Sa scriu despre Budapesta (conform promisiunii din povestea anterioara) ar insemna sa fac ordine in amintiri, fotografii, sa caut informatii si sa (ma)... culturalizez. Dar iti ofer o imagine din grota.
As scrie despre... decizii!
Dar mai intai, ce mai facuram saptamana aceasta...
Da, cu perfectul simplu in sange. Are farmecul sau si valabilitatea sa.
Luni (23): Acasa-Metrou-Universitate anticariat carti pentru copii-Cismigiu (stationare pentru soare si somn)-Unirii-Metrou-Acasa.
O zi frumoasa /
Dar geroasa/
Insorita /
Si prea-nimerita.
O zi in care am calatorit cu metroul pana la Universitate, ne-am intalnit cu tati, fara sa ne planificam, am rasfoit, de la un anticariat, carti pe care daca le stergi de putin praf obtii satisfactia unei jumatati de pret echitabile.
Apoi am vizitat o farmacie pentru ca te suspectam amandoi de nevoi satisfacute in plina strada, deci am pornit in cautarea unui scutec la bucata (am gasit Pampers - "bun si bronzul!", cum ar zice tati - bine ca nu a fost cazul sa il utilizam in oras - deci a fost o alarma falsa si o inducere in eroare desavarsita).
A urmat un drum in doi (noi doua), drum, ce mi s-a parut extrem de lung, poate si de la ger, spre romanticul Cismigiu, apoi o alaptare cu discretie, pe o banca, in parc, pentru ca era ora mesei de pranz si daca biscuiti de clasa regala nu ai dorit... A fost un festin laptos-mamos-bebos si un rasfat la soare, urmat de un somn bun, o plimbare pe stradute pana la Unirea... Romantic, ce sa mai...
Am revenit in cartier cu o poposire la aprozarul nostru de la care luam, de ceva vreme, niste biscuiti cu nuci si cu ovaz.
Aceasta a fost ziua de luni...
Poate nu am inspiratie sa iti povestesc mai cu umor, dar ideea este ca am inceput saptamana cu o iesire din tipar, ceea ce a fost potrivit pentru neuronul
meu mamicesc...
Marti (24): Acasa-Metrou-Victoriei-plimbare cu tati&colegii (mami a avut treaba la cititorii de analize medicale, dar suntem bine, sunt sanatoasa) -stationare pentru pranz in bucataria multinationala de la etajul unde-si face tati veacul de mai bine de 5 ani (cred ca vreo 6?!?)-Metrou(somn)-Parcul din cartier(somn)-Acasa (prea mult ger, am fugit de el!).
Si uite asa inca o zi colorata, desi nu pare, /
Insa a fost vorba de inca o evadare!
Dar mai intai, ce mai facuram saptamana aceasta...
Da, cu perfectul simplu in sange. Are farmecul sau si valabilitatea sa.
Luni (23): Acasa-Metrou-Universitate anticariat carti pentru copii-Cismigiu (stationare pentru soare si somn)-Unirii-Metrou-Acasa.
O zi frumoasa /
Dar geroasa/
Insorita /
Si prea-nimerita.
O zi in care am calatorit cu metroul pana la Universitate, ne-am intalnit cu tati, fara sa ne planificam, am rasfoit, de la un anticariat, carti pe care daca le stergi de putin praf obtii satisfactia unei jumatati de pret echitabile.
Apoi am vizitat o farmacie pentru ca te suspectam amandoi de nevoi satisfacute in plina strada, deci am pornit in cautarea unui scutec la bucata (am gasit Pampers - "bun si bronzul!", cum ar zice tati - bine ca nu a fost cazul sa il utilizam in oras - deci a fost o alarma falsa si o inducere in eroare desavarsita).
Cu ochii spre cer si dinti rasariti |
Am revenit in cartier cu o poposire la aprozarul nostru de la care luam, de ceva vreme, niste biscuiti cu nuci si cu ovaz.
Aceasta a fost ziua de luni...
Poate nu am inspiratie sa iti povestesc mai cu umor, dar ideea este ca am inceput saptamana cu o iesire din tipar, ceea ce a fost potrivit pentru neuronul
meu mamicesc...
Marti (24): Acasa-Metrou-Victoriei-plimbare cu tati&colegii (mami a avut treaba la cititorii de analize medicale, dar suntem bine, sunt sanatoasa) -stationare pentru pranz in bucataria multinationala de la etajul unde-si face tati veacul de mai bine de 5 ani (cred ca vreo 6?!?)-Metrou(somn)-Parcul din cartier(somn)-Acasa (prea mult ger, am fugit de el!).
Si uite asa inca o zi colorata, desi nu pare, /
Insa a fost vorba de inca o evadare!
Miercuri (25): zi de somn pana in zori la 10.30!
Aleluia si multumesc, fata mea ca am dormit mai mult!
ati lasat hartiile pe mana mea? |
Bunicul a fost luat cu salvarea aseara (complotul meu cu niste vecini, caci situatia se degradase destul de mult). Asa ca ultimele doua zile au fost destul de agitate interior (interiorul meu) si oricat de mult as incerca sa ma detasez, imi este dificil sa am atatea informatii la indemana si totusi, atat de putine instrumente sa intervin intr-un destin... Dar am facut impreuna ordine in hainele celor mari, ne-am jucat si ziua a zburat...
Parca nu simt emotia acum cand povestesc despre aceste trei zile. Vor vei si vorbe ma mestesugite...
A fost un inceput activ de saptamana.
Joi, 26 ianuarie si vineri, 27 ianuarie am trait intens povestea spitaliceasca a bunicului, asteptand vesti, cautand idei de comunicare fara telefon, intreband despe doctori, solutii si planificand viata de dupa spital, rugandu-ne pentru sanatate si inspiratie in a gasi o solutie pentru aceasta stare perpetua de neliniste.
Sambata pe 15 si 29 ianuarie am petrecut la aniversarile lui Rares, respectiv a Biancai.
Trei ani minunati pentru fiecare! Rares isi asteapta fratiorul sau fratioara, Bianca deja are doua gemene, stii povestea lor.
Ambii au avut doua petreceri minunate, unde copilaria si-a facut de cap!
Iti voi povesti in curand...
---------------------------------------------------------------------------------------
Luni pe 23 iti scriam filosofeala:
Cele mai inspirate, frumoase, productive, minunate, fericite decizii le-am luat cu sufletul.
Mintea mea este complexa. Nu zic prea, nici foarte. Poate defineste mintea femeii, general vorbind. Gandesc, gandesc, gandesc.
Dar cat cantaresc? Mai deloc!
Dar cat cantaresc? Mai deloc!
martie 2007 (City Grill) |
Oana-Mika |
Viata ca un tumult de trairi, viteza, lipsa rutinei, provocari si anticipari.
Toate acestea le-am iubit. Si le mai iubesc. Cu ponderarea ce mi-o da "Meseria de mama". Meseria aceasta minunata, cu full time*3 ture=24h din zi si din noapte.
Linie dreapta - breton! |
2006-Ploiesti: Alina, Dona, Kory |
Pana cand intr-o zi mi s-a spus: "La interviu, acum o luna, ai amintit de Bucuresti. Mai este valabil? S-a eliberat un post similar la Metro Militari si ai posibilitatea sa te muti. Este luni. Ai termen de gandire pana miercuri."
Doua zile si viata se schimba. Chirie. Lume noua. Vis implinit. Vis adeverit.
Bagaje. Gara. Singuratate. Am schimbat patru-cinci locuinte intermediare din octombrie pana in ianuarie cand am gasit cuibusorul viitoarelor 6 luni.
Ziua numelui meu, 8 nov 2005, intr-un bar |
"piscarici" de Oltenia |
tubermanul, sagetile si copilaria |
Cu Brunna, noiembrie 2005 |
2004, nov, cu Elenel |
Cash Collection Team, echipa de suflet cu care am batut Cheia in lung si in lat cu team-building-urile noastre renumite de la Floarea Reginei, oamenii alaturi de care am invatat sa incasez (bani), sa ii numar (gresit sau nu), sa ii gestionez (cu acte in regula), sa ii predau (bancii sau colegilor), m-am ales cu libertate (placerea mea) de decizie pentru 200 de omuleti recrutati, ocrotiti, rasfatati, educati si scuturati, si toate neoficial, caci oficialul arata prea simplu, pe cartea de munca.
Orange party, decembrie 2009 |
Tentative de a schimba directia (nenumarate si toate nereusite), dedicare, oboseala si frustrari, colesterol la cote alarmante, lipsa de echilibru emotional, zbateri in gol si zvacniri, reveniri si acceptari. Ma marit. Si vreau si un copil!
8 Martie a fost ziua in care, pregatindu-ne Nunta noastra, am decis sa ne maturizam: zis si facut una bucata Victorie care la petrecerea din 24 Aprilie 2010 dansa in pantecul mamicii ei.
Asadar, cele mai frumoase decizii se iau la minut.
0 ce spun prietenii:
RăspundețiȘtergereTrimiteţi un comentariu
Prietenii spun ca e faina viata, e faina Viky, e fain in Cismigiu :)
Ne bucuram sa "auzim" de tine, simpatic coleg sibian! :)
ȘtergereŞi eu dick la fel, cele mai bune şi fructuoase decizii se iau pe moment! Şi mereu am încredere în intuitia mea. Vă pup ... din sectorul 2 :)
RăspundețiȘtergereBine ati venit: ACASA! :)
Ștergere