Raluca (ambele din lumea mea @iesec Craiova) s-au serbat si ele (berze mai mari la ele, da, da), iar Mihnea lu' Donuta (orange-people and friends after) avu si el o vineri de 9 decembrie aniversara; si sa o amintim pe mai tinerica (tot din lumea portocalei) Lili, 11 decembrie;
- pe 6 decembrie nasu' Catalin (Neculai), Ionut (Nicolae) a lu' Irina&Ioana au avut o zi speciala de Sf. Nicolae.
Ionut (Nicolae) |
Tuturor, La multi ani!
Incheind aici cu sarbatoritii saptamanii, as dori sa pastram nota de Sarbatoare si sa intram intr-o lume de Basm.
A fost odata ca niciodata o luna numita Luna Sarbatorilor de Iarna. Pentru noi, tu ai deschis aceasta lume noua, pe 3 decembrie, anul trecut si asa va fi de acum incolo, pentru familia noastra, pana la adanci batraneti!
Sa vina Mosuuuuu'! |
Dupa aceast minunat 3 dec. vine noaptea dintre 5 spre 6 decembrie cand copiii mari si mici obisnuiesc sa isi lase
ghetutele in fata usii, in speranta ca vor primi cadouri
de la Mos Nicolae constand, in general, in dulciuri. In unele zone, copiii ii lasa mosului
apa si/sau morcovi pentru calul sau. In multe regiuni ale Romaniei copiii
gasesc in dimineata zilei de 6 decembrie, pe langa dulciuri si fructe, o
nuielusa. Cu siguranta la anu' vom marca solemn si aceasta zi! Fara nuielusa, desigur.
party de fitze sau somn?! |
In tot tumultul de trairi si zvacniri, a aparut, deodata, un Mos tanar, dar cu barba alba care a rugat copiii sa se aseze in jurul lui pentru a le oferi cate ceva, in dar, asa cum se cuvine intr-o asemenea zi...
O turta dulce infernal de tare si de dulce, dar si o cizmulita in care am descoperit o portocala, 3 nuci, o ciocolatica si un pui de Mos Craciun, iata darul primit de fiecare copil de acolo, insa nu mai repede de a te cocota pe piciorul mosului si de a-i zambi sagalnic! Ai fost, se pare, cea mai micuta de acolo, caci Mosul te-a chemat prima, din tot zumzetul de copilasi. In tinuta primita cu ocazia zilei tale de la nasa s-a desfasurat prima intalnire a ta cu unul din pesronajele mult-dorite ale acestei luni: Mos Nicolae.
Joi, 8 decembrie, Irina si Ioana s-au mobilizat in pas de Gym, alaturi de noi, pentru o vizita la targul pentru copii, organizat in parcul nostru (la Sala Polivalenta). Ceea ce trebuia sa fie 45' de gimnastica pentru bebelusi, au fost 40' de ntarzieri organizatorice, frig, curent si saltelute multicolore, in diverse forme si marimi, special aduse de catre gazde pentru cei foarte mici. Irina s-a purtat exemplar. A efectuat toate miscarile la aparate. Tu: miau, miau dis-de-dimi pan-n-seara! Fie raceala ce te-a cuprins usor dupa ziua ta, fie dintisorii de sus care imboldesc cu nesat gingia se pot numi vinovate de miorlaiala ta si dorinta de a fi numai in bratele lui mami, mami, mami... Un cadou frumos de la fete, pentru ziua ta (xilofonul, am sa ti-l arat), un cadou util de la mami (ti-am luat primul set de periute de dinti pentru bebelusi), un cadou luat pentru un alt copil, de la Mos Craciun (nu zic care), iata asa s-a terminat ziua noastra activa de la Targ, cu tine in parc dormind (din nou) in drum spre casa. Asa a facut si Irina in drum spre taxi, si apoi acasa la ea (la unison, ca surorile)...
Vineri, 9 decembrie, seara de senzatie. Club Fratelli Studio. Acolo unde fitele exista si se tin lant si unde mami (d'apai tati) nu a ajuns in aceasta viata (da, e posibil sa scape asa locatie de clubbing renumita), portocala mecanica a organizat, ceea ce se numeste: Petrecerea de Craciun pentru angajati.
Tema: "Ce doreai sa te faci cand erai copil?".
Asadar, toti trei, SIAMEZI, ca de fiecare data, am patruns, pe usa din fata, fara sa stam la coada caci suntem mici, in lumea ingusta, dar colorata, a clubului ce a devenit gazda nu foarte spatial-primitoare, a imaginatiei, copilariei, viselor. Intorsi in timp, cu mic cu mare, colegi-portocalii costumati in fel si fel, am petrecut 2-3 ore agreabile. Scufita rosie, doctorita, marinar, fotbalist, agent FBI, diva, regina, printesa, cavaler, pilot de avion, pirat, militar ori chiar pilot de FormulaI sunt doar cateva vise transpuse in realitate cu ajutorul uniformelor, genelor false, stetoscopului sau a unei palarii ori etichete concludente.
Zambete, revederi, amintiri, exuberanta transformate incet-incet in frig-fum-boxe la maxim-inghesuiala-inghesuiala-inghesuiala, au fost cateva din sentimentele mele de mama ale serii de vineri, 9 decembrie.
Alaturi de mama Robertei (Ami, colega cu mami si vecina din copilarie), dar si de tatal tau, cum ziceam, am batut orasul in lung spre a ma infatisa cu visul meu din copilarie (poate adolescenta, nu chiar copilarie, dar trebuia sa reprezentam si noi un vis la petrecere, nu?!): meseria de mama (alternativa ar fi fost halatul alb, dar era complicat).
In schimb, mereu imi aduc aminte de aceasta poezie din copilarie:
Nu ma dau pe cinci baieti!
Mamiceala o fac cu cel mai mare drag si cu dedicatie maxima. Sau macar incerc. Cu un tatic crispat (putin spus), am patruns si ramas in aceasta lume muzicala si vizuala a copilariei in care vinetele cu muguri de pin, humusul, painici cu brazeturi fine si capsuni racoroase, fripturici cu mac si creveti jmecheri au fost ceea ce am apucat sa gust, printre cateva picaturi de suc de portocale. Nu stiu ce a crezut lumea despre noi (dincolo de: vai, ce dragut ca ati venit cu copilul), insa eu m-am simtit tare bine. Ce sa mai zic de tine care, dupa ce ai dormit cinci minute, asemenei obiceiului incetatenit al mamei tale, te-ai pus pe un chiot si un dans, nevoie mare. Toate astea pana sa se strice atmosfera care devenise INSUPORTABILA (aglomeratie si fum), atunci cand am plecat noi (din motive de oboseala Victoriana). Asadar, am trecut in condica, pe langa drumuri la nunti, munti, botezuri, mare, doctori, coafor, manechiura si o petrecere de Craciun pentru oamenii muncii. Asteptam poze si sper sa te bucuri cand vei citi aceste randuri (desi multi ar spune: mama denaturata, si-a dus copilul in haosul acela!). Dar... :))
In schimb, mereu imi aduc aminte de aceasta poezie din copilarie:
O fetita cu fundita,
Se ducea la gradinita.
Si mamica o-ntreba:
Un’ te duci fetita mea?
Se ducea la gradinita.
Si mamica o-ntreba:
Un’ te duci fetita mea?
Eu ma duc la gradinita,
Sa ma fac o doctorita,
Doctorita de copii,
Sa ma joc cu jucarii.
Sa ma fac o doctorita,
Doctorita de copii,
Sa ma joc cu jucarii.
Si taticu-i suparat,
Ca n-are si el baiat.
Si mamaca-i bucuroasa,
Ca are fetita-n casa.
Uite-asa cum ma vedetiCa n-are si el baiat.
Si mamaca-i bucuroasa,
Ca are fetita-n casa.
Nu ma dau pe cinci baieti!
Mamiceala o fac cu cel mai mare drag si cu dedicatie maxima. Sau macar incerc. Cu un tatic crispat (putin spus), am patruns si ramas in aceasta lume muzicala si vizuala a copilariei in care vinetele cu muguri de pin, humusul, painici cu brazeturi fine si capsuni racoroase, fripturici cu mac si creveti jmecheri au fost ceea ce am apucat sa gust, printre cateva picaturi de suc de portocale. Nu stiu ce a crezut lumea despre noi (dincolo de: vai, ce dragut ca ati venit cu copilul), insa eu m-am simtit tare bine. Ce sa mai zic de tine care, dupa ce ai dormit cinci minute, asemenei obiceiului incetatenit al mamei tale, te-ai pus pe un chiot si un dans, nevoie mare. Toate astea pana sa se strice atmosfera care devenise INSUPORTABILA (aglomeratie si fum), atunci cand am plecat noi (din motive de oboseala Victoriana). Asadar, am trecut in condica, pe langa drumuri la nunti, munti, botezuri, mare, doctori, coafor, manechiura si o petrecere de Craciun pentru oamenii muncii. Asteptam poze si sper sa te bucuri cand vei citi aceste randuri (desi multi ar spune: mama denaturata, si-a dus copilul in haosul acela!). Dar... :))
11 decembrie. Din nou la Tragul de bebei. Duminica. Ilinca, de care ti-am povestit la ziua ta si Oana (o fosta orange-people) au fost motivatia noastra pentru o vizita la targ, dupa un somn in parc, in brate la tata, cu mult soare, dar si ceva vant. Participarea s-a soldat cu cheltuieli, printre care si o minunata Manduca in care spre sa-ti petreci somnul de dimi sau de seara (apoi de pranz) cativa ani de acum incolo! Bine, minunata era daca o luam pe cea din Editie limitata. Insa psihologicul pret ce tindea spre o suma aparent astronomica, ne-a determinat sa ramanem in rand cu lumea (buna) la modalitati de purtare a bebelusilor.
Asadar, in speranta ca de acum incolo deplasarea ne va fi si mai zburdalnica, te-as ruga sa ma inspiri sa ii scriem Mosului! Caci, DA, mai trebuie sa vina un Mos! Cum ti-a zis mami: facem curatenie, impodobim casuta pentru acest anotimp, facem bradutul sub care punem ghetutele pentru ca pe 24 seara, va veni pe casa liftului Mos... Craciiiiiunnnnn! Pana atunci tu oricum te vei perfectiona in cantari si dansuri. Nu cred ca vei avea probleme in a-l insenina pe Mosu'!
Scrisoare de la Victoria catre Mos Craciun:
Draga Mos Craciun,
Afla ca noi suntem cuminti. Uneori mai nervosi, alteori mai bucurosi, dar intotdeauna jucausi, dansatori, petrecareti si binevoitori!
De la tine ne dorim o viata alaturea, cu cat mai deosebite, frumoase si vesele experiente impreuna, mereu cu sanatate presarate, daca se prea-poate, iar maruntele si multele bucurii sa ne fie mereu surse de rotunjire, de implinire a ego-urilor! Sper sa nu ti se pare prea filosofala piatra cu care-ti scrie Mama de Victoria in seara aceasta.
Am vrea sa devenim si mai destepti emotional, si mai inteligenti sentimental, pe scurt, mai intelepti! Oameni mai buni!
Valabil si pentru cei mari, in egala masura. Cu precadere pentru unii. Pentru altii sanatatea si dansul pitic primeaza la dorinte.
O sanie pentru Victoria ne-am dori.
Pentru Mami de Victoria poate o sedinta de relaxare si o cura de ingrasare.
Pentru Tati cred ca ceva muschi sa faca la ganterele lui, ca sa mai poate cara inca o data pe cat a carat in ultimul an pentru Casa Noastra!
Sau mai bine pe el il ajuti sa devina Manager in 2012, pentru ca mami sa stea acasa, macar pana la trei ani ai lui Vicky. Sa o invete ce este Pamantul, Sufletul, Iarba, Soarele. Lucruri simple. Sau mai bine tati manager si mami sa munceasca si ea. Dar cam maxim sase ore fix pentru mami, ca sa fie mai aproape de mine, caci inca am nevoie de ea, ca sa ma fac si mare si frumoasa! Pe diploma lui mami asa scrie: manager, :) dar astea sunt basme de copii. Mai bine impleteste un fular!
Oricum ar fi, parintilor mei sa le dai si un bilet de avion pentru Londra, unul pentru Praga si o vacanta de vara frumoasa!
Caci daca lor le dai, imi dai si mie.
Si eu sigur nu am cum sa fiu decat cuminte.
Pentru ca asa sunt toti copiii: buni, calzi si foarte ascultatori!
Cu drag,
Victoria prin tastatura celor mari care au adormit cu capu' pe tastatura asta magica, dar macar ti-au scris... E ora 06.33, din 12 decembrie
PS: de luni, de dupa ziua ta, esti racita (sub control, dar de notat! :))
Miercuri iti revenisei, dar ora de "sport" de care ti-am spus, ti-a pus capac ;).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu