Sculptam in timp

 













Draga vorbareata mica,

Vai, vai, vai cate am sa iti mai povestesc si uite ca ma sugruma timpul, iar singura posibilitate ce imi ramane este sa surprind cu telefonul momentele si sa descos sirul evenimentelor, privindu-le, mai apoi...

Iti scriu in dimineata zilei de 26 Decembrie despre tot ce am facut si nu am facut noi in ultima... saptamana! Intarziere mare in memorii!

Debut in forta, 19 decembrie

- sus-jos in sertarul cu bile, descoperi urcatul cu usurinta in diverse feluri-surpriza chiar si pentru tine; dar ma ales descoperi coboratul cu pasi mari, fie cu fata, fie cu spatele, cu tranteli sau plansete de neputinta, totul sub privirile mele neastamparate, dar care reusesc sa fie stavilite doar de gandul: hai sa vedem, ce mai inventeaza Samantha mea...

- plimbi scaunul tau de masa de unde ii este locul si paaana la usa de la intrare, adica prin toata bucataria, ori plimbi un scaun de bucatarie gasit desfacut (de obicei stau inchise, tocmai sa nu fure spatiu din locul de joaca, caci da, si bucataria este un loc de joaca, toata casa este un intreg Univers de joc si joaca, pentru ca in casa noastra traieste un copil). De ce am rememorat clipa? Pentru ca ea s-a soldat cu un TROSC, POC, BUF! Scaunul este pe jos, facut pachet, bun de pus la perete! Cu cat entuziasm si ce distractiv s-a petrecut totul din partea ta, in doar cateva clipe...

- sus, sus si iara sus! "Dai, dai, dai" sau "tai, tai, tai"; mainile intinse, ravnesti la tot ce se poate ravni si care se afla la nivelul ochilor... nostri ori chiar mai sus! Personajul principal pentru aceste ridicari est tatal; insa intr-o zi iata unde te-am pus: pe masa! Vrei si mai sus?!

- exploram frigiderul; magnetii sunt si ei un caz aparte de "dai, dai, dai / tai, tai, tai" cu mana intinsa spre frigider! Doar ca eu nu am stiut ca toti magnetii care nu se afla la nivelul tau sunt casabili; astfel incat, te invit sa vezi Soldatul englez decapitat (luat in plimbarea noastra la London) si Mascota scotiana oloaga (primita de la Mihai si Crina); "nu-i nimic, ii va lipi tata!", 'ai zice tu...

- Au fost: 1, 2, 3... minute de foc; alte 90' de gratie cu care m-am obisnuit in prima parte a zilei, pana cand somnul de la ora 11.00 spre 12.00 te... rapune; caci fiecare nas isi are... nasul! Somn usor!

ma refac ca sa o luam de la capt, mami

HRANA

Cine mai stie ce ai mancat?
Desert: Cert este ca am incercat sa fac un fel de cozonac semi-raw. Esec, as spune. Insa merita retinuta ideea de... RULADA.

BLAT: 2 banane, 1 mar, putina zeama lamaie - blender, intinse pe tava, cuptor 30'; se obtine un fel de coca dulce-acrisoara pe care poti intinde... creme!

CREMA: 100 gr mac rasnit, crumale/stafide hidratate si apa lor; 1 mar mic; 1 lg miere salcam; coaja lamaie (nu am avut Bio, iar in coaja stau pesticidele, dar asta e!); vanilie naturala; toate blenduite; daca nu este foarte groasa crema se poate adauga psyllium sau orice care leaga si intareste. 

Apoi se intinde crema pe blat, se ruleaza, se lasa la congelator aproximativ un cesuc, se scoate, se taie felii si arata ca o... rulada. A papat-o tati. Eu - iac! 

 

CaFeLine(le) (cristeliene) le-am facut domestice, de data aceasta, adica ne-infrumusetate. Cu goji, merisoare, stafide hidratate (nu mai avem curmale), suc de mar, jumatate banana, suc de grapfruit, putina miere, susan rasnit (mereu), nuca de cocos fulgi si razuit, alune de padure (rasnite), fulgi secara (nu mai avea de ovaz), carob (pudra de roscove), unt cocos, putin RRom. :) 

De pozele cu CaFeLine cred ca te-ai plictisit. Mai ales ca nu diversific decat continutul. Look-ul lor este din ce in ce mai simplu. Nu le mai fac pentru spectacol, ci pentru ca ne plac. Tu le smotocesti de nu se vadddd. Cu greu te opresc sa nu modelezi ca in plastelina (uite ca din asta nu ti-am luat - plastelina!).

Marti,  20 Decembrie - mancam linte - esti cuminte

Primii fulgi de nea

HRANA

Mic-dejun dulce-acrisor

Fructe de padure cu mei

Deci sa retinem un mic-dejun racoros format din niste mei fiert, alaturi de o spuma-crema de fructe de padure (merisoare, catina cu miere, stafide) intru imunizare ca prea s-au tinut lant racelile de noi, prin prisma sacrificului pentru socializare...

Pranzul format din supa de LINTE VERDE a devenit noua ta pasiune.

Daca iti va placea si aceasta 3 zile, precum ti-a placut supita de legume de saptamana trecuta, 3 zile de supa va fi! Am fiert 30' cu lintea (inmuiatat peste noapte, caci devine mai prietenoasa si fierbe mai repede): morcov, ardei capia, USTURRROI si am adaugat dupa ce am oprit focul: ceapa verde, patrunjel, leustean si putina sare neiodata. Putina.

Dimineata melodioasa: ascultam colinde in timp ce tu descoperi laptopul, butoanele-i, imaginile in miscare, sunetele care vin din acest capac dublu. Si toata lucrarea aceasta se desfasoara pe minunata canapea, acoperita cu minunata si vesela paturica de la bunicu'. Cea pe are ai stat la spital, caci era singura pe care o puteam sacrifica (nu, nu am nimic cu paturica de moda veche:)). Insa, iata, am trecut peste inhibitiile lucrurilor carora ar trebui sa le dam foc, daca se poate, cand parasim un spital. Ea a devenit protectie pentru canapeaua noastra. Pentru ca ne plictisiseram spaland o data pe saptamana paturica mov care se potriveste atat de frumos canapelei de aceeasi culoare! Asa e cand ai copii! :)

Maine, miercuri, pe 21 decembrie, sa le spunem La multi ani!!! Cristinei (mama Anei Maria care pe 22 va implini si ea o luna de viata!) si lui Mike (un personaj simpatic si un prieten drag ce sta cuminte pe o bancuta copilareasca). Pana atunci, ne odihnim anticipat pentru zile nebune, nebune, nebune!

5 degete o mana are,

5 prietene frumoase tare! 

Miercuri, 21 decembrie

O zi lunga, sa ne-ajunga!

Ne trezim cu 5 din cei 10 prieteni de la Ikea.
Toti pe degetele de la o mana!
Mirele, Mosul, Scafandrul, Pompierul si Babuta fericita.
Iata personajele din zorii unei zile in care cine stie ce vom mai facut...

1 si 2. Pe Ilinca (nasa) de la Iasi o stii. Doar ca a racit, dar pentru prima data de cand merge la gradinita anul acesta. Este, totusi, un record! Ea se pregateste intens pentru Serbarea Sarbatorilor de iarna! A invatat in 15' poezioara despre Fecioara Maria. Creeaza felicitari, se joaca cu sora ei, vrea pantofi cu toc de la Mos', voal de mireasa si niste truse de machiaj sa isi exerseze mana pe Catrina. Nu este asa de simplu! Si daca tot sta acasa cu aerosoli in nas, de ce sa nu stea de vorba, conform diminetilor de week-end, ca intre surori?

3. Irina ce mai face? Ne tot laudam ca le vizitam. Dar cum peste mamicile din noi s-a abatut o mare lene, iar cum afara a fost o saptamana de frig, ploaie si indispozitie atmosferica, am ales sa ne distram separat. Insa deloc plictisitor, precum stii foarte bine ca este cazul tau. Asadar, Irina a facut o figura smechereasca pe parchetul in curs de curatare, a alunecat si a aterizat cu capul in noptiera, s-a ales cu un cucui frumos, o vanataie pe masura si cu o cumintenie de nedescris. Dupa eveniment, normal!

4 si 5. Legatura dintre Irina si Sibiu ar fi faptul ca si Ema si Ana sunt nascute tot acolo. Ele locuiesc cu mama si cu tatal lor intr-o casa mare si frumoas pa care nu am apucat sa o vizitam. Inca. Da, stii tu suferinta noastra, masina mica de calatorit prin tara! Dar va veni si randul ei...

Moni, mami dE Ema si Ana este o priceputa care bucatareste vrute si nevrute. Orientata si ea, de dragul puilor ei, catre stilul in care sanatatea da curs inspiratiei, iata cum se pregatesc fetele din Ardeal, pentru musafirii ce vor invada in mod placut, Casa lor, de Sarbatoarea Craciunului: turte dulllci! Ce a iesit se vede nemaipomenit de gustos in poza alaturata: migala, imaginatie si ajutor din partea Anei! Deci iata ce au mai facut cele 5 prietene si mamicile lor vesele!

Dar avem si o mami de baiat care pare sa fie fratele tau mai mare. El mai are si o surioara mica-mica. Si unde ar putea fi acestia daca nu in Craiova? De ce este special Tudor? Pentru ca si el cutreira, la cei 2 ani fara 2-3 luni, sertarele. Insa unele sertare sunt chiar functionale acolo, la ei. Mai are omu' nevoie si de sosete! Si iata-l lucrand de zor prin sertar, intr-un con de semi-umbra, in timp ce micuta Sofia este alaptata curajos de mamica ei... Ca sa nu-ti mai zic ca intr-o seara s-a urcat cu sete in patul ei si a inceput sa ii arunce jucariile, asternuturile si toate cele, cu viteza luminii!

Si incepe spectacolul zilei!

Timp in care cei 5+1 prieteni se distreaza cot la cot, in alte colturi de Romanie, noi spalam la masina pentru se apropie zilele de repaos. Insa vine vremea intinsului de rufe. Ce preferi? Sa ma ajuti, normal! Care este pretul? Totul are un pret! Am invatat la economie. Piata libera inseamna cerere si oferta. Iti cer ajutorul. Imi oferi recompensa. Urcatul in capacul laditei tale de rufe este un exemplu. Imi dai rufe la intins, dar totul se plateste! Pentru acest ajutor trebuie sa accept urcatul si coboratul din capac, pana la exasperare(a-mi). Caci in ce dimineata nu ajung la acest sentimeeent?! :)) Dar asta e distractia, acesta este spiritul! Sus-jos pe si de pe rufele ude. 

Sa facem nani, mami, am obosit!

Sportul diminetii de 21. Acum 22 de ani incepea Revolutia... Ce sa iti spun despre aceasta? Este de spus...Sa mai cresti!

Te-ai jucat cu firele si cablurile gasite pe sub birou, cu walkie-talkie dat de pamant, cu niste cutii goale de bere... Jucarii pentru copii in orice obiect casnic!
Asaaaa! Tot acest proces de du-te-vino s-a soldat cu o curatenie ad-hoc. Hai sa dam cu aspiratorul!

Termin cu praful de pe gresie si parchet. Revin in sufragerie: surpriza!
O punga de pufuleti zace in mijlocul camerei GOALA de resturile pufuletilor! Nu, nu! Pufuletii ii mancasem eu! Tie ti-a placut doar sa insiri firimiturile. Doar era totul curat si aspirat!...

Ne relaxam! Si ne pregatim sa ne culcaaam!
Cat eu am incercat sa mananc in dormitor renumitul iaurt (spun renumit pentru ca incercam de vreo trei ore sa iau si eu micul dejun), tu mai sareai prin pat, mai veneai, mai cereai o gura din iaurtul meu. Mai bagai mana pana la cot, in gura, dupa fulgi sa te asiguri ca intra bine, mai pupai putin cearceaful din dormitor cu buzele albe de iaurt...  Mai un telefon smuls de la incarcat, ori un cearceaf tras de pe pat ca sa vezi cum arata salteaua... iata inca ceva aspecte ale tabloului nostru cotidian!

Litera L este semnul somnului meu

A! Si sa nu uit, de dimineata o secunda cat m-am intors sa trag un scutec din sertaras, pac ai disparut de pe paturica de protectie si ai facut pipi in mijlocu patului. Nu se mai intamplase demult.. Ce-i drept!

Si dupa un pranz cu supa de linte, a urmat un somn... cuminte, in spiritul literei preferate: L.

Seara urma sa ajungem la shoppppping! 

Spun asta cu entuziasm, caci neiesite din casa mai eram!

Ai dormit... Dupa care, povestea a... CONTINUAT!
Iara sus-jos din si in sertar, iara experiementari de urcat-coborat... etc etc etc.

Am dormit! Acum reluam!

SHOPPPPPING!

Daca ar fi sa-ti povestesc ce vom fi cumparat de prin mall-ul dinspre Sud de noi, acestea ar suna asa:

- tabla de scris si cu o parte magnetica pentru nepotica Adela-Maria (la Craciun s-a dovedit ca primise de Mos Nicolae si tare ne-am intristat pentru mai stresat pe acest subiect, legat de optiunea pt cadou...)

- cosulete pentru cadourile de Craciun (nasii tai, bunica, matusa si Mirela&Adi, prietenii de familie;

subliniez aceste cosulete caci noua ni s-au parut de maxim efect, in spiritul acestor zile pregatitoare; in plusss, ele au avut in seara achizitiei un efect de ras devastator; cred ca fotografia spune totul

- ananas, rodii, clementine, vin Bio, un glob minunat ce va fi fost spart in al 5-lea minut de la descoperirea lui in cosul daruit, cozonac destept (Fibrio) obtinut cu insistente in dimineata de Ajun, de la restaurantul cu pricina, lumanarica verde - iata cateva din ideile noastre pentru cosul nasilor tai, alaturi de pahcetelul pentruMatei: un avion-puzzle, CD-uri cu cifre, litere, desene, figurine, acordeon galben din lemn, toate daruite cu mult drag, ca semnificatie a zilei de Craciun si a sentimentelor noastre pe nasii tai iubitori.

Margele (bunica Victoria)

Ca intotdeauna, sederile noastre de placere cheltuitoare se prelungesc. Probabil este si o boala:). Deci somnul tau in vestuta mov de la Moni (Sibiu) a fost binevenit, caci acasa a urmat ordine si dezordine. Marsupi este bun!

Cutia daruita de Donuta (ce personaj dragut, voi reveni asupra lui pentru ca l-am amintit doar in treacat, de ziua lui Mihnea-perechea) plina cu margele, cercei si alte hand-mand-uri uitate de timp, au fost piesa de atractie a serii, in timp ce noi despachetam, ordonam, insufleteam cosurile-cadou si dereticam precum niste furnicute, pana spre... miezul noptii! Saptamana aceasta ne permitem! 

Si aici m-am aflat in imposibilitatea de a-ti mai scrie caci te-ai tot trezit...

E Sarbatoare, iar tu este frumos sa simti Spiritul lor! 

21 - O ZI LUNGA, sa ne-ajunga!

Deci noapte buna, copii!

Dar... Continuam povestea si articolul ce va aparea in 2 decembrie!
Am sculptat in timpul a trei zile... Mai avem...

Daca tot am rupt firul povestirii cronologice, as continua cu alte ganduri, de pe alte meleaguri si stiluri de poveste.

Ganduri scrise de sub plapuma in saptamana de dinainte de Craciun:
Saniuta fuge...

15aug2010(6luni)

In ultimele seri ale saptamanii premergatoare Craciunului am incercat sa stau sa mai citesc una-alta si nu m-a lovit foarte tare... inspiratia de a-ti asterne intamplari. Desi, precum se vede, evenimente tot avem. Iar cand m-as fi apucat eu de scris ar fi cantat, oricum, cocosii.
Pentru ca sunt zile de ploaie, stam in casa. Asta inseamna energie debordand la tot pasul si sentimentul ca stam pe loc.
Luni, marti si bradul nu-i!
Daca nu l-am scos de la naftalina pentru ziua ta, asa cum speram sa inauguram obiceiul de iarna pentru startul Sarbatorilor de sezon, poate il facem conform traditiei, in Ajun. Desi atunci vom petrece cu nasii tai, in oras.

20iul2010(5luni)

Intr-un scenariu personal-ideal, mi-ar placea sa vina Mosul la noi acasa. Daca nu va fi anul acesta, cu siguranta la Anu', cand tu vei intelege si mai multe despre aceste Zile minunate ale Anului!
Oricum Mosu' va trimite un Pseudo-Mos joi pe 22, la Rin Grand Hotel unde va fi Serbarea pentru copii organizata privat. Vom merge invitati de catre nasii ta. Il vom revedea si pe finutul mai mare al nasilor, Sebi.

Bine ca am aflat de cadou. Pseudo-Mosul va veni cu ceva in dar! Sa vedem ce inventeaza acesta, pe ultima suta de metri... Pentru ca nu avem o scrisoare croita special pentru el. Si nici nu stiu daca e bine ca mosul sa vina de mai multe ori. Sa dispara, oare, in acest fel, Magia?
Insa cu siguranta va fi o petrecere pe cinste si un prilej de "a iesi in societate", imbracate dragut si zambind cum ne este felul.
VALORI - cadourile.
Toata lumea vorbeste si scrie in aceste zile, despre cadouri. Toata lumea se gandeste la ele. Sursa de stres: ce luam celor dragi, de sarbatori!
Sa eemplific: Mos Craciun a RUPT scrisoarea mea pentru tati, deci cadoul pentru el a expirat. Sper sa fie timp sa am alte idei pentru Mos si acesta sa-si miste fundu'!
Am comandat cozonaci destepti de la o simpatica persoana. Nu i-am zis lui tati .Macar un cozonac sa ne aduca Mosul :) Astept raspuns si as da cu draga inima 20 lei pe 300 grame cozonac sanatos creat cu drag. Desi cozonac gustos o sa mancam de la bunica.
Mi-ar placea sa ma fi organizat in mintea mea si sa fi gandit cate un cadou mic, dar pretios, pentru cei dragi. Poate mai recuperez ce se poate, cat se poate.
Bunicii i-am comandat fistic, strabunicii prune deshidratate si amandurora cuburi de legume (bio) care sa inlocuiasca porcariile de bilute colorate si foarte sarate, gasite in comert si care dau gust mancarii (vegeta-secretul gustului sau cum s'or numi ele!). O sticla de vin si niste fructe ar putea indragi un cadou.
Cu Nasii de la Iasi as manca o sarma. Distanta fizica ne va impiedica sa mancam alaturea. Insa ianuarie 2012 este un taram temporal pe care ne putem regasi la aceiasi masa...
Nasii tai. Desigur ca avem idei de cadouri. Dar le pastram si le vom prezenta. (n.b.: intre timp, ti-am prezentat cosul, da camd eu scriam de sub plapuma, acest moment nu va fi fost venit).
Nepoatei. Poate niste CaFeLine (by Cristela). Poate o sticla cu suc natural, proaspat stors. O jucarie. Poate un ursulet-de-turta-dulce de la doamna cu cozonacei destepti.

Ursulet pt copii - imagine din viitor :)

Vaaaai. Te-am ametit!
Creionand aceste randuri ajung la ideea centrala: a darui inseamna a face un lucru special pt cineva.
Acest gen de cadou de Craciun si pentru oricand ar trebui sa bucure, sa entuziasmeze.
Fiecare cadou este personalizat si inmanat cu drag. Acesta e mirajul si sensul frumos al cuvantului: CADOU.

Doi prieteni frumosi

De exemplu (DOAR un simplu exemplu): Ilinca si Vlad ti-au daruit de ziua ta o tabla de scris.
Insa nu una oarecare. Ea a fost ornata cu floricele (de cauciuc). Ghiveciul de flori a fost si el personalizat, pictat, infrumusetat.
E ceea ce se numeste dar din suflet.
Oamenii mereu vor simti cand ai a acordat un minut in plus pentru a le darui ceva. Altceva decat un banal cadou intr-o banala punga. Intotdeauna am avut obsesia impachetarii. Aceasta spune multe despre cel care ofera ceva. Faptul ca in ultima vreme ma rezum doar la pungi cumparate, pentru cadouri, nu este un aspect cu care sa ma mandresc. In trecut scriam. Mi se parea ca un cadou fara clasica felicitare este, fara a ofensa, fad. Mereu simteam nevoia, instictiv, sa imi pun amprenta cu un cuvant, pe o margine de hartie, oricat de mica. Fie si pe o foaie colorata, rupta de nu stiu unde si transformata ad-hoc intr-o felicitare alt fel. E mai mult decat nimic, decat un cadou asezat intr-o punga minunata. Daaaar: traim in secolul vitezei cand amprenta personalitatii se cumpara. Nu este un lucru rau. Eu iti spun realitatea simtita de mine. Peste ani si ani poate gandurile vor avea insemnatate, telepatia va fi la moda, iara teleportarea va fi la rang de eficienta spirituala!
Ce traim acum: cumparam un cadou pretios si senzatia ca am facut un gest major, primeaza. Adevarat. Este un mod de a ne arata simpatia.
Insa in relatia parinte-copil cred ca un schimb de daruri trebuie sa se situeze la un alt nivel.


Imi amintesc de pozele de la gradinita si de la scoala cand bagam capul pe un chenar standard si apaream cu ghiocei alaturi de care mama mai gasea si o poezioara emotionanta. Veneau si ne faceau poze de acest gen, parintii dadeau X lei, dar mie imi placea ceea ce ramanea in urma. O amintire personalizata. Acesta era, de cele mai multe ori, dublata, in functie de ocazie, de lucrusoare facute manual. Taiam forme dintr-o bucata de A4 indoita pe din doua si incepeam sa "sculptez" in hartie forme. O vaza pictata mai apoi, o fereastra, un mesaj scris cu rosu, o poezie, un gand, un simbol. Toate aceste daruri unice daruite mamei ii smulgeau, de fiecare data, lacrimi de emotie si de fericire ca sunt (ca exist)...
Probabil acest gen de lacrimi ma asteapta si pe mine. Caci mama e doar una...
Imi pare rau ca nu gasesc o poza de la gradinita sau de la scoala, ca sa iti exemplific. Dar am alaturi o forografie cu mine cand la 10 luni imi etalam rochita de care ti-am povestit, de Ziua ta!

Inchei aici,
Cu speranta ca ai inteles semnificatia intrinseca a spuselor mele, chiar daca orele tarzii din noapte nu dau adevarata valoare a gandurilor mele!