Dialoguri firesti; intamplari lumesti

Apa are cea mai buna memorie din toate substantele de pe pamint si e materia cosmica fara de care viata nu poate exista. 

In ultima vreme sunt din ce in ce mai bucuroasa, placut surprinsa si onorata sa vad cum 
lumea se misca in jurul meu, cum oamenii aleg ce li se potriveste, cum schimbarile vin cand intentiile sunt clare si fara echivoc.

In lumea mea mamiceasca am parte de persoane foarte interesante cu care am interactiuni foarte interesante si experiente foarte interesante si ele... Si iti relatez una dintre ele.

Ea: "Aaaaa, help! Pls! O parere vreau de la tine. E posibil ca, mesajul pus pe apa sa razbata pana la al meu sot, desi el n-a baut de acolo si nici nu crede in asa ceva??!!"
Eu: "Evident! De avea de primit, primește; chiar dacă perfect conștient nu crede, Sufletul lui știe ce are de urmat."

Ea, in continua negare: "Dar el NU a baut apa cu mesaj... Gigaz! Sunt in soc."

Eu: "Pai da, dar cel care bea (TU) creează mediul ambiant cu acel mesaj și cine are de luat (SOTUL), ia oricum. Se schimba cel care bea și schimba tot spațiul, atât cât i se permite și cât este optim pentru el si pentru toti cei din jur."

[Un articol elocvent gasesti la acest LINK]

Ea: "Ok. Chiar am mutat muntii!!!...

Daca e consecinta mesajelor mele trimise in Univers..."

Eu: "E consecinta dorintei tale de schimbare si a schimbarii din tine pe care o provoci si cu care te joci de vreo trei ani, cel putin (de cand te stiu eu...)."
Ea: "Concret, la mine in bucatarie e acum omul care l-a parasit pe al meu sot, in urma cu 25 de ani."
Eu: [pusa pe joc si joaca]: "Rad... Adica o femeie?! :))))"
Ea: (serioasa si patimasa, parca): "Adica tatal lui. Pe care nu l-a mai vazut de 20 ani!!!"
Tot Ea: "Esti funny :)))) [vis a vis de replica cu o posibila femeie din trecu, in bucataria lor].

Tot Ea [eliberand emotii - se simtea de la o posta]: "Mind blowing [legatura dintre tata si fiu]". Nimic nu prevestea asa ceva... Relatia era moarta demult. Nimeni nu dorea sa schimbe asta."

Eu [incantata, chiar MANDRA, pe undeva]: "Deci esti foarte tare! Bai, cred ca de 3 ani ASTEPT MOMENTUL ASTA!"

Ea: "Boala sotului e legata de abandon. De trecut. De neiertare. El a are niste crize crunte de cateva luni. I-am mai amintit de tatal lui, ca poate cine stie, ar trebui sa... dar atat, nu vroia sa mai asculte!"

Eu: "Ha ha ha. Si el cu abandonu'. Ca si mine [Cate ceva despre Legea oglindirii AICI]. Ce ai scris pe apa?"

Ea: "Am scris RASPUNSURI. Si REZOLVARI. A tunat si a fulgerat. Si azi a venit tatal lui sa-l caute. Am zis ca lesin."

Eu: "Super tare! O sa scriu un articol pe blog daca ma lasi. Fara nume [gluma sa relaxez atmosfera]. Dar chestia asta trebuie neaparat data mai departe omenirii..."

Ea: "Te rog!".

Eu: "Esti foarte pternica si eu am vazut asta din prima."

Ea [zambind]: "Tu crezi mai mult in mine decat cred eu." 

Eu [alintandu-ma]: "Pai eu cred in ce vad real. Tu nu vezi ca esti implicata direct. De asta exista coachi/terapeuti/calauzitori and staff.". [am incheiat alintul]

Ea: "Asa cevaaaa! Incep ziua cu maica'mea, care ma impinge la limita limitelor si o inchei cu tatal sotului. Care ma arunca in niste stari...".

Eu: "Ce stari?"

Ea: "Stari, cum ca eu am atras asa ceva. Mi se pare maret. Starea care a fost cand copiii si au cunoscut bunicul... Emotiile lui cand i-a luat in brate... Acum, schimbul de priviri intre tata si fiu... Brrr. Io's stinghera, nu stiu ce sa fac zic...".

Eu [intr-un continuu WOW interior]: "Pai cum ar fi sa iei pozitia de observator si sa te bucuri de ce vezi/traiesti/simti/experimentezi/ai creat?" 
Ea: "Nah, trebuie sa rumeg. Si sa keep going cu ce am pornit."

Pozitionarea este cheia (Click pentru poveste) 

 Eu: "Stai in OBSERVATOR. ATAT. Si ASUMA-TI MARETIA!  

Ea: "M-a laudat omul si felicitat pt cum sunt pruncii."

Eu [constientizare]: "Doamne, ma cutremur... Poate intr-o zi o sa ma trezesc si eu cu mama la usa. Gigaz!.

Ea: "Bai, a fost intr un mare fel. Maine le gandesc mai limpede. As vrea sa mi las latura wild sa se desfasoare. Sa nu opresc ce am pornit ."