Rămâi Cosmos

Maria era o puștoaică de doisprezece ani. Înverșunată pe părinții ei care nu o lăsau să își manifeste nicio pornire pre-adolescentină, oferindu-i un spațiu ideal de a crește, însă supra-protectiv pentru gusturile și destinul ei. Tânăra în formare, decide să își traverseze viață accesând lumi paralele: una impusă de autoritate, iar alta dorită de sufletul ei. Refuzase gândul de a se căsători, însă nimeri într-o poveste frumoasă, unde se simțea împlinită. Refuzase și copiii, trezindu-se direct însărcinată, când viața de cuplu accesase un spațiu mult-visat.

Iar când tipare suprapun alte tipare, drama se întețește și devine un continuum de provocări colorate cu întâmplări care schimbă destine și generații!

Ce se petrece, până la final, și cum o poartă această decizie prin viață, este doar de urmărit și trăit alături de ea!

Paharul de vin roșu cu iz de toamnă târzie îl duce pe Pavel, la cei 47 de ani, cu gândul spre ultima vacanță doar cu soția sa. Pe atunci nu aveau nici copil și nici provocări de business. Umblau în lung și în larg să descopere latul vieții, planeta și relația lor, așa cum își promiseseră. 

Copilul fusese un accident fericit, și știm cât suferise Maria la gândul biberoanelor din noapte. Reușise să alăpteze, însă asta nu le făcuse viața de părinți, mai ușoară. De când îl aveau pe Andrei doar ieșiri cu prietenii, familia lui, parteneri de afaceri și alte obligații sociale. 

Pavel simte în piept senzația de dor! E ca și cum ai tot ce vrei, dar te simți gol. Stă așezat pe fotoliul de la biroul său, celebru pentru masa din lemn masiv. Culoarea perfectă a nucului special ales pentru măreția visurilor lui, oglindește perfecțiunea camerei din mansarda unde au voie să ajungă doar el și soția sa.

Bună seara, iubitul meu!, spune Maria, pășind cu papucii ei comozi și sexy, în încăperea interzisă. 

Te-ai trezit, draga mea! Te simți mai bine?....

Da... Te căutam… Mi-ar plăcea să vorbim! Îmi pare rău pentru seara trecută! Să îi transmiți scuzele mele noii tale secretare. Mă bucur că mi te-a adus mai repede, acasă... Pare o tipă profi. Povestea de acum șapte ani pare să se... repete!

Pavel zâmbi și își deschise palmele, așteptând-o.

Maria pășește spre el, i se așează în brațe, lăsând să îi alunece ușor pe picior halatul de un gri mătăsos. Timp în care își reamintește: "Halatul de la Crăciun. Papucii nu se dăruiesc! Gestul aduce ghinion în dragoste!" Reținuse asta în copilărie, de la o bunică din neamul mamei ei, obsesie pe care o transmisese, în timp, în fiecare poveste de iubire, toate terminate radical și glorios cu suferință! Și cu papucii dați. Ori luați! 

Acum își găsise liniștea și parcursese deja zece ani din căsnicie în care nu crezuse conceptual și șapte ani într-o meserie pe care o detestase până la treizeci și! Andrei, scutecele și primii pași în meseria de mamă îi schimbaseră perspectiva.

Bună, scumpa mea! Ce te frământă?

De unde știi?

De unde știu... ce? Ne-am cunoscut acum treisprezece ani, avem un copil reușit, creștem zi de zi o afacere tumultoasă ca și viața noastră!

Ești plictisit? 

Da și nu. Doream să fiu putin singur. Iar asta nu are legătură cu tine!

Maria lasă capul în jos și simte cum pieptul îi este despicat, cuvintele sunt percepute drept dure, urcând spre tiroidă și oprindu-se undeva, coborâte, în plex. E ca atunci în copilărie, când trebuia să spună un adevăr, și se bloca când cuvintele imprimau duritate sau ceva o făcea și nu se mai simțea pe deplin sau autentic dorită.

Nu pot… Nu pot acum!

Ce nu poți?

Nu pot din nou, Pavel!

Deodată dispare lumina albastră din încăpere și îi ia locul veioza de veghe. Doar luna plina transpare prin perdeaua fina, în contrast cu greutatea spațiului masculin. 

Ce s-a întâmplat? Ce ai făcut?, întreabă Maria cu o privire venită din abis.

Nimic. Probabil s-a întrerupt curentul. S-a întâmplat și săptămâna trecută, când erai tu la evenimentul cu presa. Verific în week-end ce se întâmplă și cu chestia asta. Sunt obosit.

În week-end... Este abia… marți! 

În week-end! Ce s-a întâmplat azi de ești așa emoțională? Și panicoasă! 

Cuvintele îi tăiaseră, încă o dată, suflul și tiroida, rugându-se să intervină ceva, ca să o lase să se adune și să încerce să îi vorbească, din nou.
Pățea așa de fiecare dată când se simțea pusă la zid, iar gândurile îi sfârtecau creierii și plămânii, totodată!

... Of… cine o mai fi și ce o mai vrea cu telefonul ăsta, la ora asta? Ah, Mark! Scuză-mă, draga mea, să vedem ce vrea vecinul nostru.

Bună, Mark! Mălai? Ai înnebunit?

"Da, Pavel! Am fost în week-end la pescuit. Fără neveste. Ai uitat?", se aude vocea glumeață a lui Mark, la telefon.

Taci, mă, că te aude Maria si nu mă crede că am aterizat de la Amsterdam, pentru ea! 

"Uau! Ce romantic... Te-ai întors pentru ea! Dar... ce ai căutat, cumetre, la... Amsterdam? Dacă poti să îmi spui, desigur." Se auzi vocea insinuoasă a lui Mark, de un râs zeflemitor. Hai! Dați-ne și nouă mălai! A fost bestial la pescuit! Sper să nu îți mai faci program, data viitoare când mai mergem ca băieții! Poate chiar joi!

Mmmmm… Nu stiu… Nu cred că pot acum… Sunt cu Maria. Și nu cred că pot nici joi. Vorbim!

"Hai, bă, nu fii poponar! Te-a apucat acum iubirea! O fi fost ieri în 14, însă ați sărbătorit! SPER! Hai! Vin să-mi iau mălaiul!"

Pavel se uită în ochii Mariei. Maria spune sec și trist, din privirea ei verde: “Nu acum!”.

Ăăăăăăă, nu pot, Mark. Mai târziu, poate… Vin eu!

"Ok, mă!", spune Mark cu vocea lui teatrală, de actor ratat, părând că este o tragedie, cu adevărat. "Îmi va sfârteca Eva coaiele dacă o las nemâncată până te decizi tu să o iubești pe Maria ta!"

Nu ne iubeam, mă! Petreceam timp împreună, boule! Hai pa!

Pavele, stai!

Ah, gata, uite! A revenit lumina. De dragul tău! Îmi spui ce ai? Te iubesc! Deși doream să fiu putin singur. Nu a fost o călătorie prea reușită. Povestim la cină? Si m-am întors. Îmi era dor de tine!

Lumina pâlpâie din nou și creează un cadru macabru. E ca și cum umbre și lumini se plimbă prin cameră și, odată cu ele, mintea Mariei dansează prin demersurile trecutului. Momentul acela când mama ei îi povestise cum fusese al doilea copil în familia bunicilor, moment în care bunicul făcuse accident vascular și îl pierduseră.

Crescuse aproape singură trei copii, din care una era mama ei si un altul era copilul din prima căsătorie a bunicului. Și ea nu dorea ca Pavel să moară, fix când va naște ea!

Maria începe să se fâstâcească și își prinde soțul de după gât. Stă acolo lipită și nu știe ce să facă. Inima îi bate iarăși și simte cum trăiește cea mai mare apocalipsă a vieții ele. Părul ei șuvițat pică liber pe umărul lui și lasă loc unui moment lung, de liniște… Chipul lui Pavel pare să capete grimase nervoase și lipsite de răbdare. Avea un an greu și nu avea chef de drame!

Hai să coborâm să vedem ce face Andrei! Îmi continui mâine dimineață introspecția și analiza călătoriei de afaceri. Ceva nu este bine în Paradisul nostru... financiar!. Până vă treziți voi, eu îmi fac temele. Apoi mergem la un film. Cât despre acum îmi poți spune ce aveai de spus după cină și după ce adoarme băiatul nostru … 

Pavel se ridică de pe fotoliu, păstrându-și soția în brațe lui, până spre ușa mansardei, unde o lăsă jos, puțin câte puțin, până când picioarele ei atârnară, aparent sigure, pe covor.

Pavel, o sa mă iubești pană mor? Maria încearcă să îi obțină promisiunea că va trăi și după ce moartea ei o va despărți.

Îi deschide ușa și îi face semn elegant, că o urmează.

Halatul Mariei stă lipit de silueta ei. Dă să și-l dezlipească. Însă griul rămâne prins, ceea ce o silește să facă un semn disperat pentru a-l scoate dintre picioare.

Ce este?! Nu vreau să mă încurce la coborât. 

Pavel zâmbi din nou. Se pare ca astăzi are de a face cu fetița Maria.

Maria!!!! Ai o pată de sânge…

Iar când tipare suprapun alte tipare, drama se întețește și devine un continuum de provocări colorate cu întâmplări care schimbă destine și generații! Maria începe sa facă alegeri subconștiente, cu gândul că vrea să moară înaintea soțului, pentru ca, prin similitudine, să nu rămână văduvă, de timpuriu. Știa problemele financiare în care intraseră, și se temea ca soțul să nu urmeze soarta neamului său masculin. Fără legături genetice și doar prin paralele de destin, femeia încearcă să scape din cercul vicios al propriilor ei proiecții și să aleagă diferit. Va reuși?

Efect fatal

Aceasta este povestea unui moment din viață unei femei. Sunt experiențe care vin să ne "încurce" "planurile", iar asta ne scoate din confort, accesând tipare subconștiente pe care le aplicăm fără să realizăm. Ce vrem cu ce avem pare diferit, ceea ce naște, uneori, drame! Ca să nu spunem Monștri.

Cum reușește Maria să gestioneze momentul delicat, ca viitoare mămică, puteți citi în povestirea de mai jos. Personajele sunt imaginate și reflectă fragmente adunate din întâlnirile mele personale și profesionale cu viața, spații în care femeile împărtășesc cum se prefigura destinul lor, versus ce reușesc să obțină, în concretul experiențelor din realitatea cotidiană. 

Se împiedică în timp ce alerga înapoi, pe scări, crezând că este ultima lor șansă să se revadă. Avea imaginea catastrofei din viitor și se străduia să evite impactul. Se gândea că destinul le joaca feste iarăși și obosise să îl susțină pe Dumnezeu, în tentativele Lui de a o face fericită, în sfârșit!

Maria se trezi în barul lor, la zece dimineața, buimacă de somn, uitând semnificația locului, de ce era acolo și cum ajunsese să locuiască la hotelul recomandat de el.

Merse la toaletă, își scoase agrafele din părul pe care și-l prinse cu un elastic mov, răscolindu-și gentuța, grăbită să nu verse direct în părul răvășit de spaimă. Rămăsese însărcinată și asta îi strica toate planurile pentru care muncise o viață!  

Uh... În mare belea m-am băgat cu bărbatul ăsta.... O fi el cum o fi și ne-om iubi cum ne-om iubi, însă jur că nu-mi arde de scutece și nici de biberoane, în viața asta...., își zise ea privindu-se în oglindă cu milă și scârbă, în același timp, zâmbind zeflemitor și ștergându-și urmele furiei refulate direct în chiuvetă. Folosi mâneca helancei albe ca laptele. Rujul ei roșu și resturile scurse din gură lăsară urme invincibile pe materialul fin care-i acoperea încheieturile memorabile ale mâinilor ei. Aflată, încă, în primele trei decenii de viață, Maria se urnea cu greu din meseria ei de scriitor și fugea, adesea, în lumea ei interioară, acolo unde totul și nimic se contopeau într-o nebunie plină de culori și de visuri! Visase să călătorească și să iubească! 

Buna! apăru o voce feminină, de după ușa intrării în toaletă.

Maria dădu tâmp de cap, răspunzând la salut și încercând să nu șocheze prea tare cu înfățișarea ei morbidă și să se concentreze la gândurile care-i zburau hai-hui, semn că își revine din șoc.

Te pot ajuta cu ceva? zise iarăși vocea cu aspecte feminine, dar cu o înfățișare ușor grotească, de la bocancii greoi ce înconjurau niște colanți subțiri, pe niște picioare subțiri și ele, până la părul vâlvoi, tuns scurt și aproape alb.

Maria avu timp să o analizeze dintr-o întoarcere de cap și reuși sa îi gesticuleze cu arătătorul cum că nu, nu poate fi ajutată și nu, nu este cazul să facem o scenă din scena care deja se crease în interiorul ei.

Ok... Cum spui tu.. Nu arăți prea bine.. Eu abia am sosit. Dacă vrei să vorbești cu cineva, sunt în salonul mic, cu o prietenă. Stăm cel puțin două ore astăzi. Lucrăm la un proiect., insistă vocea feminină cu aspect masculin.

Dumnezeule! De ce femeile au nevoie de atâtea detalii? Exprimă fața uimită a Mariei care era vădit nervoasă pe tot neamul femeiesc. Reușise, în viața asta, să adune destule "spețe" care să o îndreptățească să urască visceral femeile și să își dorească să fugă într-un univers de bărbați. Iar asta fără a se combina cu vreunul, bineînțeles! 

"Bună! Ce faci? Cum ești? Ai ajuns în Patria-lui-Făt-Frumos? V-ați văzut? I-ai zis? Sunt aici dacă ai nevoie de ceva. Kisses pe ochișori.". Mesajul de la Anca, cea mai bună prietenă a Mariei, se scurse rapid pe ecranul telefonului, sporindu-i iritația pe feminin și accelerându-i vizibil grimasele stării de scârbă. Nici măcar Anca nu-i mai putea intra în grații.

Nu! Nu am ajuns! Nu mai vreau să ajung nicăieri! Vreau in brațele lui Dzeu și vreau să Z A C! Sunt sleită de puteri și nu mai am răbdare să vărs din oră în oră, din cauza nenorocirii ăsteia! Dacă nu vedeam bătându-i inima, probabil renunțam la experiența asta, oricât l-aș iubi și oricât își dorește el, plodu' ăsta! Să îi facă cine și-a propus copii în viața asta! Eu sigur Nu!, urlă Maria într-un mesaj vocal care riscă să trezească locația și să fie iarăși întrebată "Ești bine?!".

Bună ziua, doamnă ! Vă așteaptă domnul Pavel afară. Spune că nu este nevoie să vă grăbiți. Dorește să știe dacă sunteți în regulă. Își cere scuze că a venit aici. Știe ce ați convenit.

Cine naiba ești tu, târfă?! Si ce caută Pavel în locul nostru? Ieri era la Amsterdam!

Secretara domnului Pavel sunt, iar în perioada asta îl însoțesc. Știți... Permisul auto, adaugă cu stăpânire de sine secretara.

Curvâ ce ești și tu! Toate sunteți niște curve nenorocite! Lăsați-mi bărbatul în pace și lăsați-mă să îmi văd de nașterea mea! 

Povestea de astăzi a Mariei arată cum, până la final, greutatea unui copil apărut subit, dar dintr-o iubire împărtășită, naște primele "simptome" de mamă. Tot subconștient, ea începe să simtă cum "noua viața" o va conduce spre adevărata ei Misiune. 

Atunci când lăsăm viața să fie, păstrându-i direcția Sufletului, manifestările pot părea diferite față de planuri, iar asta ne ajută să trăim plenar această experiența numită: EXISTENȚA.

- va continua 

Vreau sa ma pricep la copilul meu, cand acesta vine pe lume!

Veleitatea mea de baza este de a linisti oamenii.

Multi imi spun ca simpla prezenta alina si inlatura orice frica. Cel putin de moment! :)

Unele cupluri doresc sa ma ia la ei acasa, altii sa ma angajeze pentru cateva zile, altii sa ma amaneteze pentru cateva ore bune! 

Toate aceste lucruri vin, in timp, sa imi re-confirme pasiunea cu care traiesc aceasta meserie, daca o pot numi asa. De fapt, nu stiu nici macar ce meserie pot sa spun ca am...

Consiliez parinti in devenire sau proaspat parinti in a-si vedea idealul cu ochii, in a-si descoperi potentialul si in a-si asuma propria fericire, alaturi de copil, de copii!

In fapt, vorbim despre alaptare, despre cum si cand se formeaza laptele, despre cum se pune un scutec si cat de des face un nou-nascut pipi, despre cum facem baie si cand, despre obiceiuri si traditii, despre cum este optim sa ingrijim bebelusul, despre ce drepturi avem in maternitate, despre cum ascultam sfaturi, opinii si recomandari care pleaca de la un specialist, de la o bunica sau de la o prietena buna de familie. Despre ce e normal sa simtim, ce emotii ne pot coplesi, cum face fata schimbarilor radicale aduse la pachet cu venirea pe lume a bebelusului!

In plus, reducem drastic lista de cumparaturi, lista de temeri si facem un imens serviciu bugetului familiei noastre! Iar asta va garantez! :)

Si toate eforturile pregatirii pre-natale pentru a continua cu succes, relaxat si informat, odiseea sarcinii.

Si pentru a ajunge sa percepem darurile cu care vin pe lume copiii.

Dincolo de informatiile pe care le livrezi catre cei ce asteapta un bebe, sta puterea de a transmite ceea ce stii, ceea ce traiesti si ceea ce esti, astfel incat cel din fata ta sa primeasca dincolo de teorie, intelegerea ca el este cel care poate si e necesar sa ia decizii pentru sine, pentru familie, daca se impune, dar, mai ales pentru copil sau.

Din aceasta perspectiva, cursurile pre-natale sunt ESENTIALE.

Si inca o data vorbeste experienta de mama, de sotie, de partenera de viata, de trainer, speaker, coach, educator perinatal, formator, terapeut sau cum altfel se mai poate numi un om care aduce binele in casa oamenilor. :)

CURSURILE PRE-NATALE ofera informare, economisesc timp, bani, multi bani si te ajuta sa incepi sa vezi cine esti, ce vrei, urmand sa simti ca te vei descurca de minune cand vei deveni parinte! Sau aproape de minune! :)

Planul meu pentru tine va fi mereu conform nevoilor tale. Personalizez mereu oferta mea.

Insa pachetele de baza la care m-am gandit, arata asa:

- BASIC: curs de alaptare + curs de ingrijire bebe + consiliere dupa nastere = 3 intalniri

- BASIC alaptare: curs prenatal de alaptare + 2 consilieri in alaptare = 3 intalniri

- BASIC alaptare si ingrijire: curs de alaptare + 1 consiliere in alaptare + 1 consiliere in ingrijire bebe = 3 intalniri

Tarif unic, indiferent de pachet = 360 lei

Tarfic standard per intalnire = 150 lei (reducere la pachet, 80 lei)

Cursurile (alaptare sau ingrjire) se sustin in perioada prenatala. Au rolul de a informa.

Consilierile (alaptare sau ingrijire) se desfasoara dupa nastere. Au rolul de a monitoriza punerea in practica a celor acumulate si sprijinirea parintilor in primele zile ale bebelusului.

Durata unui curs / unei consilieri: 2 ore

Loc de desfasurare: curs - sediul meu (central); consiliere: maternitate / domiciliu parinti, dupa caz.

Consilierile pot avea loc imediat dupa nastere, imediat dupa externarea din maternitate sau in prima luna de viata.

Pentru persoanele care au beneficiat de un pachet BASIC, urmatoarele consilieri, indiferent de subiect, beneficiaza de un tarif preferential si unic: 100 lei (in loc de 150 lei, standard).

Taticii si orice membri ai familiei sunt binevenit la intalnirile peri-natale (pre si post natale).

S poate elibera atestat de puericultura, dar acesta tebuie vizat de catre medicul de familie, conform legii, pentru a fi validat si inregistrat de catre angajator.

Alte servicii, pachete, tematici sau nevoi le pot oferi si acoperi, la cerere. 

Ele mai pot privi pregatirea pentru nastere, purtarea bebelusului, nutritia mamei, diversificarea bebelusului, nutritia copilului.

Dincolo despre aspectele practice, sprijinul meu poate veni si in sesiuni individuale de Life Coaching.

Orice membru al familiei poate solicita intalniri care privesc tematici precum:

- cum pot o fi mama mai buna

- cum pot deveni un parinte intelept

- cum imi pot sprijini familia

- cum sa fiu echilibrata dupa nastere

- cum sa primesc pozitiv venirea pe lume a lui bebe

- cum fac fata schimbarilor, odata cu sarcina si nasterea

- cum gasesc timp pentru mine, daca am un copil

- cum gestionez relatia dintre frati, la venirea pe lume a celui de al doilea copil

- cum ma impart intre meseria de mama, nevoile mele, calitatea de sotie, cariera si job

- cum fac fata financiar noilor provocari aduse de cresterea unui copil 

- etc etc etc.

Tarifele mele pentru zona de LifeCoaching sunt disuctate dupa identificarea nevoilor, stabilirea obiectivelor clare, precizarea duratei si frecventei sesiunilor si se finalizeaza cu semnarea unui acord de colaborare.

Indiferent de ce griji te apasa, vreau doar sa stii ca exista mereu o solutie disponibila.

Si ca aceasta, iti vine sa crezi sau nu, poti sa accepti ori ba, este INTOTDEAUNA in TINE!

Iar acesta este FARMECUL!

Sfat de alaptare: si eu cum imi cresc lactatia?

Adesea sunt intrebata de mamici: "ce sa iau si ce sa fac pentru mai mult lapte?".

Pentru ca rar este despre factori din exterior, ci este despre noi insine, noi care suntem creierul fabricii de lapte, ofer mereu sfaturi personalizate, care sa vina in sprijinul fiecarui bebelus si a fiecarei mamici. Astfel, consilierile mele in alaptare sunt unice, sunt senzationale ca experienta, atat pentru mine, cat si pentru familia pe care o vizitez.Situatii care iti spun ca ai nevoie de ajutor in alaptare, din zona "nu am lapte destul":

Desi cred in unicitate si in contactul direct cu mama si bebe, va ofer un instrument pentru situatiile de criza (pusee de crestere, senzatia ca nu aveti lapte etc.): SCHINDUF.

DETALII: http://kellymom.com/bf/can-i-breastfeed/herbs/fenugreek/#dosage

Este o planta folosita ca si condiment, in bucatarie, dar cu efect demonstrat pe cresterea lactatiei.

Ea are un impact de 5%, insa munca pentru stimularea lactatiei este una de anvergura, pentru care eu recomand ca orice mamica aflata in impas sa apeleze la un specialist.

Daca ai nevoie de o pompa de san pentru stimularea si cresterea lactatiei, te rog sa ma contactezi inainte de a lua decizia de cumparare! Iti pot oferi inchirierea unei pompe performante si profesioniste Spectra (marca mea de suflet) ori poate nu ai nevoie de pompa, ci doar de informatii si sprijin care fac diferenta spre o reusita in alaptare!

- crezi ca sanii trebuie sa curga (nu, sanii care curs nu semnifica suficienta lactatiei si nu are nicio legatura cu acest aspect; sanii cre curg, curg si atat, pentru ca asa sunt ei construiti; deci este un mit pe care va rog sa il stergeti din cunoasterea voastra, el nu este relevant, pentru alaptare!);
- copilul suge mai mult si mai des si ai senzatia ca orice faci, nu se mai satura (in acest caz, cel ami probabil te afli in ceea ce numim "puseu de crestere"; puseele de crestere le regasim in jurul a 3 si 6 saptamani de viata, apoi in jurul a 3 si 6 luni ale bebelusului; ce au in comun este fix senzatia mamei ca laptele nu mai ajunge copilului si este un moment crucial in alaptare; se depaseste usor atunci cand iti amintesti ca poate fi vorba despre asta si tot ce trebuie sa faci este sa astepti reglarea cererii bebelusului cu oferta ta de lapte matern; poti sa pui copilul la san fara frica, oricat de des si oricat de mult, in aceste cateva zile, pana cand povestea alaptarii isi reia cursul firesc);
- copilul nu ia in greutate sau asa ti se spune (trebuie sa stii ca pana la trei luni, greutatea minima pentru care garantam sanatate si echilibru pentru copilul tau, este de +600 gr/luna; deci este nevoie de o crestere foarte mica ce difera cu toate statisticile si sfaturile pe care le auzim in jur; dar aici subiectul este vast si tine si de alti facotori, asa a nu ezita sa ceri ajutor daca ai dileme legate de acest bau-bau, luatul in greutate);
- copilul plange la san (da, daca plange, muta-l la celalalt san; asta nu inseamna ca nu ai lapte, ci inseamna ca el iti da semne ca masa s-a incheiat la sanul respectiv; pot fi si alte cauze, dar deocamdata incearca asa!);
- copilul adoarme la san (da, copilul poate adormi la san; asta nu inseamna ca nu ai lapte sau ca nu e destul de hranitor; in functie de context, cauzele pot fi multiple; tot ce trebuie sa faci est sa readuci copilul, cu blandete sau fermitate, la actul de hranire si sa te asiguri ca masa s-a incheiat, ori ca aceasta trebuie sa mai continue; deci daca simti ca nu e completa aceast amasa, insista, in special pana reisesti sa intelegi cum e cu alaptarea asta, in primele 2 saptamnai, cu trezirea si readucerea la san a lui bebe)

Mai pot fi si alte contexte in care se naste intrebarea: oare am destul lapte?!

Toate sunt firesti, mai ales la primul copil!

Daca ai o astfel de provocare, te rog ca inainte de orice zbatere si solutie aplicata dupa ureche, sa ceri un sfat. Imi poti lasa un mesaj pe blog, imi poti lasa nr de telefon si te sun eu sau te astept cu temerile tale, pe email: creatiivictoriene@gmail.com.

Te astept cu sfaturi personalizate si apoi cu o poveste de succes!

Creactiile victoriene, in prag de Sarbatoare!

Povestea mea continua...

La aproape sase ani de cand am devenit mama, in rezumat, ea arata asa:

"Indragostita IREMEDIABIL de Viata.Determinata de Misiunea de a impartasi, de a sprijini si de a facilita accesul la cunoasterea Universala, adica regasirea potentialului primordial pe care fiecare il avem in noi, sunt, de cand ma stiu, in slujba oamenilor, indiferent de cum s-au numit titulaturile locurilor mele de munca si indiferent de spatiile in care am activat ori, pur si simplu, trait!

Fidela Craiovei natale in care mi-am petrecut primii 24 de ani din viata, iubind scoala, apoi mediul corporatist din capitala, am inflorit cand m-am regasit in meseria de mama, acum 6 ani. Si ma pregatesc sa devin din nou mama! :)

In prezent cresc practicand Life Coaching, sunt sprijin pentru cei care aleg vindecarea prin Terapii complementare si ofer suport prin Cursuri prenatale Consiliere in alaptare, nutritie si ingrijire bebe viitorilor si tinerilor parinti. Consider ca fiecare experienta de viata a avut rolul ei pentru etapa in care ma aflu: sa impartasec oamenilor din prea-plinul meu.

Dupa nasterea primului copil, Victoria, transformarea interioara a capatat valente noi cu o viteza ce a culminat in perioada in care am fost client de Life Coaching: “M-am lăsat purtată prin labirintul propriei existențe si am schimbat cam tot ce stiam despre viață si Univers: principii, legi fizice, paradigme, tipare, viziuni, sensuri etc. A fost un poces dur, intens si tintit, ce privea sensul vietii si gasirea linistii interioare. Am înțeles ca Sursa sunt chiar Eu si că ce este Sus este si Jos, ce este la Interior este si la Exterior. Am invatat asumarea, compasiunea, responsabilitatea si invat Iubirea. Fiecare episod de viata m-a definit, conturat si structurat, pornind de la pregatirea academica in contabilitate, finante-banci, urmand-o pe cea in relatii publice si comunicare. Iar invatarea nu s-a incheiat si nu se va incheia niciodata - sunt studentul etern si foarte curioasa!

Explorarea “spirituala” a mers in paralel cu dezvoltarea personala si a inceput prin lecturi, auditii si vizionari plecand de la Memoria apei a lui Masaru Emoto, legea rezonantei, a atractiei, fizica cuantica, biologia credintei a lui Lipton, gnosticismul, energetica viului, tainele sacre ale feminitatii, practica fotocitirii, cursuri de public speaking. Am experimentat pe pielea mea cam tot ce citeam, ca fire curioasa si dornica de intelegere profunda si calatorie interioara. Am fost client de constelatii sistemice de familie, hipnoza regresiva, terapie cranio sacrala, terapie florala Bach, psihoterapie. Homeopatia ramas zona mea constanta de interes, fiind client fidel de 5 ani, inlocuind explorarea alopata cu medicina preventiva pentru mine si familia mea extinsa la prieteni, cunostiinte etc.

De-a lungul timpului, am urmat cursuri diverse, am participat la evenimente, prezentari, programe care m-au ajutat sa ma descopar si sa inteleg cate am de oferit. 

Cele mai "inedite" cursuri ale mele au patruns si zona mistica. Astfel, am urmat: “New Paradigm MDT 13D” din cadrul “The School of Esoteric Sciences” autorizat de John Armitage, “Telepatie", cu Maestrul Serghei Danisin.

Schimbarea mea de directie s-a produs cand am renuntat la corporatie, in cautarea “menirii”. Calatoria a inceput prin pregatirea ca si Consultant in alaptare si Diversificare bebe, la Fundatia Crucea Alba, urmata de cursurile de Educator Perinatal, din cadrul aceleiasi Fundatii, sub egida SAMAS Romania (Asociatia Sanatate pentru Mame si Sugari).

Placerea mea suprema ramane in zona de Life Coaching, un instrument spectaculos de crestere personala! M-am bucurat de autocunoastere prin invatand sa devin coach, fiind client timp de doi ani. Apoi am urmat cursurile de formare ale Noble Manhattan Coaching in Romania, intentionand sa continui cu zona de Business si cu certificarea profesionala.

M-am indragostit de notiunea de HOLISTIC, invatand in cadrul ANATECOR Romania, absolvind “Nutritie holistica" si “Terapeut in terapii complementare” si “Cristaloterapia” si punand in practica teoria, intr-un joc zilnic fascinant.

Practic Theta healing, abolvind cursul de baza si pe ce de avansati, am primit initieri, gr I si II in Reiki si alte practici energetice, prin programe precum “Managmentul stresului prin tehnici vibrationale”, “Tehnica radianta gradele I si II. Consider, ca prin har divin, simpla noastra prezenta poate vindeca alti oameni. Totul tine de gradul de constiinta si de deschidere.

Practic introspectia, meditatia si imi place Yoga, ca si acte de prezenta la propria viata.

Imi place sa insotesc oamenii pe drumul transformational al propriei fiinte si ofer cunoasterea mea vazuta si nevazuta celor mai deschisi, curajosi si dornici sa se bucure de propria viata!

Consider ca unicul Maestru e in noi si acesta este un Ghid de inalta elevare, vesnic disponibil si sublim…

Balsam de mama

Acesta este spatiul pe care Ada, o mamica ce face parte din Comunitatea mea virtuala de femei minunate, mi l-a oferit pentru a-mi exprima.... povestea: articol de suflet - interviu balsam.

Am modificat putin

====================================================================
Care-i povestea ta?  Care-i contextul in care și-a făcut bebelușul apariția? De ce ai ales să aduci un copil pe lume?

Sunt Gabriela, mama Victoriei-Ioana.
La anu’ schimb prefixul in 4.
Sunt femeie, mama, fosta-sotie, prietena, coach spiritual, terapeut, deschizator de drumuri, comunicator, calauza, talisman, purtator de cuvant si de noroc, vizionar, consilier in alaptare, diversificare si nutritie holistica, absolvent de management si finanate contabilitate, talentata in PR, HR si Comunicare, fost-lucrator in Finance, fost sales-person, ex-angajat in multinationala, fiica a doua mame si un continuu explorator al naturii umane, incepand si revenind mereu la Sine, de fapt, la Mine.

Sunt „Gabriela-Eu” (pe Facebook) - deci sunt eu si cu mine...

In 2010 am vrut si am facut un copil, parte dintr-o casnicie aflata la inceputurile ei.
De ce? Pentru ca Victoria isi dorea sa vina pe Pamant, in viata mea, pentru a-mi deveni cel mai aprig critic, cel mai bun ghid si cel mai exigent maestru, cea mai buna oglinda, cel mai eficient intrument de autocunoastere si cea care ma ajuta sa imi invat cele mai puternice lectii de viata, direct sau indirect. Am ales sa aduc acest suflet aici si sufletul ei m-a ales sa vina, aici, prin mine.
De ce? Pentru ca asa am convenit noi doua inainte de intrupare.

Cum a fost nașterea? Întâlnirea? Ai schimba ceva?

Nasterea Victoriei s-a petrecut pe un fundal in care eu intelesesem, la nivelul meu de atunci, cum se petrec lucrurile cu treaba asta numita "Sarcina". Ma pregatisem in acest sens sau eram pregatita deja. Urmasem doua cursuri de puericultura care mi-au confirmat ceea ce stiam, simteam, credeam, dar care a integrat si aspectul „teoretic” si a adaugat procesului confirmarea „specialistului” ca tot ceea ce simt este bine, firesc si natural. Unul a fost gratuit, in sistem de stat. Altul particular si valoros!

Prima mea intalnire cu copilul meu a fost magnifica pentru ca, multumesc pentru intrebare, a produs acel „Wow-asta era sentimentul de a aduce pe lume un copil… A-HA!!!”. Uitasem trairea din momentul sublim in care i-am auzit glasul (tipatul prim!) si am zarit aparitia ei. A fost, cred, cea mai simpla, ampla, completa si inaltatoare traire. Si chiar o… uitasem…

Nu as schimba ceva in trecutul meu, insa sigur as schimba ceva la o potentiala viitoare nastere. Desi Victoria s-a nascut intr-un mediu perfect multumitor pentru etapa mea de ATUNCI, cu siguranta urmatorul se va naste intr-un mediu adaptat experientei mele de ACUM, cu MULT diferita fata de cea anterioara, cu toate ca aud des: „ce nu as da sa nasc ca tine, in patruzeci de minute de la internarea in maternitate!”.

Cum arată nașterea ideală pentru tine?
 

Vizualizez o nastere la marginea Oceanului, tinuta de mana de partenerul meu, alaturi de Victoria si de o femeie de incredere, asistati de Prezentele mele din alte dimensiuni ;). Si va fi baiat! :))

Ce a adus copilul in viata ta/in viata cuplului? Cum s-a adaptat cuplul noilor roluri, cele de  tată/mamă? Ce s-a schimbat între voi?

Venirea bebelinei mele a Trezit fiinta spirituala din mine, (re)venirea la o alta realitate, manifestand puterea de a ma ajuta sa inteleg, pe zi ce trece, cine sunt si ce vreau de la aceasta viata. A fost motorul intrinsec si experienta care a declansat transformarea mea ca fiinta. M-a readus in mine, la mine si a dat startul unei noi vieti.
In viata de cuplu a fost ca o raza de lumina care isi avea locul si momentul sau ca o puternica lectie prin care cuplul a inceput sa se cunoasca, cu adevarat, chiar daca prin experiente dure, dureroase as spune, finalizand printr-o separare de neinteles pentru nimeni, insa cu un scop vindecator pe care eu l-am vazut cu o claritate neindoielnica.

Ne-am adaptat, cred, usor, la viata de proaspeti parinti, avand recunostiinta pentru zero nopti nedormite (ce numesc eu, cu adevarat, nesomn „din cauza copilului”), zero boli (ceea ce numesc eu, cu adevarat, boala), nu tu dureri de dinti, nu tu mofturi la diversificare, totul mergand ca intr-o calatorie fireasca, cu suisuri si coborasuri, dar din sfera normalului, cu lectii si experiente haioase, cu lacrimi de fericire sau de nemultumire, dar integrate intr-o experienta pe care mi-am asumat-o, vesnic curioasa sa vad ce ma mai … asteapta.

Victoria este un balsam pentru suflet, hranindu-ma si confirmandu-mi ce stiam deja: copilul aduce cu sine daruri, este o binecuvantare, vine cu multa cunoastere si cu deja un retetar de folosire, daca stii sa il privesti, sa il asculti, sa cauti sa il cunosti si sa il intelegi, acceptandu-l asa cum este, fiind o fiinta diferita de tine si cu drepturi la exprimare, cu diferente de destin, de lectii de viata si avand o proprie directie in viata. CE TARE – pana azi nu m-am prins ca cei mici vin pe lume cu propriul retetar. Asta chiar e o traiere unica si contrara a tot ce sustinem si ce credeam, pana acum! Frumoasa revelatie

Ce s-a pierdut în noul context din viața ta și ai vrea să ai din nou?

Iese in afara spatiului meu de credinta ideea ca un copil vine cu pierderi. Dar daca ar fi sa formulez un raspuns, as spune ca s-a pierdut tot ce nu era in concordanta cu misiunea mea. Tot ce era un tipar neprietenos, o limitare, ce era lipsit de autenticitate a inceput sa se prabuseasca ca un castel de nisip. Am pierdut tot ceea ce credeam ca am „strans” intr-un context confortabil, acceptat social. Am pierdut un sot (cel mai bun om de pe pamant, cum s-ar zice), am pierdut prieteni cu care nu am mai rezonat, am pierdut timp sa imi schimb viata, sa citesc, sa aflu, sa experimentez, am pierdut chiar si prietenii pretioase, „de o viata”, chestii la care nu ma vedeam niciodata „renuntand”. Toate acestea cand am observat detasat ca totul fusese un joc fals pe care il preferasem pana atunci, in iluzia ca „asa se face, asa se cade, asa e bine, asa e frumos”, desi sufletul meu ravnea la altceva, cu totul diferit. De fapt, sufletul meu ravnea la… Mine! M-am pierdut pe mine cea Veche, ca sa ma pot regasi pe Mine, Noua-Eu.

Cum te-a transformat maternitatea? Alăptarea? Apropierea profundă de o altă ființă? Somnul? Rutina?

Maternitatea a scos din mine, la lumina, fiinta numita Femeie, fiinta numita Mama, fiinta numita Fiica si fiinta numita Copil. Omul Nou!
Alaptarea si Nasterea naturala m-au reintregit, implinit in firescul „meseriei” de mama, au curs natural si mi-au confirmat normalul. Aproprierea profunda s-a produs, intr-adevar, prin conexiunea pe care deja o aveam cu aceasta fiinta, inainte de a o intalni, prin nasterea fizica. O conexiune pe care, din fericire, nicio justitie de pe pamant nu o poate nega. Somnul pentru mine nu prea exista, iar Victoria nu a schimbat nimic pe aceasta linie. Iar eu o rutina nu am, deci totul a fost in concordanta cu stilul meu de viata.
Copilul a fost integrat total in viata noastra si a facut parte din ea. Spre deosebire de mine, tatal Victoriei nu a avut aceeasi parere si daca este sa exprim si o parere de rau, este ca nu am vazut asta decat traversand un divort. Si a fost un soc sa constat ca cel mai mare sustinator al procesului meu de evolutie, admiratorul, fanul meu suprem, a fost total in disonanta cu ceea ce am experiemntat eu drept o curgere lina si armonioasa. Si asta nu la final sau de curand, ci… mereu! A fost cea mai trista realitate din viata mea si o miscatoare lectie de acceptare. O rana nevindecata si care inca imi trezeste lacrimi.

Ce ai învățat? Ce ai fi făcut diferit?

Am invatat tot ce stiu si nu as face nimic diferit, pentru ca fiecare clipa a avut rolul si sensul ei, plina de intelegeri, constientizari si revelatii, unele chiar foarte inalte.

Ce sfaturi ai da unei femei care se gândește să aibă un copil? Ce vrei să împărtășești altor femei?
 

Eu nu ofer sfaturi, ci doar impartasesc din experienta mea, cu fiecare respiratie, aceleia care simte sa priveasca spre ea. O fac din plinatate si cu bucurie, de fiecare data. Fetitelor care se gandesc sa aduca pe lume copii, in aceasta viata, le doresc sa o faca din inima si constient, cu incredere, curaj, aplecandu-se exclusiv asupra instinctului, informandu-se detasat si urmandu-si menirea. Sa astepte sa rasara femeia din ele, oricat de timid.
Iar celor care nu isi doresc copii, sa descopere daca este din frica, ori este alegerea lor suprema si sa si-o asume ca pe ceva la fel de normal, asa cum isi asuma aceasta decizie de a naste, cele care aleg sa faca un copil. Ambele alegeri sunt perfecte, atat timp cat Inima spune ca este in concordanta cu menirea lor.


Care-i modelul tău de mamă? Ce fel de mamă ești tu?

Eu sunt o mama asa cum sunt, intr-o continua explorare, invatare si cu o perpetuua dorinta de cunoastere a naturii umane, implicit a experientei de mama si de parinte.

Care-i rolul tău în viața copilului tău? Dar al lui în a ta?

Rolul meu in viata Victoriei este sa o calauzesc in a manifesta Iubirea fara conditii. Rolul meu este sa fiu mama ei, pur si simplu! Iar rolul Victoriei in viata mea este sa imi fie Ghid Spiritual.

Descrie într-un cuvânt/doua relația ta cu copiii tăi/copilul tău. Descrie-i pe ei/el/ea într-un cuvânt sau două.

Relatia mea cu Victoria este transformatoare, deci provocatoare, de scoatere din confort, deci evolutiva. Iar Victoria este o fiinta cu un grad inalt de constiinta, este blanda, ferma si buna.

Care-i mesajul tău pentru alte mame?

Mesajul meu catre alte mame este sa priveasca in ele si sa isi iubeasca copilul din ele, sa isi foloseasca experientele cu copiii lor ca pe niste metode clare de a se vedea pe sine. Copiii nostri sunt oportunitati extraordinare de a intelege mai bine despre ce e viata noastra, de fapt, si ce cautam noi prin ea.

Ce întrebare care crezi că ar putea să fie relevantă mi-a scăpat?

Cum vezi rolul unui tata in viata de familie? Care este cel mai pretios dar pe care un barbat il poate aduce partenerei sale pentru a o sprijini in procesul ei de evolutie? Care a fost cel mai pretios ajutor pe care l-ai primit de la tatal copiilor tai si pentru care ii esti recunoscatoare.

A-HA-ul zilei / 9 februarie 2016

A-HA-ul zilei reprezinta inspiratia mea pentru ce urmeaza.

Si revelatia zilei ce a trecut.

Pink Floyd - Coming Back To Life

Music: Rumi: Say I Am You

Rumi: Say I Am You (Sufi poem)

A-HA-ul zilei / 6 februarie 2016

Coaching de Sufragerie