Sotului meu, Ionut, cel vesnic frustrat ca nu i-am scris niciodata, un cuvant, pe acest blog...
Ma, cum sa spui tu, om minunat si iubitor, dupa 5 ani, ca ti se pare naspa sa mergi cu copilul la evenimente, ca are o alimentatie nepotrivita si inadecvata varstei ei, ca si ca, atatea "ca"-uri cu care ai fost in acord, atata timp, fie el si tacit...
Cum sa spui, in cererea de raspuns (intampinare la divortul nostru, stabilit de comun acord, spre binele comun), ca ai o cumnata nutritionist, si o mama asistenta medicala, cand stii si le-ai injurat de atatea ori, ca nu te-au sprijinit, ca au drobul de sare deasupra, ca mama te-a imbuibat cu pastile, ca nu te-a iubit, ca nu te-a inteles, ca ti-a lipsit atingerea, ca te-a trosnit, in loc sa te mangaie, ca te-a tinut in teroarea unui tata alcoolic, in loc sa te apere si sa il paraseasca, ca ai un frate mai mare, pe care l-ai sustinut o viata, si in umbra caruia ai trait, ca sunt niste oameni negativisti si ca ii iubesti asa cum sunt ei... Si eu ii iubesc, dar ma pot lipsi de umbra lor, nu mi-am mai dorit darurile din oglinda ce mi-o serveau...
Cum poti, cand m-ai admirat atata amar de vreme, fiind idolul tau de femeie si de tot, sa arunci atatea mizerii si copy-paste-uri, intr-o cerere pe care a citit-o un avocat necunoscut tie, apoi un altul si apoi niste alti oameni... cum sa te lasi spalat de creier, precum acest popor, de un avocat pus pe rezultate, cu orice pret (nu il cunosc) si de niste rude cu bune intentii, dar de joasa vibratie?
Cum pot sa uiti de tine, in disperarea ta de a avea un copil care NICIODATA nu iti va apartine?
Cum poti sa subjugi cu iubirea ta posesiva, un suflet pur, din frustrarea de a nu avea langa tine, libera, o femeie ca mine?
Cum poti sa uiti de tine, sa uiti de mine si de copilul nostru, ca sa lovesti cu sete in cea ai carui ochi inca nu stii sa ii privesti?...
Cum pretinzi ca ma stii ca pe palma ta, si sa declari ca umblu cu energii, spiritualitati - ca si cum ar fi macabru, si ca fac yoga si sunt inconjurata de acest gen de oameni, insinuand ca acest gen de oameni sunt niste cretini care dorm in underground-ul societatii, cand stim cu totii, ca acesti oameni speciali sunt asteptati sa faca SCHIMBAREA unei societati ca tine si ca ai tai?!...
Cm poti sa ma faci o curva si o imputita, cand stii ca mi-as da si viata ca sa te stiu fericit?...
Cum sa pui numele altor barbati, pe tapet, in slabiciunea ta de a "detine" o femeie, acasa?!
Cum sa te superi cand nu spal vase, cand insasi tu spui ca este ok, iar eu iti spun ca nu mai simt sa fac nimic, uneori, pentru ca am obosit sa ma lupt sa te scot din negura Sufletului tau chinuit si plin de dureri ancestrale?!...
Cum pot sa decazi intr-atat, incat sa iti doresti auto-distrugerea, crezand ca ma distrugi pe mine, luandu-mi ceva ce nu imi apartine si nu iti apartine (COPILUL!)?
Cum poti sa aduci ca dovezi, mail-urile noastre, in care eu imi pun sufletul pe tava, tie, considerandu-le ca dovezi pentru castigul tau?! Sa castigi... ce? Ce nu ai stiut sa faci cu mine? Sa ma ai neconditionat?!
Cum poti sa fii atat de mizer, incat sa ma ajuti sa Renasc? A cata oara?...
Cum poti sa te prefaci intr-un organsim realtional, 9 ani, cand tu nu ai agreat, niciodata, stilul celuilalt de viata si te-ai mintit si m-ai pacalit, desi mereu ti-am cerut acordul, direct sau indirect, pentru fiecare respiratie......
Halucianant...
Haluciant cat de mult renuntam la NOI, doar din frica de a nu "PIERDE" un om...
Sa nu imbratisezi nimic din ce este celalat, si sa pozezi in placeri nebanuite, zi de zi, ora de ora, si sa mai si tii cu dintii de cel de langa tine, pretinzand ca e Iubire....
Doamne, ce trist, foarte trist...
Sunt curpinsa de compasiune.
Cred ca am invatat astazi una din cele mai reusite lectii: sa simt, in celalalt, frumusetea, dincolo de Intunericul cu care vine spre mine....
Ma iert ca am presarat si mentinut durerea in mine, reflectata prin tine!
Imi accept umbra si renunt la toate Darurile tale!
Ramai cu bine,
Suflet bun,
PS: buna ziua, domnilor avocati si judecatori!
O sa scriu o carte....
Aceea va fi raspunsul meu, la aceasta Casnicie!
Daca primiti vreun copy-paste al acestui articol, sa stiiti ca mi le asum, ca pe toate celalalte....
Caci am o libertate infinita si cred in voi, dincolo de chestia aia "profesionista", de legi efemere si de "justitie ca la carte"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu