Puțini văd dezbinarea care se dorește...
Aici e adevarata tragedie
Acest blog este creat pentru fiica mea, Victoria. Inițial a fost despre trăiri de părinte, povestind despre lucruri mărunte si minuni. Eva face ca viața de mamă să fie ușor mai complexă. Iar blogul pare să devină despre femeia care adună povești răzlețe și le așterne, aparent necontrolat, într-un spațiu de inspirație și concret imaginat! Să lăsăm viața să fie așa cum vrea ea, dându-i senzația că are controlul propriului nostru destin! A deveni conștient transformă haosul în înțelepciune.
sâmbătă, 31 octombrie 2015
Se deschid porți....
..mari,...
...Luminoase,...
Pentru mine...
Pentru tine...
Stăm în liniște...
E ca o renaștere...
Nu e o glumă,...
Va mai trece o lună...
Până când vezi,
Ce nu e(ști) trezi,
Ia de visezi!...
În dor și jale,
O luăm la vale,
Nu e o Vale,
Doar o cărare...
Ei asta vor,
Să plângi de dor,
Inimă grea,
Tu drag popor!
Dar poți mai mult,
Să te ascult,
Sunt și chiar pot,
Un antidot!
Câine ești tu,
Ulri perpetuu,
E timpul iar,
Un nou barometru,
O luăm de la capăt,
În vis conștient,
Țara nu arde,
Mocnește latent...
Ai grija ce-mi faci,
Eu tot dau din craci,
Asta e un NU!
Vezi tu Acu'?
Iarba nu minte,
Durerea la fel,
Focul din inimi,
Ucide și el...
Mame pierdute,
În curente sughițuri,
E timpul să pleci!
Porc! În guițuri...
Și de-ai fi singur,
Dar sunteți mai mulți!...
Idioți ipohondri,
O țară de muți?
Iluzia voastră,
E lângă suspin,
Hai în morminte,
Se tace deplin...
Un spațiu curat,
La greu încercat,
Vii cu vii,
Rămânem copii!
Mergem acolo,
Unde voi nu puteți,
Fără de arme,
Fiole, găleți,
Sânge la schimb,
Arși ca un nimb,
Credința rămâne,
Și-n Rai suferind...
Dar e finalul,
În nou început,
Noi chiar vrem Viață,
Și Soare, și Brut,
Totul vă cerem,
Nimic nu mai e,
Este un Astăzi,
Altfel ca ieri...
Ducem valize,
Ne dor umerii,
Plâng lângă noi,
Toți îngerii...
Suntem stiiți
Torțe de foc,
Ne credeți tâmpiți,
Ne temem deloc!
...Luminoase,...
Pentru mine...
Pentru tine...
Stăm în liniște...
E ca o renaștere...
Nu e o glumă,...
Va mai trece o lună...
Până când vezi,
Ce nu e(ști) trezi,
Ia de visezi!...
În dor și jale,
O luăm la vale,
Nu e o Vale,
Doar o cărare...
Ei asta vor,
Să plângi de dor,
Inimă grea,
Tu drag popor!
Dar poți mai mult,
Să te ascult,
Sunt și chiar pot,
Un antidot!
Câine ești tu,
Ulri perpetuu,
E timpul iar,
Un nou barometru,
O luăm de la capăt,
În vis conștient,
Țara nu arde,
Mocnește latent...
Ai grija ce-mi faci,
Eu tot dau din craci,
Asta e un NU!
Vezi tu Acu'?
Iarba nu minte,
Durerea la fel,
Focul din inimi,
Ucide și el...
Mame pierdute,
În curente sughițuri,
E timpul să pleci!
Porc! În guițuri...
Și de-ai fi singur,
Dar sunteți mai mulți!...
Idioți ipohondri,
O țară de muți?
Iluzia voastră,
E lângă suspin,
Hai în morminte,
Se tace deplin...
Un spațiu curat,
La greu încercat,
Vii cu vii,
Rămânem copii!
Mergem acolo,
Unde voi nu puteți,
Fără de arme,
Fiole, găleți,
Sânge la schimb,
Arși ca un nimb,
Credința rămâne,
Și-n Rai suferind...
Dar e finalul,
În nou început,
Noi chiar vrem Viață,
Și Soare, și Brut,
Totul vă cerem,
Nimic nu mai e,
Este un Astăzi,
Altfel ca ieri...
Ducem valize,
Ne dor umerii,
Plâng lângă noi,
Toți îngerii...
Suntem stiiți
Torțe de foc,
Ne credeți tâmpiți,
Ne temem deloc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)