Povestea Ioanei

Nu stiu cum se face ca de cate ori am o incarcatura emotionala pe care mi-o recunosc, mi-o asum, dar pe care parca nu o pot purta cu mine si fata de mine, Ceva, Cineva imi puncteaza FERM semnificatia cuvantului EFEMER!

Revad pozele de la Nunta Noastra si le privesc cu alti ochi. Caut anumite personaje si iar imi dau seama cat de mult as dori sa ne gestionam altfel timpul. Timpul pentru familie, timpul pentru cei dragi. Timpul pentru noi.

De exemplu, in tot acest interval Claudia (verisoara lui tati) a devenit mamica. Lorelai (verisoara de la Ploiesti a lui tati) si-a incheiat studiile, s-a mutat cu jobul tocmai in mijloc de tara. Apoi, sunt prieteni pe care nu i-am revazut atunci, desi nu ii ocolim, desi ni-i dorim aproape. Sunt rude pe care le-am... pierdut.

Povestea de astazi ar fi trebuit sa fie zburdalnica, oglinda zilei de 7 Ianuarie.

Poate nu ti-am spus, dar in fiecare an, pe 7 Ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

 

La inceputul scrierilor noastre ti-am zis cum traditia botezarii cu numele (Ioan) este ca o lege nescrisa in neamul nostru (din partea tatalui tau). Cel putin eu asa am perceput-o din povestirile familiei. Voit sau nu, fiecare generatie este purtatoare a unui reprezentant care poarta acest nume de botez. Si cum pe scurt iti povesteam pe aici, m-am gandit ca alegerea ta ca Ioana noastra este si o binecuvantare, si o perpetuare a cutumei si un nume frumos, in definitiv, pe langa razboinicul Victoria, care de minune ti se potriveste...

Pregatind emotional o alta petrecere de amploare pentru week-endul onomastic, joi seara simteam cum putin cate putin, efervescenta asteptarilor mele se diminueaza. Aproape sufeream. Avem concentrate atatea sarbatori in doua luni si jumtate, incepand cu Sf. Mihail si Gavril (8nov) si incheind cu ziua tatalui tau (18ian). Gestionand poate eronat situatia, dupa petrecerea aglomerata, dar fericita, a primei tale aniversari, am dorit sa continuam traditia ultimilor ani, serband Sf. Ioan cu prietenii si cu familia (de obicei in formula restransa, din pacate...). Imi propusesem ca in acest an sa sun si rudele pentru ca ziua de duminica sa le-o dedicam, intru serbarea Sfintei zile de 7 ianuarie. Caci ne-am propus un An de simboluri, dincolo de valori materiale. Tragand o linie organizatorica, am constatat cum "doar" Katy(&Co), Ilinca&Vlad, Gabitza&Adi, cei 3 I (Irina, Ioana, Ionut) ar fi putut sa ne calce pragul in ziua de sambata. Spun DOAR, nu pentru a minimiza importanta prietenilor amintiti, ci pentru a compara efectiv numeric asteptarile, versus rezultate, conform dorintei noastre reiterate de Revelion, conform traditiei, conform capului stupid al mamicii tale. :)

Probabil aici este problema. Ca dorinta a fost a mea. Si, ca aproape de fiecare data, nu am ascultat de inteleptul tau tatic. ;) 

Caci musafiri cu forta nu se poate, vorba aceea! Iar el isi dorea liniste...

Si iata cum dupa amiaza de joi decide: aman/anulez intalnirea cu un SMS si lasam mersul lucrurilor asa cum Soarta ne arata...

Ma tot invart cum sa dau sens sentimentelor mele inscrise cu un condei virtual, fara a leza sentimentele prietenilor ori a te plictisi cand vei fi parcurs aceste randuri... Ezit de 3 zile si 3 nopti in a-ti scrie pentru ca efectiv nu stiu daca pana in prezent ai inteles ca oamenii parcurg ireversibil trecerea timpului pe Pamant.

Ei se nasc, traiesc, apoi se intorc in Cer.

O intreaga filosofie, o lupta de credinte si o alta poveste este cea a ceea ce sunt oamenii, ceea ce sunt fiintele vii, ceea ce este viata si tot ceea ce noi avem: constiinta sinelui.

Iar tumultul acesta de trairi este concretizat, din cand in cand, prin pierderea cuiva drag.

Unchiu Paul, Vara Claudia, Noi doi, Vara Lorelai

52 de ani, infarct la volan in Piata Victoriei, neputinta de a se salva pe sine prin medicamentatie, resuscitare, pierdere, ambulante, proceduri si un val de tristete si lacrimi in lumea noastra...

O seara zguduita in inimi si o trezire la realitate. 

Cam asa am putea rememora ziua de 5 ianuarie 2012. 

Un inceput frutunos de an, durere si credinta.

Si inca o data ne gandim cat de pretioase sunt clipele petrecute alaturi, cat de putin conteaza supararile, unde duc acestea, cat de simpla este viata daca nu am reusi sa o complicam intr-atata...

Trei zile de doliu, ritualul desprinderii de cel drag intr-o zi de 7 ianuarie cu fulgi de nea, ploaie si vant, pareri de rau, pastrarea in amintire a putinelor, dar agreabilelor clipe petrecute alaturi de cel ce a fost Unchiu' Paul.

La cununia noastra Religioasa - 24 Aprilie 2010

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!