miercuri, 22 aprilie 2015

Bucuria


O noua valoare persoanala iese la iveala: Bucuria 

Aceste randuri sunt scrise in FEBRURIE 2015. Si pastrat la naftalina, pana astazi, cand m-am hotarat sa SCRIU, despre BUCURIE!


Sunt bucuroasa ca (in sfarsit!) sunt! 

Sunt bucuroasa cand observ lumea din jur. Din ce in ce mai optimista!
Sunt bucuroasa pentru ca ma simt libera.
Sunt bucuroasa cu paradoxurile mele cu tot!
Sunt bucuroasa ca lumea e fericita in jurul meu.
Sunt bucuroasa cand descoper cu uimire de copil cate destine total schimbate am in jur. Pe te miri ce plan.

 

Sunt bucuroasa ca am facut din casa parintilor mei un cuib de locuit pentru alte suflete. Si am daruit tot ce am simtit sa daruiesc din casa parinteasa. 
Sunt bucuroasa ca am aruncat patul bunicilor si parintilor. :).
Sunt bucuroasa ca am regasit fotografii cu mine, cu prietenii mei, cu iubitii mei, cu lumea mea din primii 24 de ani de viata... 
Sunt bucuroasa si pentru sertarul cu pozele familiei.
Sunt bucuroasa ca am gasit scrisori catre mine. Si scrisori catre o prietena. 
 
Sunt bucuroasa ca am miere buna de la o prietena Si ca am niste maestri demni de invidiat in viata.
Sunt bucuroasa ca Victoria e sanatoasa.
Sunt bucuroasa ca am primit bilete la Concert Robbie W., la vara, desi nu mi-am aratta recunostiinta. Acum simt bucurie!
Sunt bucuroasa ca pe 5 martie Victoria va avea pasaport. Si ca vom calatori in Elvetia, la prieteni dragi.
Sunt bucuroasa ca incep sa accept ca nu toti trebuie sa calatorim cu acelasi tren prin viata asta- grea lectie!

Sunt bucuroasa de statusul meu pe FaceBook: "Muncesc pentru sufletul meu, in sfarsit - slefuiesc pietre pretioase."
Sunt bucuroasa pentru cartea ce o voi scrie-o; acum am energia catre alte spatii.
Sunt bucuroasa ca pe 27 martie merg la hipnoza regresiva si ma revad cu Eul meu.
Sunt bucuroasa ca am invatat atatea care asteapta sa fie daruite.
Sunt bucuroasa ca am reinceput sa manac sanatos. Poate si mai bucuroasa pentru mananc! :))
 
Sunt bucuroasa ca merg la Yoga si simt asa... o pace!... Ca in sfarsit, sunt in locul potrivit (tot Eului ii multumesc, pentru inspiratie si vorbele soptite cu perseverenta).
Mai sunt bucuroasa si pentru ca ajut bebelusi sa fie alaptati si parintii diversificati! :) 
Sunt bucuroasa ca imi urmez drumul catre LifeCoaching, ca instrument de exprimare, de interactiune umana si de auto-vindecare.


Sunt atatea motive pentru care sunt... BUCUROASA!









Diamantul

"In această zi din viața ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să știi ...
...că cel mai rapid mod de a învăța ceva este să-l predai.
De aceea, nu aștepta, până când știi „totul despre acel subiect” sau stăpânești „la perfecție” ceea ce vrei să împărtășești înainte de a începe să-l împărtășești...
Lumea are mai multă nevoie de ceea ce vrei tu să înveți mai mult.
 Așa că predă! Împărtășește! Ajută-i pe ceilalți! 
Și nu te îngrijora prea mult legat „de ce nu știi”. Îngrijorează-te de ceea ce știi. 
Deoarece tu ne jefuiești în timp ce aștepți să devii un „expert”.
Știi exact de ce ai auzit asta astăzi. 


Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch?


Lumina mea interioara

==========================
 
... Il tin in palma…
Simt ca a fost intotdeauna aici, si intotdeauna al meu.
Dar oare unde eram EU, de nu L-am putut vedea?!...
M-as certa, insa mi-am promis blandete.
Il privesc si ma bucur. Si rad, si plang; ma uit la el…
Il rotesc in palme si mi se pare, inca, ireal…
Simt ca l-as putea pierde oricand, din nou, si totusi stiu ca, odata ce l-am vazut, vom ramane mereu impreuna. Si vreau sa am grija de el, sa stie ca este vazut, iubit si este in siguranta cu mine. Si eu, langa el. Il simt fragil, si totusi puternic! Doar este un DIAMANT!

 
Bucuria este o stare regasita si ea. Privindu-l, simt ca pot alimenta acea stare de bine permanent.
Poate ca Diamantul acesta este ce “asteptam” de o viata.
Motorul fericirii mele.
Si era atat de aproape…



Desigur ca il voi pastra cu grija. Nu stiu, inca, unde. Si nici cum! Cert este ca mi-l doresc, ca mi l-am dorit mereu. Stiu ca il merit si cea mai mare valorificare pe care i-o pot darui este sa ma identific cu el, cu puterea lui. Ii pot promite ca vom ramane impreuna, pentru totdeauna! Daca si el vrea.

Daca ar fi sa il vand, probabil as avea tot Universul al meu. Si totusi, prefer sa cred ca Universul este, oricum, al meu. Si aleg sa nu il (mai) dau, pentru nimic in lume. Diamantul sufletului meu este acum si aici. Imi doresc sa devina lumina constiintei mele.

Ii multumesc,