Și ea povestea...
"Nu credeam niciodată că o să cunosc atâta durere sau limita ei, dincolo de experiența în care fiica pe care ai purtat-o în tine ajunge să nu îi mai fie necesară prezența ta...
Nu știu cât și ce este dincolo de durerea pe care ca mamă o simt când propriul copil se transformă, la propriu, într-o ființă parcă posedată, atunci când, într-un final, ajungi cu ea la baie, ca să îi faci un duș scurt, de final de zi. Zi în care, nici azi, nu te-ai putut bucura de prezența ei...
Nu credeam că o să experimentez mai mare durere sufletească decât momentul în care îți dezbraci copilul aproape cu forța, îl bagi sub apă, un minut, timp în care te rogi asiduu, ca lucrurile să fie mai bine...
Îți iei plodul rapid, pe sus, apoi alte urlete, când îl pui în patul tău <mie nu îmi place aici, în camera ta!!!>.
Și rezistența se acutizează. Ești ca într-un film de groază în care nu mai ai nicio cale de ieșire. Decât să pleci. Dar unde... și... CUM?
Cum, fără a-ți părăsi copilul. Cum, fără traumă. Cum să mergi mai departe când totul pare atât de oribil și trist...
E ca și cum cineva îți confiscă sufletul. Ți-l pune pe tavă. Și tu ești în lanțuri și urli că nu poți avea acces la el. Desi ești aici. Și sufletul tău este și el. Tot aici. Lângă tine...
Doar că, ori de câte ori încerci din nou să te apropii, găsești refuzul copilului. Și prezența non-comunicativă a celuilalt părinte...
Unde să mergi și ce să spui?
<Mi-a confiscat sufletul în propria lui casă>...
Știi atâtea, și tocmai la acest capitol lucrurile nu vin acum cu nicio înțelegere, totul e o mare neagră în care fiecare experiență te duce și mai tare în derivă...
Ce nu ai văzut?
Ce nu ai făcut?
În ce limbă să te mai rogi, să urli la Lună și la toate divinitățile Cerului, ca să îți primești copilul... înapoi, în Suflet....
Nu mi-aș fi închipuit că pot trăi senzația de abandon într-un mod atât de concret și de <pe viu>.
Și să trăiești asta, la foc automat, un weekend întreg...
Semnat,
O mamă care nu vrea sfaturi și nici soluții.
Își vrea doar fiica înapoi, în viața ei!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu