Prietenia de departe, bucurie aduce

Draga Victoria,

A fost luni, 31 octombrie - o zi in doua

Din nou insorita. Somnoreala. Plimbareala. Somnoreala. Bucatareala. Si ziua a inceput cu... somnoreala.

Te ascult, mami...

Rezumat: In timp ce ma gandeam ce as putea sa iti scriu zilnic, un tanar care invata in limba lui Moliere ti-a asternut cateva ganduri foarte frumoase (o sa vezi articolul). Eu ce sa iti scriu mai intai astazi? Caci povesti sunt, slava Domnului. Intotdeauna luni pornirea este grea. Ca si scrisul pe blog.

Povestea zilei: trezite  amandoua, la initiativa ta, cu noaptea-n cap (7 dupa ceasul nou, 8 dupa cel vechi - da, exista doua ore: de vara si de iarna!) dimineata ti-a fost jucausa, alaturi de mami si tati. O ora jumate agreabila pana cand gongul lui 08.30 anunta plecarea muncitorului, la multinationala. Aceasta din urma ne da banii de Libero si de migdale si muguri de pin, deocamdata. Ramase singure, eu obosita (deh, am scris aseara primul meu articol pe blog!), tu destul de slow-motion, adormiram amandoua pana dincolo de miezul zilei... Incredibil de lenese! 
Bucatareala ce a urmat s-a soldat cu o ciorbita de conopida si o mancarica (tocanita) cu naut (naut, cartofi, alte legume). 

O ieseala in parc ne-a aratat apusul de soare, semn ca se apropie finalul unei zile simple. 

pink sunset

Caci asa par zilele noastre, de luni pana vineri. Aproape identice. Insa eu ma straduiesc sa le coloram cat mai viu. Chiar daca e toamna pastelata. Fiindca vorbim mult de somn, da, tu inca mai dormi doua reprize pe zi, ca un bebelus. Insa azi ai intrecut chiar si un nou noscut, cu cele 6 ore si ceva de nani. Pe langa cele trei ore dormite una langa cealalata, dis-de-dimi, urma o repriza de alte trei ore, in parc. 
Am ocolit parcul, cat este el de mare, am pozat cerul, am vorbit cu prietenele pe sms, am stat pe o banca, am cutreierat stradute din cartier, am ajuns acasa, asezate bine-merci, pe canepeau mov... Doar cele douasprezece ceasuri scurse de la plecarea multinationalistului nostru reusira sa puna capat somnului tau dulce, la drum de seara ...

NU vreau nautul tau la care ai fiert trei ceasuri!

Azi, mancare cam ioc la dumneata, ce sa zic... Poate maine... Mucisorii tai aparuti vineri, trecuti sambata, reveniti astazi, se continuara cu stranuturi si nas curgator si la mine. Asta ne mai trebuia! Dar ceaiul de ghimbir sper sa faca minuni. Ca si cel de raceala (Fares). La 23.30 s-a dat stingerea pentru cei doi copii ai mei. Un I-mare si un i-mic. Tarziu, dar ne-am si distrat. Masina din Nord fu recuperata, caci doar acesta putea fi motivul pt care I-Mare a ajuns la noi asa tarzior astazi. 

Lucruri de notat:

Bunicul a zis: sa nu se supere Ionut ca eu ii zic "olteanca" lu' cea mica, pentru ca ea e bucuresteanca, este nascuta acolo!

O mamica ne-a invitat sa pozam pentru catalogul ei de hainute ce vor fi expuse la Oraselul mami.

Un prieten ti-a scris de departe o frumoasa scrisoare care ma face sa fiu cazuta intr-o melancolie de nedescris. Paris... London... O poti citi si tu: aici...

Fazele zilei cu Ilinca de la Iasi:
Nasa Elena: - Asa ce as bea si eu o bere...
Ilinca: - Si io o bomboana, dar na!"
sau
Dimineata a fost doat dna Tatiana la gradi.
Nasa Elena o intreaba: - Unde era dna Oana?
Ilinca raspunde nervos: - La distractii, de unde vrei sa stiu io?
sau
Ilinca: - Am mancat tot, dar borsul nu.
Nasa Elena: - De ce, mami?
Ilinca: - A venit aia si l-a turnat in galeata!"



Incheiere:

Azi am recapitulat invatatura: nu uita ce iti doresti!

Noapte buna!