Culoare, zarzavat si 90'

Deci, Vicky,

Iata cum a debutat de furtunos ziua noastra de miercuri, 14.

Citez din sentimentele mele materne, ca sa nu crezi cumva ca este perfectiune in mamiceala :)



11:30
Toate in numai 6o'. 
Dupa ce te-ai urcat si coborat de pe canapea pana m-am plictisit, dupa ce ai sters cu merele si ceva grapfruit peste tot, caci am proasta inspiratie de doua zile sa iti servesc micul dejun de fructe nu in scaun, ci bucatele, de ros cu cei doi dinti, din mers, prin casa, DECI, dupa up and down nu stiu cum faaaaaciiiii, dar faci o miscare de te vad cu cracii in suuuuus, langa canapeaaaaa, pe picioarele de la uscatorul de rufe!
Cazi '"regulamentar", feresti capul, nu plangi. 
Te iau in brate. Taci. Probabil de acum avand un an simti si tu cand exagerezi cu zvapaiala. 
Te vad murdara pe pantaloni. Ma vad si pe mine spoita. 'Mi amintesc ca langa canapea, intr-un colt apreciat drept "ferit", imi asezasem micul meu dejun de care s ama bucur cat timp tu rontai fructesi te joci.... Un rahat MARO format din apa, nuci romanesti, susan, nuca de cocos, stafide negre, banana, pudra roscove. Rahatul alimentar fiind imprastiat, varsat pe parchet, evident. 
Schimb una bucata copil de pantaloni, imi dau si eu colantii jos (deci nu mai stau sa ma si schimb, observi, ar fi un lux, adica ceva nepermis). Ma duc sa strang cu laveta si farasul rahatul de mic dejun spoit pe parchet:). 
Masina de rufe mergea. Ca sa nu mai bagi mainile in ladita cu rufele tale, am pus otetul pe masina (da, folosesc otet la limpezit, in loc de balsamul din comert). Masina, oricum ma enerveaza de cand ne-am mutat caci e instabila, se misca si vibreaza ca naiba cand este la turatia pentru limpezire. Se varsa otetu'.
Sare capacu' de la sticla lui si se.... varsa. Surpriza! Cum mai functioneaza si legea asta a fizicii!!! In trei secunde se goleste jumatate din otet, timp in care observ spectacolul cu un zambet... tamp?! Las balta, la propriu, spoiala din sufragerie. Iau lighianul din baia mare de sub cada victoriana (da, avem si asa ceva). Strang otetul astringent pentru ca tocmai mi-am taiat aseara, 13 december, cuticulele care... surpriza! Ustura?! Sterg si parchetul din dormitor, daca tot fac o treaba. Continui cu holul, caci tot il spalasem jumatate. Ma apuc si de bucatarie, caci si acolo era cazul, dar nu si momentul, speram eu. Curat si sufrageria, caci doar nu o lasam tocmai pe ea, asa, cu ochii in ceata murdara! Noroc cu un copil care stie de ton si privire. Incerci sa innoti prin locurile ude. Amenint si reactionezi. Intelegi gravitatea si pericolul.

12:00
Imi dau seama ca nu pot fi cu ochii in sapte parti (macar de ar fi fost vorba de fund in sapte luntrii) si realizez ca desi strang de doua ori pe zi chestii de peste tot, prin casa, e in ZADAR!
Cana ta de apa de la nasa, care e doar o jucarie, o gasesc pe sub pat.
Tot pe sub pat bile, strugurel, o sticla goala de apa minerala.
Pe masuta cutia cu trusa de manechiura a lui tati, pieptanul meu, reviste.
Prosopul de baie pe scaunul de birou.
S-a murdarit de cocktail-ul meu si canapeaua. O curat.
Dau sa ud florile, din toate curge apa. Citesc in fuga un sms de la tati: "Iubita, nu mai uda tu florile, caci le-am udat eu de dimineata, caci u am avut somn :)". Si asta dupa doua saptamani in care cine sa le ude? Ploaia? Ghinion au avut pana acum, ghinion au avut si azi. Dar si eu care am stat sa spal si peretii plini de pamant de la flori.
Strang hainele din hol, de pe cuier; constat ca mai erau vreo patru pulovere aruncate, ca de ochii soacrei, in dressingul masculin. Le astez frumos, pe umerase. Sigur tati a vrut sa ma ajute. Caci daca tot nu a avut somn.
Adidasii mei stau in mijlocul holului, ca asa preferi tu sa te joci.
Manusile mele sunt imprastiate prin bucatarie, desi le pun de trei ori la un loc, in jumatate de ceas.
Strang rufele tale uscate si le pun in dulapiorul de bebelus din camera de bebelus. Asta ca nu se pun singure la loc nici ele si e posibil sa le gasesc unde le las, cam vreo saptamana.
Intre timp s-a terminat si masina de rufe. A doua? Nici nu mai stiu!
Intind rufele trasportate cu capacul de la ladita ta de rufe murdare. In tot acest proces tu le dai jos si le lingi pana decid sa folosesc iar tonul pentru a le lasa. Poate iti era sete.
Ce vina are un biet copil ca sub canapea sunt chestii, pe masa sunt chestii, pe uscator sunt rufe, in capacul de la ladita de rufe murdare sunt hainute ude?... ETC.
Spal ligheanul folosit la spalarea parchetului, gresiei, spal si laveta, spal si chiuveta, imi spal si mainile. Imi prepar din nou marele mic dejun MARO.
Imi ceri banana pentru ca ma vezi curantand-o. Iti dau! Cu riscul de a reincepe marea spoiala!
Oricum esti plina de biscuite din cutia primita de ziua ta de la Marin (pretenul lui tati). Ca ai gasit biscu' in loc accesibil tie, iara... ce vina are copilul?
Incepi sa croncani de somn. Ma uit la ceas. Ora de somn a trecut demult.

12:30
Sa dormiiiiim! Dar adormi?! :)
In acest tumult hilar de situatii o mamica tre':
- sa nu fie nervoasa, caci nu creeaza cadrul optim copilului pentru o crestere armonioasa si dezvoltare emotionala corespunzatoare
- nici stresata nu e voie, caci poate ii vine iara rau pe strada pentru ca nu mananca decat cand apuca, adica seara
- sa nu tipe la copil, caci nu e in spiritul cartilor moderne de parenting si ar fi desfiintata de mamicile perfecte (unele, nu prietene directe, dar e o moda si aici), de ar povesti
- sa nu crape interior, caci puiul are nevoie de ea
- sa fie draguta si apta de sex, pentru ca e in legea firii
- sa nu se gandeasca la psiholog, caci psihologul nu e o solutie; ce poa' face psihologul mai mult decat poti face tu pentru tine insuti
- sa nu se supere cand bunica propriului tau copil zice: "de ce sa scot eu copilul in parc, mama ei nu il scoate?!", caci este mama sotului ei si daca aceasta mama nu mai era, cum ar fi capatat sens cuvintele: familie, fericire, copil, casnicie, camin, casa, univers personal
- sa nu se simta prost nici ca nu se joaca prea mult cu plodul, nici nu il scoate de saptezeci de ori pe zi afara sa il oxigeneze, pentru ca doar asta e rolul de mama, de aia o plateste statul roman DOI ANI de zile
- sa nu se simta prost nici ca nu mai stie sa comunice, ca devine o specie asociala, cu toate eforturile ei de comunicare virtuala, reala, para-verbala si de toate felurile
- sa nu se mai gandeasca nici ca nu a gatit de trei zile decat de cinci ori pe zi pentru copil si a spalat vase cat un munte
- sa zica: nu am nevoie de ajutor, caci de la cine sa-l primeasca in afara dragului sot sacrificat maxim
- sa nu se victimizeze, pentru ca nu e nici prima, nici ultima ce creste un copil. Un copil. Nu doi. Nu o duzina.
- sa zambeasca atunci cand culca copilul si cele fo' 6o' se fac cam 9o'.

Caci da, este aproape 13.00
Intre timp rahatul de mic dejun refacut s-a racit (da, era cu apa calda, bun pentru stomacul uitat intr-un colt de trup slabit).
Tot intre timp una bucata copil a facut caca (la propriu). Poate de asta nu adormea?!?! :))
Schimba-l (iar). Spala-l (iar). Imbraca-l de somn. Pune-l la san (iar).
Si, poate, in sfarsit adoarme!

somnul din 13

S-a oprit si masina de spalat rufe. 
Avem de intins haine gri!Au fst negre. Au fost si rosii. Mama se intreaba:
- sa beau micul dejun fara chief si fara gust
- sa intind rufele ca sa nu mai zaca pana deseara
- sa fac o ciorba calda si buna, caci oricum trebuie sa mancam de pranz
- sa mananc de pranz ce o fi prin frigider, ca de gasit se gaseste mereu cate ceva
- sau sa dorm si eu?!

somnul din 14

Si iaca, asa cum au venit, au si plecat norii grei ai sentimentelor maternale refulate in 60' cu prelungiri la 90'...
Copilul a adormit, mama a gatit.
Copilul s-a trezit.
Mama l-a hranit.
S-a hranit si ea.
E (mult) mai bine asa...

Hrana
Pranz (micul dejun din fructe si putin din bautura lu' mami):
Ciorba de zarzavat si din resturi
Continut:
- una bucata rest zacusca dovleac placintar (fierte: dovleac, rosie, ardei gras rosu, ceapa rosie); deci portocaliu si rosu
- rest salata ciuperci (pleurotus la abur, ridichie, muguri de pin, rucola, ceapa, usturoi); deci maroniu, alb, roz, galbui, verde
- brocoli (inca nu se ingalbenise, dar era pentru nasicile de la iasi, de la ziua ta); deci galben si verde
- conopida (ce a mai ramas bun din sase conopide mici luate cu dragoste dintr-o piata ambulanta, pentru tine, cu o luna in urma); din nou alb
- muuuuult leustean adaugat la final, putina sare, o rosie ciudata si grena din supermarket; incheiem cu verde si grena. Ar mai lipsi ceva in afara de albastru? :)

mama, vreau si de la tine

Chiar a fost o ciorba super gustoasa!
Am notat servirea primei ciorbite cu paine facuta in casa (pentru cei mari si pentru cei mici).

Am de ce aprecia ca familia imi este sanatoasa, ca tata a reinceput sa aiba grija de el, ca bunica ta ne intreaba de sanatate, ca avem nasi si prieteni buni, ca suntem in pragul Sarbatorilor de iarna si pe 22 decembrie mergem sa vedem cum vine Mos Craciun la Rin Grand Hotel, alaturi de nasii tai.


Gustare: biscuiti de mei. (by Cristela Georgescu)
150 grame faina mei (mei la masina de rasnit cafea)
1 lg faina seminte in (sa se lege mai bine)
5 lg cocos razuit
2 banane mici
un pumn stafide negre blenduite cu apa
putina vanilie
putina scortisoara
Amestecate, facute chiftelute, cuptor 30' la 180 grade. OVER! Serviti cu dulceata de cei mari si rontaiti de cei mici. 
Cina: iaurt bio de capra cu quinoa, apoi biscuiti de mei.

Asadar, ce ai mai facut azi, ieri:
- ai aruncat in wc 3 degetele personificate (cred ca docotrul, pompierul si bucatarul) pe care ti le-am luat ca sa iti spunem povesti cu ele; au marimea unui deget de om mare si sunt foarte amuzante; ca la teatrul de papusi
- ai tras de CD-ROM pana mi l-ai prezentat in mana; tata a reperat la el toata seara; cam grav; nu prea mai merge

chestiile astea le-am testat si acum o luna, uitasem!

- te-ai ascunzi in sertarele din sufragerie, te-ai urcat pe pat sa aprinzi lumina in dormitor
- ai varsat halba cu ceaiul tau (evident, ce cauta pe masa la inaltimea ta?!).


Ce imi aminteste aceasta zi...

Scoala generala cu invatatoarea micuta, firava, brunetica, cu voce usor ascutita, dar calda. Nu mai am o perceptie foarte apropiata a momentului, insa mai am imagini, sporadice. Am amintiri, dar sub forma de trairi interioare... O doamna buna cred ca ne-a ghidat primii patru ani in viata. Si mai tin minte 28 de colegi, dupa nume si caracterisici amanuntite, bineinteles ca si dupa figura.

Stabilitatea mi-a marcat, inca de mica, intreaga copilarie, apoi chiar si adolescenta. 

Catrina

Aceeasi cresa, aceeasi gradinita, aceeasi scoala generala 8 ani de zile.
Apoi 4 ani de liceu in aceeasi clasa.
Facultatea cu cei 4 ani ai sai, deasemenea.
Cateva experiente de munca si 10 ani de multinationala.
Mamicia a rupt stabilitatea. 

Sa vedem ce va urma, deocamdata: somn usor!