Creatii victoriene

Febra anotimpurilor

2012-03-01T05:58:00.000+02:00

Draga mea turturica vesela,

Povestea martisorului

Astazi este 1 martie 2012 - ziua martisorului

"Martisorul" este obiceiul ce dateaza de pe vremea romanilor, care sarbatoreau pe 1 martie “Matronalia”, zi dedicata zeului Marte. Acesta patrona atat agricultura, cat si razboiul, iar sarbatoarea coincidea cu solstitiul de primavara. Copiii romani purtau la gat monede gaurite, insirate pe un fir impletit alb-negru sau alb-rosu. Moneda era, dupa rangul purtatorului, de aur, de bronz sau de argint si aducea noroc. Culorile simbolizau, in acest caz, iarna si primavara sau pacea si raboiul.

Altii spun ca cele mai vechi martisoare au aparut in zona Mehedintiului si au fost faurite acum 8000 de ani de catre geti. Podoabele erau pietricele albe si rosii, insirate pe o ata de asemenea bicolora. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile cauzate de soare. In vechime, martisoarele erau tinute la mana sau la gat pana cand incepeau sa infloreasca pomii, apoi erau legate de crengi, pentru a asigura o recolta bogata.

Apus de iarna

Ata varianta: firul alb-rosu ar simboliza uniunea dintre barbat si femeie.
Daca rosul focului, al sangelui si al soarelui era asociata femeii, albul era specific intelepciunii barbatului.
Rasucirea celor doua fire sugereaza unirea eterna a celor doi, intr-un ciclu nesfarsit.

Rosu ca focu'

Legenda Babei Dochia (babele se sarbatoresc intre 1 si 9 martie) avea o fata vitrega pe care nu prea o iubea. Intr-o zi geroasa de iarna, femeia a trimis-o la rau si i-a cerut sa spele o haina neagra pana cand devine alba. Fata a incercat din rasputeri, dar nu a reusit. Atunci a aparut Martisor, un tanar chipes, care i-a oferit o floare magica. Cand a ajuns acasa, fata vitrega a fost uimita sa vada ca panza devenise alba. Vazand floarea din parul fetei, Dochia a crezut ca a venit primavara si a plecat cu turma de oi pe munte. Incalzindu-se de la urcus, batrana a lepadat pe rand cele noua cojoace pe care le purta. Cand a ajuns in varf, vremea s-a transformat in vifor si atunci s-a aratat Martisor: “Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala” a grait el, “tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele haine in raul inghetat.” Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre (vezi Babele din masivul Bucegi). De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.

Soarele a coborat odata pe pamant sub forma de o fata frumoasa. Asa incepe o alta legenda! Un Zmeu rau a rapit-o si a inchis-o in palatul lui. Nimeni nu se incumeta s-o salveze si timpul s-a oprit in loc, in tristete si intuneric, pana cand un tanar voinic a plecat in cautarea palatului. El s-a luptat cu Zmeul si a eliberat fata, insa a fost ranit. Sangele i s-a scurs pe zapada, iar unde neaua s-a topit au rasarit ghiocei. Culoarea rosie simbolizeaza dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.

Februarie

Despre toleranta, despre puterea de a ierta, despre adaptabilitate si deschidere ti-as putea vorbi, dupa aceasta perioada de tacere...

Despre cinci saptamani in care baia lui tati a devenit baia bunicului David, bucataria un spatiu in care luam cina toti patru si mic-dejunul doar trei, despre televizor care a mers cat nu a mers in viata lui, tu cu ochii in el mai mereu, despre cea mai mare zapada de care imi amintesc post-copilarie, despre viscol si problemele natiunii romane dupa o iarna scurta, dar grea, despre demisia premierului, alaturi de cabinetul sau politic, despre turele de parc facute cu sania vecinului Adi, trasa de viteazul nostru tatic si sot, despre "sechestrarea" noastra, indirecta, in casa si putinele, dar fericitele evadari, despre incercarile de a oferi o noua perspectiva alimentara, dar si de viata, unui om trecut de 70 de ani, despre tabieturi zilnice duse pana la monotonie absoluta, ca la carte gen: trezire, desene si leneveala, preparat oala de ceai pentru bunicul, pregatit mic dejun pentru una bucata mamica, hranit un copil, dupa ce am servit un bunic un mic dejun super-sanatos, mananca si mama, face mama cafea din cereale (adica total inofensiva) pentru bunicul, spalat vase, pregatit pranz, culcat copil, continuare pregatit pranz sau putina leneveala, luat a masa de miez de zi in trei, iesit afara din cand in cand, gandit la cina, gatit la cina, asteptat tatic muncitor, luat masa in patru, tabieturi de seara, bunicul se retrage la 22.00, schimbam post TV de la stiri: URA! Respiram!

Dincolo de fulgii de nea, tot Universul s-a cam invartit intre trei camere a patru pereti si patru personaje...

La multi ani, Clara!

Cate o aniversare ("La multi ani, Bianca, Alexandru, Roberta, Clara, Tudor, Catrina!"), cate o vizita la bunicute ori cate o iesire in parc, cam la atat s-a rezumat socializarea noastra...

Aniversarea lui Rares - 3 ani

Raceala de la inceputul lunii februarie (cu numarul cinci!) si clasicul curs de nasuc simpatic a marcat inceputul perioadei cu patru locuitori in casuta noastra. Iar la final, revenirea bunicului la vatra a fost marcata de o febra a carei cauza inca le mai asteptam cand am inceput sa scriu aceasta poveste. Deci, in aceasta perioada am incetat sa iti relatez din mijlocul evenimentelor, febra fiind maxima, gandurile fiind multe, incercarile de a-ti scrie chiar multiple. Rezultatul a fost: o mica eruptie de piele (sa fie viroza, sa fie rubeola...).

Cine a spus ca cei mari raman la casa lor, cu obiceiurile si agoniselile de-o viata, iar cei tineri este bine sa isi faca propriul cuib, era un intelept. Si cand cel tanar incearca sa schimbe metehne de o viata, sa ofere alta perspectiva care sa duca un trup cu ceva vechime dincolo de limitele la care spiritul doreste... clacheaza! Da! In fiecare zi clacam si in fiecare zi o luam de la capat!

La Bianca - 3 ani!

Mi-e greu sa scriu si sa formulez pozitiv, am schimbat patul in care am dormit, ne-a revenit sufrageria, am schimbat locul in care te adormeam (din dormitorul nostru, care a revenit bunicului, in dormitorul tau), am incercat sa oferim un "acasa" batranului parinte, am trecut prin exercitii grele de auto-control, unele reusite, altele mai putin, chiar esuate, am incercat din raspunteri sa scap de gandul ca sunt responsabila pentru Univers si viata celor de langa mine, fie si cand e vorba de viata celui care m-a crescut.
Mi-am dat seama ca lupta mea este inutila si a ramas doar ca sa ma rog pentru putere, sanatate si intelepciune! Am invatat sa privesc mai putin unilateral lucrurile, sa observ eforturile celuilalt de adaptare, am aflat lucruri noi despre mine si copilaria mea. Au fost seri taciturne si zile fara o comunicare profunda, au fost si lacrimi si nervi, bucurii mai putin, poate doar aceea a faptului ca bunicul a plecat sanatos tun, cu o speranta de viata de 90 de ani (dupa spusele medicului), fara pastile si cu o traista de ingrediente sanatoase care sigur vor zace vreo doua luni pe balcon... Nu stiu ce sa iti mai zic. Inca nu am starea tonica pentru amintiri din copilarie si pentru rememorarea evenimentelor din acea perioada. Cert este ca, pe cat m-au imbatranit aceste saptamani, pe atat m-au eliberat din jugul unei griji fals asumate.

La multi ani, Alex! - 5 ani

As putea sa reiau nu de unde am ramas (1 februarie), ci din acest week-end.
Sambata, 25 februarie s-a crestinat micutul David-Paul, nepotul unchiului Paul (Dzeu sa il ierte) despre care ti-am povestit in ianuarie 2012: metrou pana in Charles de Gaulle, autobuz fara bilete pret de o statie si iata-ne ajunsi la bisericuta din incinta primariei sectorului I, un lacas special, cu un preot special, loc in care am mai participat la o cununie religioasa, acum cativa ani. Cu febra ta la purtator, noi inconstienti ca te scoatem din casa, dar la 14 grade Celsius - cine ar fi rezistat dupa 5 saptamani de temnita (aici zambesc) - iata-ne fugiti de acasa, imbracati simplu, ajunsi chiar si la restaurant, dupa crestinare, tocmai in alt capat de oras, la un local unde l-am sarbatorit pe micut cu tine in brate, caci scumpe ti-au mai fost bratele mele zilele astea, draga de tine...

Acesta este dezideratul meu pentru luna lui Martisor!

In ceea ce priveste dispozitia ta, micile agresivitati temporare, sunt primele constientizari ca nu suntem inseparabile... teama de abandon este una din marile noastre teme de viata. O sa incerc sa iti vorbesc cu calm despre ce simt cand te vad manifestandu-te asa... dar sa nu iti neg trairile, sa nu iti spun sa nu mai faci asa, caci asa nu este frumos ori ca nu imi mai place de tine sau ca nu te mai iubesc cand face asta... Am sa incerc sa te las ca sa iti manifeste micile furii dar, fara a permite sa te lovesti (asa cum constat ca ai deprins) ori sa ma lovesti! Am sa incerc sa te asigur de iubirea mea neconditionata doar privindu-te in ochi ori imbratisandu-te in tacere ori cantandu-ti ceva foarte incet, vorbe aproape soptite...

Sambata - o zi fara somnul de pranz, o premiera, s-a incheiat cu o toropeala ce ne-a cuprins, imediat cum am ajuns acasa, adormind regulamentar, toti trei, la unison, de la ora zece seara... Si ce dulce a fost somnul din nou in patul si in dormitorul nostru drag in care ne-am si trezit duminica apti pentru o noua zi plina de entuziasm si activitati!

Inger, Ingerasul meu...

O slujba religioasa deosebita in care am ascultat
despre falsitatea mesjaelor care circula pe Internet si care folosesc icoana drept instrument de convingere pentru deplorabilul: "da-o mai departe, caci daca nu....";
despre Geneza si cum Eva nu este subordonata lui Adam sau cu mai putine sanse la mantuire, ci egala sa, de o potriva cu acesta, ceea ce denota egalitatea intre sexe, din perspectiva "drepturilor" in fata celor Ceresti;
despre cum Adam a fost facut dupa chipul Lui, dar cum dupa asemanarea primul om a fost facuta Eva;
despre faptul ca barbatulului i-a fost incredintata ascultarea si a fost invatat ce trebuie sa faca pentru cainta si mantuire, si de aici faptul ca perechea lui, femeia, trebuie sa il asculte si sa il urmeze, pentru a fi si ea mantuita;
despre cum Eva nu a ascultat de sot, asa cum acesta a invatat-o, ci de sarpele cel rau;
despre cum Adam a dat vina pe femeie pentru ca au devenit muritori pe pamant si uite asa si-a pierdut el barbatia....
Pasajul cu ascultarea este gresit interpretat de multi.
Chemarea la inceput de Post de a alunga lipsa de pocainta prin post are rolul de a ne invata ca aceasta perioada de pana la Paste ne poate scapa de pacatul originar de a face vinovat pe celalalt pentru greselile noastre.
Am mai ascultat despre cei saraci cu duhul si nu trebuie sa ne gandim la cei mai putin inzestrati in latura mentala, ci la cei care au o personalitate puternica, inzestrati cu claritte a muncii si care reusesc sa isi opreasca pornirile.
Pacat nu este doar ceea ce savarsim si nu este mai pacatos cel care doar gandeste, dar nu are putinta. De exemplu, un copil mai slabut la trup si mai necajit nu se poate bate cu unul vanjos si mai puternic decat el. Dar faptul ca nu se poate pentru ca nu este o egalitate fizica intre cei doi, nu ii confera, celui slab, circumstante atenuante si un privilegiu in fata lui Dzeu. El este la fel de pacatos pentru ca uraste, pentru simplu fapt ca a gandit tau despre alt copil.

Daca extrapolam, ar trebui sa invatam sa ne toleram si superiorii ierarhici, acolo unde muncim. Nu te poti porni imporiva unui sef, dar asta nu te scuteste de pacat. Pare greu de aplicat, stiu prea bine! :). Platim doar ca ne-am gandit sa cerem socoteala. Cu alte cuvinte, dreptatea nu ne-o facem noi si judecata nu ne apartine... Aceasta a fost si invatatura de Duminica, constientizata intens.

Rolul Postului consta nu in a consuma un anumit gen de mancare, doar, ci si a incerca sa fim mai buni, sa iertam, sa ne impacam cu cei certati. De cate ori am vrut sa devenim mai umani si de cate ori reusim acest lucru?...

HRANA

Inchei cu "painea noastra cea de toate zilele".

Da, am incercat sa fac PAINE!

Mi-a si reusit:

200 gr faina alba
300 gr faina neagra 1 lingura zare (dupa gust)
1/2 lingurita zahar invertit (de trestie/brun)
3 gr drojdie praf sau 10 gr drojdie proaspata
(Uneori) o ung cu un ou inainte de a o baga la cuptor. In ou presar oregano/busuioc/alt condiment (dupa prefereinta).
O cosmetizez cu mac /seminte de in / susan / floarea soarelui / seminte de chia / fulgi de ovaz sau secara (dupa chef, dar semintele oleaginoase nu in exces).
Pasi: 1. Se amesteca faina cu apa si lasam la Autolyse, acoperind castronul in care am amestecat faina cu apa cu o folie de plastic pentru alimente / prosop umed / capac care sa acopere etans castronul si lasam 30' pentru imprietenire.
2. Dupa 30' descoperim castronul si adaugam sarea si drojdia (daca este propaspata se activeaza amestecand drojdie+putina sare+putin zahar brun si lasandu-le in pace 10-15'), framantam 15-20' pana aluatul se dezlipeste de maini si devine elastic.
3. Acoperim din nou castronul si o lasam la dospit 60'.
4. Dupa 60' se baga la frigider pt 12h (eu o pregatesc seara, pentru dimineata sau de dimineata si o coc seara tarziu, pentru a doua zi).
5. A doua zi dimineata sau in seara respectiva (dupa caz), scoatem castronul de la frigider, pe o suprafata infainata, rasturnam aluatul fara sa tragem de el, fara sa-l sfasiem.
Modelam cum dorim - sub forma de bagheta sau rotunda sau sau lipii sau painici mici pe care le punem intr-o tava rotunda... ca sa formeze o floare (vezi maginea mea).

Pot fi coapte in tavi de cozonac sau tava rotunda de tort sau in tava de la cuptor pe hartie de copt.
6. Lasam la dospit cam o ora adica pana cand, daca vom apasa cu degetul, observam ca ne ramane urma si aluatul nu-si revine la normal, dar se ridica putin.
7. Se prepara pt copt: umezita cu apa, unsa cu ou, presaram cu cele enumerate mai sus.

8. Introducem la cuptorul incins in prealabil (eu o coc la 200 grade, timp de 45'). Eu bag jos in cuptor un vas cu apa, tava care sa faca aburi in cuptor. (alta idee: sa dai cuptorul la 240 si dupa primele 10' sa scoti vasul cu apa si scazi putin temperatura la 220) .

9. O scoti din cuptor pe un grilaj (sa poata respira pe toate partile) si o lasi sa se raceasca (neaparat sa se raceasca COMPLET) inainte de a servi.

Ma bucur ca am revenit si iti scriu, chiar daca, atunci cand gatim, bucataria arata, la final, asa:

Profesia si deciziile

2012-02-01T11:53:00.003+02:00

Sa scriu despre Budapesta (conform promisiunii din povestea anterioara) ar insemna sa fac ordine in amintiri, fotografii, sa caut informatii si sa (ma)... culturalizez. Dar iti ofer o imagine din grota.

As scrie despre... decizii!
Dar mai intai, ce mai facuram saptamana aceasta...
Da, cu perfectul simplu in sange. Are farmecul sau si valabilitatea sa.

Luni (23): Acasa-Metrou-Universitate anticariat carti pentru copii-Cismigiu (stationare pentru soare si somn)-Unirii-Metrou-Acasa.

O zi frumoasa /
Dar geroasa/
Insorita /
Si prea-nimerita.

O zi in care am calatorit cu metroul pana la Universitate, ne-am intalnit cu tati, fara sa ne planificam, am rasfoit, de la un anticariat, carti pe care daca le stergi de putin praf obtii satisfactia unei jumatati de pret echitabile.
Apoi am vizitat o farmacie pentru ca te suspectam amandoi de nevoi satisfacute in plina strada, deci am pornit in cautarea unui scutec la bucata (am gasit Pampers - "bun si bronzul!", cum ar zice tati - bine ca nu a fost cazul sa il utilizam in oras - deci a fost o alarma falsa si o inducere in eroare desavarsita).

Cu ochii spre cer si dinti rasariti

A urmat un drum in doi (noi doua), drum, ce mi s-a parut extrem de lung, poate si de la ger, spre romanticul Cismigiu, apoi o alaptare cu discretie, pe o banca, in parc, pentru ca era ora mesei de pranz si daca biscuiti de clasa regala nu ai dorit... A fost un festin laptos-mamos-bebos si un rasfat la soare, urmat de un somn bun, o plimbare pe stradute pana la Unirea... Romantic, ce sa mai...
Am revenit in cartier cu o poposire la aprozarul nostru de la care luam, de ceva vreme, niste biscuiti cu nuci si cu ovaz.
Aceasta a fost ziua de luni...
Poate nu am inspiratie sa iti povestesc mai cu umor, dar ideea este ca am inceput saptamana cu o iesire din tipar, ceea ce a fost potrivit pentru neuronul
meu mamicesc...

Marti (24): Acasa-Metrou-Victoriei-plimbare cu tati&colegii (mami a avut treaba la cititorii de analize medicale, dar suntem bine, sunt sanatoasa) -stationare pentru pranz in bucataria multinationala de la etajul unde-si face tati veacul de mai bine de 5 ani (cred ca vreo 6?!?)-Metrou(somn)-Parcul din cartier(somn)-Acasa (prea mult ger, am fugit de el!).
Si uite asa inca o zi colorata, desi nu pare, /
Insa a fost vorba de inca o evadare!

Miercuri (25): zi de somn pana in zori la 10.30!
Aleluia si multumesc, fata mea ca am dormit mai mult!

ati lasat hartiile pe mana mea?

O zi domestica, viscol, dar viscol puternic.
Bunicul a fost luat cu salvarea aseara (complotul meu cu niste vecini, caci situatia se degradase destul de mult). Asa ca ultimele doua zile au fost destul de agitate interior (interiorul meu) si oricat de mult as incerca sa ma detasez, imi este dificil sa am atatea informatii la indemana si totusi, atat de putine instrumente sa intervin intr-un destin... Dar am facut impreuna ordine in hainele celor mari, ne-am jucat si ziua a zburat...
Parca nu simt emotia acum cand povestesc despre aceste trei zile. Vor vei si vorbe ma mestesugite...
A fost un inceput activ de saptamana.
Joi, 26 ianuarie si vineri, 27 ianuarie am trait intens povestea spitaliceasca a bunicului, asteptand vesti, cautand idei de comunicare fara telefon, intreband despe doctori, solutii si planificand viata de dupa spital, rugandu-ne pentru sanatate si inspiratie in a gasi o solutie pentru aceasta stare perpetua de neliniste.
Sambata pe 15 si 29 ianuarie am petrecut la aniversarile lui Rares, respectiv a Biancai.
Trei ani minunati pentru fiecare! Rares isi asteapta fratiorul sau fratioara, Bianca deja are doua gemene, stii povestea lor.
Ambii au avut doua petreceri minunate, unde copilaria si-a facut de cap!
Iti voi povesti in curand...

---------------------------------------------------------------------------------------

Luni pe 23 iti scriam filosofeala:

Cele mai inspirate, frumoase, productive, minunate, fericite decizii le-am luat cu sufletul.

Mintea mea este complexa. Nu zic prea, nici foarte. Poate defineste mintea femeii, general vorbind. Gandesc, gandesc, gandesc.
Dar cat cantaresc? Mai deloc!

martie 2007 (City Grill)

Impuls, febra, adrenalina, inspiratie au fost si vor ramane dragostea mea (toate impreuna formand-o). Controlul. Inca un defect major. Judec, duc analogii, scrutez realitatea, dau verdicte, pun etichete, nu fac concesii.

Oana-Mika

Dualitate aparenta, ma regasesc peste tot, dar totusi nicaieri. Alergam cand dupa alb, cand dupa negru. Eram cand fata buna, cand acritura cea rea. Ma visam mireasa azi, maine ma vedeam "a single mother". Si tot asa.... In descrierile testelor de personalitate din reviste mereu ma aflam la pragul dintre toate raspunsurile posibile. Trageam cu un ochi la raspunsuri si ce-mi convenea, in categoria aceea ma identificam! Pe atunci era doar un... joc!...

Viata ca un tumult de trairi, viteza, lipsa rutinei, provocari si anticipari.

Toate acestea le-am iubit. Si le mai iubesc. Cu ponderarea ce mi-o da "Meseria de mama". Meseria aceasta minunata, cu full time*3 ture=24h din zi si din noapte.

Linie dreapta - breton!

Curiozitatea, mai mult ca o nevoia de informare, derivata din nevoia amintita de control, imposibilitatea acceptarii unei alte pareri care nu concorda cu viziunea si stilu-mi, mici obsesii cu buna intentie, perseverenta, pana cand rezultatul dorit vine, abandonare precoca, daca terenul nu este stabil. Toate vin din mintea aglomerata a unei femei nebune. Desigur, cu falsa modestine apreciez: nebunie in sensul frumos! :) Vreau sa fac, fac. Nu am chief, trebuie sa existe o scuza la mijloc pentru a nu intreprinde. Mi-e dor, atenuez dorul, poate il si rezolv. Am o idee, trebuie sa o materializez. Toate vin ca pe banda, din zvacniri si simtiri. Nu stau pe ganduri cand flerul sopteste.

2006-Ploiesti: Alina, Dona, Kory

Am venit in Bucuresti pe un job de nimic (salarial vorbind, dar si contractual - eram colaborator cu salariu fix si comision, lucram in vanzari si aveam vise mari). Visam acest lucru, imi doream acest lucru, era mica mea obsesie si visul (inca) neimplinit. Mi-am dorit acest lucru mult timp. Un an de zile aproape a durat de la incoltirea ideei pana la concretizarea ei (evident ca a fost un moment in care nu mi-am mai dorit nicio capitala, desi cu coada sufletului ma gandeam mereu la ea). Aplicari on-line, interviuri, libere solicitate peste noapte de la jobul de atunci, incercari, incercari, esecuri, raspunsuri negative.

Pana cand intr-o zi mi s-a spus: "La interviu, acum o luna, ai amintit de Bucuresti. Mai este valabil? S-a eliberat un post similar la Metro Militari si ai posibilitatea sa te muti. Este luni. Ai termen de gandire pana miercuri."

Doua zile si viata se schimba. Chirie. Lume noua. Vis implinit. Vis adeverit.
Bagaje. Gara. Singuratate. Am schimbat patru-cinci locuinte intermediare din octombrie pana in ianuarie cand am gasit cuibusorul viitoarelor 6 luni.

Ziua numelui meu, 8 nov 2005, intr-un bar

Central. Daca as fi facut facultatea (ASE) aici (Bucuresti) as fi tras cu piscariciul (ha, ha! nici nu este in DEX, dar inseamna prastie cu elastic) si loveam bila de pe cupola institutiei de invatamant superior. Dar nu, ar fi fost prea simplu sa traiesc si sa locuiesc in acelasi perimetru! Stateam central si lucram la capat, in Militari. O iarna a fost la mijloc. Si o primavara pe "Caderea Bastiliei" (marti, 14 iulie 1789 si Revolutia Franceza, caci tot ma laudam, odinioara cu franceza mea), straduta ce duce catre ASE.

"piscarici" de Oltenia

Legenda bilei din varful cupolei cladirii Academiei de Studii Economice face parte din "folclorul" studentesc. Initial, o astfel de bila a fost si pe cladirea Universitati din Bucuresti si despre aceasta se spunea ca nu era o bila oarecare, ci una care va cadea atunci cand prima virgina avea sa fie licentiata. Insa legenda a fost spulberata, atunci cand arhitectii au hotarat sa dea jos bila de pe cladire. Mitul cu bila a reaparut atunci cand pe cladirea din strada Caderea Bastiliei a fost instalata o bila deasupra Aulei Magna, locul unde are loc festivitatea de absolvire. Daca pana in 1989 se spunea ca aceasta va cadea cand la ASE va absolvi cursurile prima virgina, dupa '90 s-a spus ca ea va cadea cand in institutie va intra prima studenta virgina. Bila a fost si punctul de pornire pentru frescele din sala de lectură a ASE-ului, fiind realizate de pictorul Sabin Balasa.

tubermanul, sagetile si copilaria

Mereu raul este spre bine. Asa am apreciat mereu. Caci nici trei luni nu trecura si primul meu job zbura pe apa sambetei. Toate pozitiile de vanzari s-au desfiintat! Iacata-ma libera de contract, cu cheltuieli fixe, cu viata de noapte prin cluburi si iesiri cu fetele, independenta, dar derutata. O luna fara job, o luna in care Marea portocala imi propune, la 24 ani, ditamai absolventa de facultate si cu aspiratii spre mastere de Comunicare, jobul sezonier de... promoter. Pentru ca altii ma refuzasera, la randul lor, pe la doua-trei interviuri, am ales sa refuz si eu un job sub nevoile mele de subzistenta si peste puterea mea de intelegere.

Cu Brunna, noiembrie 2005

Am asteptat o luna raspuns la un interviu pentru un job de vanzari (ceea ce faceam deja de la primul job full time, adica de doi ani, pentru aceeasi portocala, Mobil-Rom, pe atunci). De data aceasta vorbeam de lucruri serioase, de un concurs pentru un job stabil, in cel mai mare magazin ce se va fi deschis in cladirea in care urmau sa apara si birourile Sediului Central Portocaliu.

2004, nov, cu Elenel

O luna in care am mers din interviu in interviu pentru ca, dupa ce aud zvonul ca sunt aleasa, primesc confirmarea oficiala ca pot fi chiar somer de capitala. Aflu peste ceva vreme ca pilele functioneaza. Listele cu candidatii finalisti s-au modificat in ultim moment. Nu stiu cat este adevar si cat fictiune, insa m-am bucurat, ulterior, de acest insucces, pentru ca urma sa intru intr-o echipa careia i-am dedicat viata mea profesionala de pana la mamicie si care mi-a colorat multi ani, insa nu cred ca mai era loc. Cashier front-desk (pentru clientii externi) si apoi Cashier la etajul 9, pentru clientii interni (colegii mei, 3000 la numar, pe atunci).

Cash Collection Team, echipa de suflet cu care am batut Cheia in lung si in lat cu team-building-urile noastre renumite de la Floarea Reginei, oamenii alaturi de care am invatat sa incasez (bani), sa ii numar (gresit sau nu), sa ii gestionez (cu acte in regula), sa ii predau (bancii sau colegilor), m-am ales cu libertate (placerea mea) de decizie pentru 200 de omuleti recrutati, ocrotiti, rasfatati, educati si scuturati, si toate neoficial, caci oficialul arata prea simplu, pe cartea de munca.

Orange party, decembrie 2009

Tentative de a schimba directia (nenumarate si toate nereusite), dedicare, oboseala si frustrari, colesterol la cote alarmante, lipsa de echilibru emotional, zbateri in gol si zvacniri, reveniri si acceptari. Ma marit. Si vreau si un copil!

8 Martie a fost ziua in care, pregatindu-ne Nunta noastra, am decis sa ne maturizam: zis si facut una bucata Victorie care la petrecerea din 24 Aprilie 2010 dansa in pantecul mamicii ei.

Asadar, cele mai frumoase decizii se iau la minut.

Multumesc, doctore! Schimbam macazul...

2012-01-27T23:08:00.003+02:00

Astazi scriu direct si in neant.

Eterului.

Tatal meu este bolnav de: singuratate si ficat.

In urma cu doi ani si jumatate, cand ma logodisem si viata avea cel mai mult farmec si perspectivele unei fericiri cat o Casa de piatra, vad cum singurul parinte pe care il mai am aporoape, dar departe, se prabuseste. Psihic, apoi fizic.

Doua spitale craiovene care ii refuza internarea (Militari si NeuroPsihiatrie) pe motiv ca nu e nici prea rau, dar nici bine nu este, ca nu e nici de dus la Nebuni, dar nici de tinut la Interne sunt amintirilemele de atunci. Si imaginea este cum car un om pe brate (la propriu) prin toata Craiova (zona Garii->Spitalul Militari (diametral opus) -> Centru, la Neuro si, de acolo, cu ultimele resurse fizice si psihice mergem spre.... Urgenta...

Ca intodeauna: raul spre bine!

Norocul de a intalni un dr. bun de garda (multumesc dnei Ana Halasiu), sansa de a avea o verisoara (mulumesc Lili) care lucra fix pe sectia unde era si dna doctor si astrele favorabile, fac ca 7 zile si 7 nopti petrecute, alaturi de tata, intr-un spital mizer, dar omenos, sa fie o maturizare binevenita...

Au trecut toate, tata a stat la noi 3 luni si inca o saptamana in spital...

A venit si Nunta, am dorit copil, l-am avut...

Apoi am avut si Casa noastra...

Toate intr-un 2010 grandios si norocos!

Dupa 2 ani:

27 ianuarie, Craiova, acelasi spital, alta sectie, alt doctor de garda, alt film... Horror, this time!

24 ianuarie, stare de sanatate in regres vizibil (mai degraba "simtibil", adica la telefon).

Rog doi vecini (multumesc Nea'Bogdan si Fam. Obogeanu) sa il verifice. 931-internare-terapie intensiva o noapte-lipsa posibilitate directa de comunicare(nu are telefon mobil in bagajul de spital)-alerta cativa prieteni, cateva rude-viscol 2 zile-pastram legatura indirect-aflam una alta-doctora si verisoara ne asigura ca totul este sub control-asistentele ne asigura ca nu are nevoie de nimic(nici macar de bani)-ne linistim!

Pot intelege:

- ca sistemul sanitar (si nu numai acest sistem bugetar) este de rahat (pentru fiica mea: "deficitar")

- ca avem o clasa politica execrabila (pentru fiica mea: "incompetenta")

- ca traim pe un teritoriu cu oameni de trei lei (Miorita plangacioasa si-a pus adanc amprenta in zona)

- ca noi, romanii majoritari, suntem saraci (mai bine zis lenesi)

- ca ne pleaca doctorii buni (si nu numai ei)

- ca sunt 1.5 pacienti in pat, in multe spitale

- ca e iarna si e criza...

Pot sa inteleg ca doctorii nu pot, fizic, sa faca internari, sa pastreze pacientii care sunt binisor, ca se fac presiuni de toate formele si culorile, de sus in jos...

Cred ca am invatat sa inteleg aproape ORICE!

Pot sa inteleg cand mi se spune:

- e nevoie de bani (spaga) - desi nu suport sa dau ca TREBUIE, ci DACA vreau (dar mi s-a intamplat la un examen in Facultate la Craiova si la un spital, in Bucuresti)

- nu sunt paturi disponibile in spital(e)

- starea de sanatate este mai buna si se recomanda externare.

Pot sa inteleg toate argumentele logice si de bun simt pe care mi le da un om, despre un alt om sau despre o situatie.

Insa o sa raman MARCATA de replica "Pai daca nu s-a interesat nimeni de el pana acum... Ce pot sa mai fac? L-am externat acum 5'. N-am stiut... Imi cer scuze...".

M-a luat printr-o asa surprindere aceasta stire incat dezinvoltura a dat pe dinafara azi, la mine... Imi era atat de teama de ce va fi putut sa fie, incat nu puteam decat sa plang si sa urlu.

Ori sa vorbesc sacadat.

Vicky tocmai ce cazuse (nu stiu cum ca nu o mai puteam urmari) si plangea ca din gura de sarpe. Deci doctorul a realizat ca vorbeste cu o relativ proaspata mamica, iar astea-s rele ca isi re-capata instintcul de a-si apara cuibul si neamul... S, oricum, femeile sunt rele... Sa nu mai zicem de mania si iuteala oltencelor...

Si am inceput: "Dle Dr Cazacu, pot intelege absolut orice argument, dar nu ca nu s-a interesat nimeni de tatal meu si de starea lui. Cu siguranta aveti reala problema interna de comunicare (e bun si limbajul asta multinaionalist). Asistente, infirmiere, doctora lui, toata lumea stie despre ce este vorba. Imi pare tare rau ca pe viscol nicio ruda si niciun prieten nu au putut fi prezenti la dvs, eventual. Insa au trecut doar 2 zile si 2 nopti, din care 1 nopate la reanimare... Tata nu a avut telefon mobil. A ramas acasa. Tata a fost internat prin 931. Deci a fost un caz de URGENTA. Faptul ca nimeni nu a mai venit s-ar putea datora si celor 3-4 ore ce ma despart pe mine, fiica lui, de Craiova, ne mai despart un copil mic pe care sigur l-ati auzit mai devreme plangand, caci s-a lovit si nu stiu cum... si am mai putea gasi explicatii multiple; dar poate doctora lui s-a interesat, dar poate vara mea care este asistenta, s-a interesat, dar poate ca am vorbit zilnic cu cate o asistenta si m-am interesat, nimeni nu a stiut sa imi citeasca, oare, de pe o fisa, faptul ca se externeaza astazi, daca intr-adevar asa scrie?! poate ca este incompetenta la mijloc, caci reavointa, in afara de a dvs, nu am observat; stiu, de ex, de starile de sevraj din cele doua nopti, stiu ca poate a fost un pacient-problema pentru ca nu a gasit intelegere sau pentru ca asa este el, mai sunt si cazuri nu roz, faptul ca este joi si ca asteptam wknd-ul sa ne interesam direct si sa il vizitam, este iara o explicatie, faptul ca vecinii au ramas inzapeziti sau cu probleme de mobilitate legate de transport, cu copaci cazuti pe masini. este iara o idee, faptul ca unii nu si-au dus nici copii la scoala, datorita vremii... sa ne mai gandim! Si in tot acest context, sa primesc ca explicatie, de la un medic, faptul ca s-a externat pentru ca nu l-a vizitat nimeni (desi eu am intrebat daca este nevoie de bani, daca tata are la el, daca pot ajuta cu ceva, daca pot vorbi cu mediul pana vineri dimineata), deci acest motiv, mi se pare cea mai puerila si mare aberatie primita vreodata de la un... medic!".

Si imi repugna in creier replica ce continua: "si acum ce pot sa fac, imi cer scuze... dar l-am externat acum cinci minute...".

Unde putea ajunge un om de 70 de ani, in pijama, cu/fara bani la el, intr-un spital de bloc turn, de la etajul 9 sau cat o fi, in CINCI minute? La Paris?

DA! Probleme de comunicare, de perceptie si lipsa omeniei sunt... cotidiene!

Doar ca eu nu ma lovisem de ele. In Bucuresti nu te interneaza nimeni daca nu ai 400 de lei in plicul cu analize.

Asa ca trebuie sa spun MULTUMESC!

Intrebarea este: CUI?

Tata a ajuns acasa dupa aproape o ora.

Imbracat in doua pijamale, cu stari de ameteala si voma (el rar recunoaste cand ii este rau), cu 20 de lei in buzunar (ce bine ca a avut bani de taxi), pe -N grade C cate au fost astazi (caci acumar fi -12 grade C), cu memoria revenita si aparent... OK!

Am mai sunat la spital. Mai simteam sa ma desscarc. Culmea! O asistenta i-a luat apararea. Mi-am adus aminte ca nu ii stiu numele si aveam chef de reclamatii. Asa ca am sunat iar si am dat peste o asistenta cu care am schimbat strategia. Am incercat sa ii castig empatia. Si a mers.... M-a asigurat ca totul va fi bine si ca tata va ajunge cu bine acasa si ca ii pare rau si ca va vorbi cu doctorul si ca sa revim peste o ora.. Bla, bla... Dar a fost ELIBERATOR!

Trairi intense ce am avut astazi am mai avut, POATE la nastere. Dar atunci au fost POZITIVE! Si la Nunta, normal! Dar nu se amestecau cu atata TEAMA pentru viata cuiva...

Am multumit tumultos si am inchis telefonul...

Un doctor bun, imi spune lumea. Pacat ca ii lipseste esenta: UMANITATEA!

PS: tata este pe drum, vine la noi! Ionutul meu, iti multumesc ca mi-l aduci! :)

Ochi de copil

2012-01-23T06:17:00.001+02:00

Pana cand ne dezmeticim in viata poate sa treaca mult.

Cand suntem mici copilaria pare sa fie eterna.

Jucariile par instrumente de baza.

Lucrurile pentru cei mari sunt lucruri pentru cei mari.

Parintii au intotdeauna dreptate si ei stiu ce este mai bine.

Nici la Iasi nu a a fost iarna grea

Parintii nu ne mint.

Parintii ne iubesc neconditionat.

Parintii ne apara de rele.

Vecinii sunt cei alaturi de care traim mereu si copiii lor ne sunt prieteni.

In fiecare scara de bloc exista un copil infiat?

Exista tragedii in copilarie?

Ce ne facem cand ne suparam un prieten?

Cum scapam sa nu ne mai frece baietii cu zapada?

De ce nu am luat premiul I si anul acesta?

Trebuie sa fiu mereu cel mai bun din clasa?

Am voie sa ma joc cu baieti si sa ii primesc pe presul meu?

Clara prezinta Romania

La mare calatorim mereu cu masina, noaptea.

Intr-o vara avem mereu o vacanta la mare si una la munte.

De 1 Mai si 23 August mergem mereu intr-o mini-vacanta.

Mare pentru noi inseamna Mamaia.

La Revolutie trebuie sa ne ascundem sub pat ca se trage.

In Generala (doar) cativa colegi aveau rude in strainatate. Unii imi aduceau ciocolata Bounty.

In Liceu avem doar o parte din colegii de Generala.

La Facultate nu ajung toti.

Cand chiulim inima bate foarte tare.

In Liceu inveti sa fumezi. Dar mie nu mi-a placut.

La Facultate auzi cum incep colegele sa se marite.

Eu o sa am grija de tine, Sofia

Dupa ani de zile pot aparea si cazuri in care se despart.

Dragostea poate veni oricand. Si niciodata nu este prea tarziu.

Iarna intotdeauna ninge si toti copiii au sanie. Cand esti mic, sania are spatar.

Oamenii de zapada nu au viata, dar au nas din morcov, o matura si ochi de carbune.

Pisicile din cartier pot urca pana la 8 ca sa le dai lapte. Asa a fost si Tigruta.

Parintii raman mereu tineri si frumosi.

Eu o sa fiu o STEA! (Catrina)

Mama e cea care iti da la fund. Tata te apara sau nu se baga.

Stradutele in panta devin derdelus in anotimpul alb.

Fetele scriu frumos si ordonat.

Ora de desen cu "Balena" este frumos creionata si serioasa.

Ora de muzica cu "Fritz" suna a exigenta.

La ora de cor cine nu are voce sta mai in spate.

Cand mama nu te lasa la balet, gimnastica sau dans modern mergi pe ascuns.

Cand mai cresti poti parasi scara blocului si joci baschet in curtea scolii.

La ora de Lucru manual am facut salam de biscuiti (se facea RAW :))

Fular, botosei, caciulite si lucruri complexe poti face cu doua andrele.

Etamina si musculitele cer atentie si imaginatie pentru modele nationale.

Irina, nu vrei prajituri?

Iglita (croseta) este cea cu care poti crea lant dublu sau simplu pentru servetele din macrame (mileuri).

Baietii invata sa faca lant din sarme, bobine si alte lucruri strict barbatesti.

Intotdeauna mi-a placut Educatia fizica.

Am dac BAC-ul la Sport, caci nu invatatem Economia din scoarta in scoarta.

Am facut meditatii la matematica cu Daniela, fata unor prieteni de familie.

Cateva ore si la Economie, unde am invatat cum se abordeaza un subiect la Marea Admitere.

La Rusa invatam ca papagalul si papagal am ramas. Franceza o adoram.

Cand chiuleam la Liceu mergeam la Placintaria aflata la doua strazi distanta si mancam macedonii (placinte cu branza). Si beam iaurt.

Aveam in clasa doar sapte baieti. Din care doi gemeni si toti stateau pe randul din dreapta, de la geam.

Theea: toate sau niciuna!

Eu stateam in penultima banca. In dreapta - Carmen Popescu, in stanga - Camelia Mita. Katy statea in fata mea, pe diagonala-stanga. Ea este mama lui Theea si s-a mutat in Bucuresti. Carmen cutreiera cluburile craiovene. De Cami nu mai stiu nimic. Si a fost cea mai buna prietena din Liceu.

Pentru ai mei, am plecat in Bucuresti cu serviciul. Pentru mine - am plecat pentru auto-cunoastere.

Tata imi lustruia zinic pantofii. Mama imi punea unt pe paine. Cu dulceata. Si imi facea un ceai, dar preferam laptele cu cacao.

Nu spalam haine si tata credea ca nu o sa ma marit pentru ca nu stiu sa gatesc.

La pranz dormim in parc

In schimb, imi placea coca atunci cand mama facea pandispan. Pandispanul preparat nu prezenta interes.

Mama facea in fiecare week-end ceva dulce.

Pe atunci sambata era lucratoare si se lucra in doua sau chiar in trei ture.

Cand mama lucra tura doua, uneori mergeam cu tata sa o luam. Intram pe sectie si lucram si eu la legat sau cusut carti, la adunat sau controlat. Eram copilul sectiei de Legatorie de la Imprimeria Nationala Oltenia-Craiova. Si avem toate cartile acasa. Dar si aracet mult.

Dupa ce ne spovedim, iarasi dormim

De la gradinita m-au luat cu mana in ghips. Am cazut din leagan.

Aruncam coarda peste bara de batut covoare si ne dadeam peste cap. Intr-o zi nodul de la o coarda s-a rupt, a cazut manerul corzii, iar eu direct in cap, pe ciment! Nu am patit nimic. Decat am lesinat, m-am albit si copiii m-au dus la mama lui Bogdan care era medic.

Margele grele?

Iar cand jucam "Baba oarba" pe "atinselea" m-am cocotat pe caloriferul din scara blocului, de la parter si cand cel care "se pusese" Baba oarba s-a indreptat spre calorifer, m-am aruncat peste el direct in.... cap! Nu mai stiu ce a mai urmat, insa filmul meu deruleaza gestul si in ziua de azi! La Baba oarba un copil isi pune fularul la ochi (jucam iarna, in scara, cand afara era frig), altul il invarte ca sa nu mai stie locul, directia si ce copii sunt in jurul lui, si in timp ce se invarte in loc, ceilalti chiuie si fug care incotro, intr-un perimetru decent. Apoi Baba oarba pleaca in cautarea celorlalti copii. Prinde cate unu, pana la ultimul. Am uitat regula prin care se alege urmatorul ca se pune Baba oarba. :)

Cocotatelea

Altadata, mult mai mica fiind, m-am dus cu tata la sifoane (pe vremuri apa minerala se punea in sticle de sticla, special dotate cu un filtru care facea ca apa sa curga in pahar cat voiai tu. Cand se golea, te duceai la sifonarie si umpleai sifonul. Ulterior, sticlele de sticla s-au demodat si au fost inlocuite cu sticle de plastic. Nici igienic, nici sigur. Apoi au disparut cu totul sifonariile...

In drum spre casa, cum saream stalpii de beton din fata blocului, am ratat unul si am dat cu capul in urmatorul. Asta a inseamna dus copil pe brate acasa cu cap spart, luat una bucata mamica si mers la urgenta cu Dacia noastra, cusut arcada sparta etc. Si cred ca am gresit! Eram cu bunicu', nu cu tata....

Si mai mica fiind, cand ai mei au venit din tura doua m-au gasit dormind, cu caciula lipita de cap si curatata de ochii mamei de sange. Bunicii nu se pricepeau, asa ca eu stateam bine merci cu capul spart in urma impactului cu pick-up-ul nostru. Acesta din urma a fost vandut!

Intre timp:

- a fost ziua mea

- a fost ziua lui tati

- a Nasei Elena.

A fost ziua Smaranditei din Canada.

De ziua mea, de la tata

A finei nasilor tai.

A sefului lui tati.

Nu am petrecut, dar ne-am bucurat!

Primul tort (dupa Feramisu Cristelei!)

BLAT:
1.5 cana faina de mei (mei rasnit)
2 mere mari (date pe razatoarea mare)
0.5 cana cocos razuit
2 pumni stafide hidratate si zeama lor
1 plic vanilie Bourboun
2 lg roscove (nu am avut cafea instant de cereale)
Ingredientele amestecate, puse in forma tavii pt tort, 25' cuptor la 180 grade si inca 10' in cuptor incins. L-am insiropat cu suc de mere dupa ce s-a racit.
CREMA1: (cea din reteta originala)

1 cana caju hidratate
0.5 suc portocala; 0.3 suc lamaie

o lingurita Psyllium (semintele mele Chia sunt negre)

1 plic vanilie bourboun ; esenta rom; 2 linguri miere salcam; 1 lingura ulei de cocos
Date la blender pana au devenit o crema foarte fina. Lasata la frigider aprox 1h, apoi intinsa pe blatul rece pana cand Crema2 a fost gata.
CREMA2:

1 cana alune de padure + nuci macadamia
sirop menta; putina menta (frunze uscate)

1 lg seminte Chia; unt de cacao; apa cat cuprinde. Am rasnit alunele si nucile pana sa ajunga la stadiul de faina si le-am pus intr-un castron alaturi de restul ingredientelor. Am pus si crema2 peste crema1.
ATENTIE!: Grasimile, chiar si cele vegetale, prezente din plin in oleaginoase (nuci de toate tipurile) si uleiuri/unturi vegetale sunt benefice pentru sanatate doar in cantitati moderate. Vezi comentarii link.

Am ornat in mijloc cu unt de cacao, iar pe margine cu pudra de roscove.

Am scris cu fulgi de nuca de cocos: "LA MULTI ANI!".

A nins, in sfarsit (21 ianuarie)

Succese, excese si delicatese - povestiri

- au aparut dintii de sus (13.5 luni)

- din ce in ce mai multe cuvinte (trebuie sa le notez si sa ti le spun)

- prima zapada adevarata (21 ianuarie)

- margelele sunt la mare rang

- cocotatul e in toi

- arati cu degetul aratator spre: nas, gurita, par, ochi, urechi

- si prietenele noastre cresc

- ALO? vorbim la telecomanda?

- dupa impartasanie copiii dorm

- NOUTATE-SURPRIZA: se casatoresc religios matusa Ionela si unchiul Robert (28 aprilie)
- in rest: plimbari prin parc, iesiri in mall, vizita la magazinul Naturalia (am luat cafea instant de cereale - BESTIALA!, seminte de CANEPA - MINUNATE, sticksuri, biscuiti si saratele pentru pitici, iehubahar - este un condiment, sare de Himalaya, praf vanilie naturala, oua de prepelita, kefir de capra).

Budapesta 2008-2009

- seara libaneza la noi acasa (15 ianuarie) cu membrii de la Revelion 2008-2009 (Gabita&Adi, Gabriel&Co). Despre vacanta la Budapesta trebuie sa iti povestesc. Si despre Budapesta. Atatea amintiri frumoase! As fi vrut sa ti le astern acum, dar am constatat din poze ca sunt atatea de zis...

Budapesta a fost numit "Parisul de Est", "Mireasa Dunarii" sau "Perla Dunarii". Are o identitate complexa, undeva intre luxul vestului si simplitatea traditiilor. Are o istorie zbuciumata si o mostenire culturala de exceptie. Are parcuri frumoase si mari, strazi largi si privelisti minunate intre Buda si Pest. Plus o mancare minunata!

HRANA

Paste cu spanac:

Am fiert 6' pastele cu spanac de la Katy.

Le-am strecurat si am uitat sa le trezesc cu apa rece pentru a nu fi lipicioase.

Servite cu un sos, parca nu cel mai potrivit (rosii de sera, deh) din: rosii, masline, porumb, ceapa verde, praz, condimente.

Supa de legume cu pui

Am fiert mult niste chestii de la un pui de tara, dupa care pe fuga am aruncat: morcovi, albitura, ardei gras, gulie, varza de Bruxelles, apio, ardei gras rosu. Cand am servit am pus lamaie si ulei de rapita.

Am mai facut mancarica de spanac: ceapa rosie innabusita, apio, ardei gras rosu, spanac congelat (am gasit bio...). Spanacul doar l-am lasat pana s-a decongelat. Apoi am oprit focul, am adaugat ceapa verde, patrunjel, rosii deshidratate in ulei si am servit cu grau spelt si quioa (fierte la steamer cu morcov si radacinoase, pentru gust). As fi vrut sa folosesc praz si zeapa de la o supa de legume, dar dormeati voi in sufragerie si nu am avut acces la balcon.

Alaturi am avut salata de andive :

- o andiva amarrrra (data viitoare o las in apa cu lamaie 10')

- 1/2 legatura patrunjel

- 1 bat de la tulpina de apio

- 1 fir ceapa verde

- 1 lg fulgi de drojdie inactiva

- 1 lg seminte de canepa

- lamaie, ulei de rapita din borcanul de rosii deshidratate, sare Himalaya.

Colesterolul meu este 215. Cel mai mic din cate dati l-am masurat eu de cand l-am descoperit mare. Asta ca mi-am amintit.

Inchei brusc pupandu-te pe nasucul tau de copil drag!

Numai si numai retete

2012-01-13T03:58:00.003+02:00

Inainte de a trece la bucatareala, deloc mica ne este bucuria de a ura cu tot dragul, un viguros si vesel:

LA MULTI ANI, RARES! - 3 ani

Bucatareala de la ziua ta (HRANA pentru party)

Bataia a fost pe timp. Ca intotdeauna, problemele de organizare au facut din Aniversarea ta o zi de bucatareala.

Mami, tati si Nasa Elena au framantat din greu, iar rezultatul a fost... subtirel. Suplinit de clasica si salvatoarea comanda cu pizza. Ziceam ca nu ne mai bagam la munca in zadar, dar cu suflet, nu? Ei as! A venit Revelionul si cum mereu istoria se repeta si naravurile cu greu au dezvat...

Dar sa revenim!

Pentru 3 Decembrie am pregatit:

- pumpkin biscuits

- cafeline

- salata de naut

- salata de ciuperci (cea socralizata, up-grade)

- salata de fasole

- mult suc de portocale

- mult suc de grapfruit

- mult suc de lamaie.

La acestea se adauga minunatul tor raw pregatit de Mama de Theea (Katy).

Cafelinele - impatuream la ele in susan si cocos cand primii invitati (Ilinca si Vlad) intrau pe usa cu tabla de scris, ghiveciul cu flori, creta si cariocile...

Le-am imbunatatit si eu cum am putut. Le-am pus suc de portocale, pulpa de grapfruit, unt de cocos. Insa la distanta de o luna si ceva (azi, pe 12 ianuarie) sprec ca o sa iau si vestitele seminte de Chia si vom avea cafelinele perfecte.

Pumpkins biscuitii mei nu au mai ajuns sa fie pozati ca in reteta anterioara de aici, am uitat sa ii ornez cu fulgi de migdale si goji, ca odinioara. Multe am uitat, putine am facut...

Nici nu s-au rupt perfect, desi trebuia sa arate... triunghiulari! Au fost bucatele intr-o maxima debandada (desi eu am incercat artisticul sa-l scot din ele). Insa la gust au placut... macar atat!

Salata de naut:

Fata de reteta de pateu de naut anterioara am pus putin mai multa dragoste(ca de ziua ta), putin mai mult naut, nu am pus peste (era post). Asadar: naut, susan, muguri de pin, ceapa verde, usturoi, ulei masline, patrunjel, busuioc, sare, piper. Ornata cu patrunjel si masline. Se simteau mugurii de pin si dragostea (sper). Idealul meu era sa o servim pe morcovi, castraveti, cherry, tulpini de telina, ardei gras dar... No time!

Salata de ciuperci soacralizata (up-grade)

Fata de ce reusisem anterior sa scornesc, de data aceasta am pus in salata mea de ciuperci: mai multe ciuperci Pleurotus (de la sera de flori de vis-avis) proaspete si coapte in tava, salata verde, mai multe ridichii, muguri de pin si de floarea soarelui, masline fara samburi, ceapa verde, usturoi, ulei de rapita, lamaie, sare, piper.

Salata de fasole a ramas nepozata, dar a fost pe cat de frumoasa, pe atat de MEGA-gustoasa! Si asta nu am spus-o eu! Poate si pentru ca a fost facuta de mana dragei Nasa Elena. Asadar: fasole, ceapa verde, usturoi, boia, patrunjel, ulei de masline, muguri de pin, sare si multa LAMAIE! fasolea a fost fiarta de bunica in apa cu radacinoase (patrunjel, morcov, de aici gustul dulceag amestecat poetic cu acrisorul din lamaie). Ornata cu masline si patrunjel. Devorata, adorata!

Pesto cu masline:

- 1 castron masline fara samburi (nu am gasit laudatele Kalamata, fara samburi)

- 1 castron caju (hidratat 12 ore)

- 2 catei usturoi

- 50 ml ulei de rapita+floarea soarelui

- 1 lg lamaie (eu mereu pun dupa gust).

Blender, 3-4'pana ce totul devine o pasta fina-fina. STOP!

Arata ca un ciment!!! Insa a fost tentant si pus pe paine de catre multi. Ornat cu ridichii, patrunjel si masline.

Tata a stors juma de zi la sucuri. As mai fi vrut limonada fistichie. Insa am avut menta proaspata, luata din ghiveci din supermarket si alaturi de miere si gheata a scos un produs finit rezonabil, agreabil.

As mai fi vrut: lapte de nuca (1 cana nuca, 2 1/2 cani apa, curmale, 1/2 banana), macar pentru copii. Era interesanta si o ciocolata calda (250 ml lapte nuca, 1 lg miere, scortisoara, nucsoara, cardamon, cuisoare invartite la blender si amestecate cu apa calda)... Mai doream vestitul Guacamole sa il fac. Biscuiti de susan si biscuiti sarati din migdale...

Insa exersam si la anu' reiteram! ;)

Bucatareala de Revelion 2012

Mustarul a iesit bun si reteta ti-am povestit-o, odinioara. Iute, iute. Asortat cu pulpa de porc in tigaie (cum numai tati stie sa o faca) pentru noaptea de Revelion (de fapt, am servit-o calda). Mancare grea, insa am acoperit toata gama de culori si nevoi ale invitatilor nostri dragi. O noapte draguta, cu multa joaca, escaladarea acoperisului, ca in copilarie, etc, etc.

Salata de beouf, clasica si ea, nu a fost inca, inlocuita cu salata raw pe care as fi vrut sa o incerc.

Asadar: am fiert la steamer cartofi, morcovi, radacina patrunjel. Am aruncat, din eroare si graba, evident, si niste hrean. L-am recuperat si aruncat la final. Am tocat legumele fierte si le-am amestecat cu frunze de telina, mustarul home - made, castraveti murati de la Nasa Irina (direct din Bacau adusi) , gogosari de la bunica ta.

Partea cea mai draguta este ca pana nici clasica maioneza nu mai este, in ziua de astazi, o filosofie...

Se face in 2', nu te doare capul si ai nevoie decat de un blender vertical si o cana inalta. Noi folosim halba de bere. Suna mai bine asa si iti face si pofta (de bere sau de salata, depinde). Asadar: arunci in halba 300 ml ulei florarea soarelui presat la rece, 1 ou intreg si crud, 1 lg mustar, sare dupa gust, 1 lg lamaie. Intra in actiune blenderul vertical, lasi pana incepe sa se proceseze (observi asta cu ochiul liber pentru ca maioneza se formeaza incet, incet, in halba). Incepi sa misti usor blenderul pastrand sensul, ca la maioneza clasica. Atunci cand tot uleiul se incorporeaza si maioneza se intareste, gusti si va fi gata si buna!

Deja devenita clasica intr-o luna de zile, dupa o lunga pauza, am pregatit si fasole batuta, fiarta de mine, de data aceasta si fara dragostea Nasei Elena care petrecea in nord de Romanie, un alt Revelion. Ornata cu morcovi de la salata beouf si masline.

Si pentru ca la ziua ta nu am apucat sa fac multe, m-am incumetat la Guacamole care a fost un mixt intre guacamole clasic si o salata de avocado cu ton.Am pus la blender: 2 avocado, o conserva sardine (nu ton), o rosie, 2 lg ulei masline, 2 galbenusuri ou fiert, lamaie, sare, putin piper. Ceapa verde si patrunjel la final, amestecate si cu bucatele mici de albus de la ouale fierte. Am ornat cu masline si ou fiert, asa, de amorul imaginii.

Alte ocazii - sosirea Nasului mare

Joi pe 5 ianuarie, in seara noastra de doliu dupa Unchiu'Paul, a venit in vizita de afaceri :) Nasul Catu de la Iasi. Si cum praful, mopul si mancarea este mereu in mintea oricarei gazde, iaca am pornit si eu la a incropi cate ceva, printre mopuri si prafuri (nu droguri si nu praf in ochi). Caci desi vorba nasului a fost "ce, vin de la Monaco?", totusi, toata stimasi mandria! :)

Supa-crema de conopida si broccoli

Broccoli oparit 3'. Conopida aveam oparita la congelator. Cate un buchetel potrivit din fiecare. Am fiert separat 1 cartof mare, 1 morcov si 1 radacina de patrunjel. Separat am fiert quinoa. Conopida, broccoli, cartof, morcoveata, quinoa, muguri de pin hidratati, patrunjel verde, lamaie, ulei de masline si sare - toate au ajuns in blender formand supa-crema. Am ornat cu muguri de pin si patunjel si am presat piper. Ambii barbati ai casei au declarat ca a fost delicioasa (fiecare cu cuvintele lui).

Salata normala de vinete

Eu MOR dupa salata de vinete (si dupa beouf)! Avem la congelator vinete bune-bune, coapte la strabunica pe gratar, la curte, de catre tati si pregatite pentru congelat de bunica, asta toamna. Am scos o punguta de 550 grame (cata exactitate, dar asa s-a impartit atunci in mod egal, cantitatea) si dupa ce s-a dezghetat, plus scursa de zeama, am pus-o intr-un castronel alaturi de jumatate de ceapa mica rosie, data pe razatoare si stoarsa, ulei de masline, sare dupa gust, un pumnisor de muguri de pin si lamaie, la final, ca sa fie alba si frumoasa. Am ornat-o sub forma de pseudo-catel sau pseudo-gargatitz cu rosie, masline si iara mugurasi de pin. Servita pe paine de casa, pajita.

Nasu', satul de Champignioanele lui de acasa, m-a lasat sa mananc singura cipercute la gratar.

As spune ciuperci-mari, chiar! Coditele maruntite si amestecate cu marar, usturoi, ceapa verde, sare si piper au umplut palariutele. Servite pe farfurii negre primite la nunta de la colega Madalina, au fost o sursa de hrana cam pentru 2-3 zile. Nu singura, evident. Ultima a ajuns intr-o alta supa-crema din zilele urmatoare. Simple si gustoase aceste ciuperci, deci! Servite cu masline si muguri de pin pe deasupra. Aveam hidratati mugurii si sunt foarte, foarte sanatosi. De aceea am abuzat de ei saptamana aceasta.

Pastele mele favorite (paste integrale, nuci romanesti, miere de salcam, stafide brune, nuca de cocos) au oferit si ele partitura unei cine in patru (noi trei si nasu catu).

Inainte de a pleca vineri spre fetele lui si pentru ca nu aveam ciocolata, am scornit o sarlotica din nuci romanesti, alune de padure, stafide, roscove, banane si miere. I-a placut nasului, insa nu stiu daca i-a suplinit pofta de cioco si daca, nu cumva pe lungul drum a calcat stramb. :) Si-a uitat si portofelul la noi, pus de mine pe un raft mai inalt, ferit de manutele tale jucause si curioase. Asta este din episodul "Gabi stie ce inseamna a uita!".

De Sfantul Ion (7 ianuarie) am zis sa apara si la noi in casa primul tort home-made. O mini-surpriza pentru tati care a fost la ceremonia despartirii de Unchi. M-am gandit ca poate fi si o tentativa pentru potential viitori invitati la potential viitoare aniversari petrecute acasa. Nu as spune ca a fost o reusita. Dar nici un esec. Ci doar ca voi persevera!

Insa niste biscuiti care au iesit crocanti si foarte gustosi, nu neaparat aspectuosi, au fost Negrutii mei (fara mei), creati din resturi de nuca (pulpa) pentru ca aveam in frigider de la niste lapte de nuci facut cu o zi in urma pentru baietii mei (tati si nasu').

Asadar:

- 1 castronel pulpa nuci romanesti

- 1 pumn de migdale

- vreo 15 curmale hidratate

- 1 pumn de stafide

- suc de la un grapfruit

- 1 lg de roscove.

Am pus la blender curmalele si stafidele pana au devenit pasta. Am adaugat nucile si migdalele pentru aceeasi soarta, cu sucul de grapfruit ce a sarit si el in ajutor. Am venit cu faina de ovaz pana ce compozitia a putut fi modelata si pusa intr-o tava de sticla, apoi data la cuptor 30'. Nici nu mai stiu daca aceasta este reteta exacta. Stiu ca am facut pentru tine si pentru tati care era tristut si care a stat pe drumuri trei zile. Insa, jumatate sau chiar mai mult i-am mancat eu. Nu stiu de ce nu prea ma puteam opri. Poate de foame... ;)

Si vestitul FE-RA-MISU cu care ne-am innebunit barbatii (eu si prietenele) zilele astea (by Cristela, evident). Eu am facut asa:

BLAT:

- 1 cana faina mei (adica mei rasnit de mine la rasnita de la bunicu' ce scartaie ca la nebuni de ceva vreme (rasnita, nu bunicu'). N-a crapat in zeci de ani, poate se intampla acu';

a stat prea mult la cuptor

- 1 cana suc de gutuie si mar (asa aveam prin casa, doar un mar, desi de 5 zile imi doream un shopping pentru mere)

- 1/2 cana cocos razuit hidratat de 5 zile de cand ideea de Feramisu

- 10 curmale hidratate, plus apa lor

- un plic vanilie naturala Bourbon

- 2 lg pudra roscove (din care 1 lg trebuia sa fie de cafea instant, dar uite ca TOT nu am luat...).

Blender 2-3' -> compozitie cremoasa -> blat in tava de tort, acoperit cu stafide -> cuptor 180 grade pentru 30' .

CREMA (doamne ce cremaaaa):

- 1 pahar caju si alune de padure in completare - hidratate (asemeni celorlalte ingrediente, cateva zile)

- 1 cana suc lamaie, grapfruit, clementine (aceste fructe le aveam, in loc de portocale)

- 2 lg miere de mana

- 1 lg psyllium (in loc de seminte Chia)

- esenta rom, un plic esenta vanilie naturala.
Dupa ce blatul s-a racit putin am pus peste acesta crema de caju si alune de padure, dulce-acrisoara de imi venea sa o mananc instantaneu, pe toata, ca pe Negrutii mei. Am ornat-o cu fulgi de migdale si cu 1 lg roscove cernute cu strecuratoarea de ceai. Tortul nu a aratat ca la carte, am incercat sa insiropez putin blatul. Marginile nu au fost finalizate. S-a taiat usor cam greu si s-a mancat ca o prajiturica. Nu prea mergea lingurita in el. Deci PERSEVERAM cand vine comanda de caju si ne dotam cu mere si portocale. Chiar si cafea instant.

Feramisu din Nord

Duminica, 8 ianuarie, ne-am bucurat de prezenta elegantutei Theea si a mamei ei, venite tocmai din nord de oras pentru a ne vedea, a ne pupa, a ne felicita de aniversari si a ne aduce in dar, o punguta plina cu minunatii: paste de toate felurile, spaghete, mei, minunatele rosii deshidratate si imborcanate, uleiuri alese (susan, nuci, rapita cu floarea soarelui), condimente pentru mancarici si pentru painici, seminte de in, sticksuri pe care ti le mananca eu, acum, cand iti scriu, cu stafide (ups!).

Eleganta ca mami, la chip ca si tati

Ne-am bucurat alaturi de fete un ceas si ceva, iar apoi am pornit in asteptarea familiilor Miu si viitoare Poleacu, si carora li s-a alaturat inopinat si bunica. O seara de pizza si bere, vin si whisky, suc de portocale cu grapfruit si limonada, Raffaello (curmale, cocos razuit, faina migdale), sarlota de nuci (nuci, suc grapfruit, curmale, stafide, roscove, cocos). O placa video spre bucuria lui tati care o sa ne arate super-desene la TV, dar si super-filme, asta dupa ce o sa se super-sature de joc pe calculator, cat timp noi adormim sau crosetam in dormitor... Nu ti-am prezentat vacuta cantatoare (I like 2 move it), dar nu si dansatoare, cartea Scufitei rosii, precum si buchetul de flori galbene, pe placul inimii mele.

O zi reusita, un final de week-end promitator pentru un inceput de saptamana viitor!

Luni, pe 9 ianuarie seara, eram pe afara cu tati si cu tine in Manduca atunci cand mami Kory imi scrie ca se indoapa cu bruschete de morcovi. Am pus-o sa imi explice cam de 4 ori?! ce sunt acestea. Intr-un final am priceput.

Bruschete cu morcovi

Am ajuns acasa si am factut si eu pentru cina cu paine de casa prajita, 1 morcov ras si 2 catei de usutoi. Putina sare si un strop de ulei de rapita si floarea soarelui.

Ornate cu salata de ceapa cristeliana (o ceapa si jumatate taiata Julien, frecata binnne cu sare, lasata la imprietenit 10-15', soarsa de zeama si, eventual, spalata de sare in exces, adaugat putin ulei. Otet sau lamaie acolo unde se doreste si un gust acrisor. Noi am preferat-o fara. Am mancat toata salata aceasta de ceapa noi doi (eu si tati). Plus ce am folosit la bruschete. Yum, yum!

Marti pe 10 ianuarie am repetat faza cu salata de morcov si usturoi. Am stricat-o cu putina gulie, insa. Gustul de iute de la usturoi nu s-a sincronizat perfect cu aroma iute a guliei si s-au "aburit" si anulat reciproc. O alegere nu foarte inspirata, dar de tinut minte a fi evitata. Simplitatea e, de multe ori, o cale mai gustoasa.

In seara zilei de luni in care am descoperit Apio la supermarket, am inceput sa citesc despre aceasta leguma.

APIO - bogata in saruri, uleiuri esentiale, consumata inainte de mese mai grele, aromata, plina de vitamina B, buna pentru reumatissm, guta, diabet, pietre la rinichi, probleme cu vezica urinara, de evitat in sarcina prin continutul sau, dar si in exces pentru ca are oxalati, bun diuretic. Apio nu este alta decat clasica noastra telina verde (adica partea radacinoasa), de un verde-praz, deci mai deschisa la culoare. Se folosesc tulpinile si frunzele care frunze sunt mult mai micute decat cele ale telinei autohtone si mai asemanatoare cu cele ale patrunjelului, la forma. Ce se vede in in ciorbita ca un melcior, este o sectiune de tulpina de apio. In Spania o regasim adesea. Asta cand o sa mai mergem in Spania. Pana atunci, din cand in cand va fi in cosul nostru romanesc de cumparaturi.

10, 11 si 12 ianuarie - am mancat dintr-o Supa de legume asa de bunnna!

Am pus la fiert:
- niste radacinoase (morcov, radacina pastranac side patrunjel)
- ardei gras rosu (din congelator ca la magazin este 10 lei/lg).
Cand acestea au fiert (max 10') am mai tinut supa pe foc cateva minute adaugand:
- spanac congelat (am gasit Bio la supermarket)
- frunze de salata verde (de la sera de flori de peste strada),
- 3 tulpini de apio
- 2 lg pasta de rosii+ardei gras+morcov (din conservaria noastra de toamna).
La final am oprit focul si am adaugat patrunjel si niste verdeata ciudata gasita prin congelator (nu Kale - o alta ciudatenie, de data aceasta din familia verzei).
Am mancat un castronas in prima seara.
Cate un castronoi eu si portie dubla fata de obicei, tu (imbunatatita cu quinoa fiarta), a doua zi, la pranz.
Cu lipie de dovlecel, la prazul celei de a treia zi, cand am si terminat-o!
Uleiul de masline si sarea, lamaia si un surplus de patrunel fresh nu lipsesc niciodata de la pregatirea mesei.
In premiera, am adaugat ulei de rapita si floarea soarelui din conserva de rosii deshidratate primita de la Mami Katy si 2 bucatele din delicoasele rosii imborcanate.

Painici din dovlecei (lipie) - tot in 10 ian

- 2 dovlecei mititei gasiti pe la un aprozar din cartier

- 1 pumn mare de ardei gras rosu, congelat

- 2 fire ceapa verde

- faina de in (seminte rasnite) cat cuprinde (10 lg, dar depinde de cata apa contin legumele)

- faina de secara (nu era in reteta originara, insa aluatul era muuuult prea subtire)

- mult marar, boia dulce, putina sare marina.

Faina de in, mararul, boia si sarea au mers intr-un castronel. Restul (dovlecei, ardei gras, ceapa), la belnder. Iar faina de secara a legat tot aluatul pe care l-am intins pe o tava, foarte subtire (aluatul) si l-am lasat la cuptor 30', apoi la caldura acestuia inca vreo 10', pana s-a crocantit. Ai mancat si tu, ca atare, am mancat si eu, dupa tine... Am folosit-o ca painica intr-o salata. Am folosit-o ca si lipie pentru seria de morcov+conopida (deci varianta esuata). Ultimele bucati pastrate la frigider au reintregit supa, intr-un pranz consistent din 12 ianuarie Interesanta, aromata si gustoasa. Este buna proaspata, deci crocanta. Dupa doua zile de frigider era moale, dar numai buna de pus la supa.

Salata verde si foarte verde:

- frunze de salata verde (de la sera de peste strada, caci e foarte frageda, da)

- 2 crengute din tulpina verzulie a lui Apio

- ceapa verde

- o conserva de sardine

- porumb congelat, ulei masline, sare, piper + painica de dovlecel!

Am avut si biscuiti de mei (250 grame faina mei, 10 lg cocos razuit, 2 banane, 10 curmale cu apa lor, putina scortisoara, unt de cocos).

Si vorba nasului-Adi, via Nasa-Irina: si noi de mancat?... :)

Dar a fost o seara delicioasa si foarte consistenta

Intre timp, un mic dejun din mere si migdale, iaurt/sana/lapte batut cu diverse cereale (mei, quinoa, ovaz), susan, biscuitei si dimineti efervescente, cam asa am putea descrie si completa meniurile ultimelor zile de la ultimele povestiri incoa'!

Scurt-metraj:

- 1 ianaurie, in vizita la bunicute (trebuie a-ti ovestesc despreSorcova-vesela)

- 4 ianuarie, invizitala vecinii de langa noi (trebuie sa-ti povestesc despre seringi)

- 5-6 ianuarie, in vizita la noi Nasu Catu

- 7 ianuarie, singure de Sf Ion

- 8 ianuarie, cu tati langa noi din nou, primim vizita Theei cu mami, si a prietenilor Elena si Horia, Crina si Mihai, plus bunica

- 9 ianuarie, incepi sa te urci singura pe toate scaunele, vrei pe masa, escaladezi orice obiect si il folosesti pentru a ajunge cat mai sus, ofarte sus

- 10 ianuarie, ti-am ciumpavit bretonul; n-as putea aprecia cum iti sta

- 12 ianuarie: La multi ani de 3ani, Rares!

Povestea Ioanei

2012-01-08T03:13:00.004+02:00

Nu stiu cum se face ca de cate ori am o incarcatura emotionala pe care mi-o recunosc, mi-o asum, dar pe care parca nu o pot purta cu mine si fata de mine, Ceva, Cineva imi puncteaza FERM semnificatia cuvantului EFEMER!

Revad pozele de la Nunta Noastra si le privesc cu alti ochi. Caut anumite personaje si iar imi dau seama cat de mult as dori sa ne gestionam altfel timpul. Timpul pentru familie, timpul pentru cei dragi. Timpul pentru noi.

De exemplu, in tot acest interval Claudia (verisoara lui tati) a devenit mamica. Lorelai (verisoara de la Ploiesti a lui tati) si-a incheiat studiile, s-a mutat cu jobul tocmai in mijloc de tara. Apoi, sunt prieteni pe care nu i-am revazut atunci, desi nu ii ocolim, desi ni-i dorim aproape. Sunt rude pe care le-am... pierdut.

Povestea de astazi ar fi trebuit sa fie zburdalnica, oglinda zilei de 7 Ianuarie.

Poate nu ti-am spus, dar in fiecare an, pe 7 Ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

La inceputul scrierilor noastre ti-am zis cum traditia botezarii cu numele (Ioan) este ca o lege nescrisa in neamul nostru (din partea tatalui tau). Cel putin eu asa am perceput-o din povestirile familiei. Voit sau nu, fiecare generatie este purtatoare a unui reprezentant care poarta acest nume de botez. Si cum pe scurt iti povesteam pe aici, m-am gandit ca alegerea ta ca Ioana noastra este si o binecuvantare, si o perpetuare a cutumei si un nume frumos, in definitiv, pe langa razboinicul Victoria, care de minune ti se potriveste...

Pregatind emotional o alta petrecere de amploare pentru week-endul onomastic, joi seara simteam cum putin cate putin, efervescenta asteptarilor mele se diminueaza. Aproape sufeream. Avem concentrate atatea sarbatori in doua luni si jumtate, incepand cu Sf. Mihail si Gavril (8nov) si incheind cu ziua tatalui tau (18ian). Gestionand poate eronat situatia, dupa petrecerea aglomerata, dar fericita, a primei tale aniversari, am dorit sa continuam traditia ultimilor ani, serband Sf. Ioan cu prietenii si cu familia (de obicei in formula restransa, din pacate...). Imi propusesem ca in acest an sa sun si rudele pentru ca ziua de duminica sa le-o dedicam, intru serbarea Sfintei zile de 7 ianuarie. Caci ne-am propus un An de simboluri, dincolo de valori materiale. Tragand o linie organizatorica, am constatat cum "doar" Katy(&Co), Ilinca&Vlad, Gabitza&Adi, cei 3 I (Irina, Ioana, Ionut) ar fi putut sa ne calce pragul in ziua de sambata. Spun DOAR, nu pentru a minimiza importanta prietenilor amintiti, ci pentru a compara efectiv numeric asteptarile, versus rezultate, conform dorintei noastre reiterate de Revelion, conform traditiei, conform capului stupid al mamicii tale. :)

Probabil aici este problema. Ca dorinta a fost a mea. Si, ca aproape de fiecare data, nu am ascultat de inteleptul tau tatic. ;)

Caci musafiri cu forta nu se poate, vorba aceea! Iar el isi dorea liniste...

Si iata cum dupa amiaza de joi decide: aman/anulez intalnirea cu un SMS si lasam mersul lucrurilor asa cum Soarta ne arata...

Ma tot invart cum sa dau sens sentimentelor mele inscrise cu un condei virtual, fara a leza sentimentele prietenilor ori a te plictisi cand vei fi parcurs aceste randuri... Ezit de 3 zile si 3 nopti in a-ti scrie pentru ca efectiv nu stiu daca pana in prezent ai inteles ca oamenii parcurg ireversibil trecerea timpului pe Pamant.

Ei se nasc, traiesc, apoi se intorc in Cer.

O intreaga filosofie, o lupta de credinte si o alta poveste este cea a ceea ce sunt oamenii, ceea ce sunt fiintele vii, ceea ce este viata si tot ceea ce noi avem: constiinta sinelui.

Iar tumultul acesta de trairi este concretizat, din cand in cand, prin pierderea cuiva drag.

Unchiu Paul, Vara Claudia, Noi doi, Vara Lorelai

52 de ani, infarct la volan in Piata Victoriei, neputinta de a se salva pe sine prin medicamentatie, resuscitare, pierdere, ambulante, proceduri si un val de tristete si lacrimi in lumea noastra...

O seara zguduita in inimi si o trezire la realitate.

Cam asa am putea rememora ziua de 5 ianuarie 2012.

Un inceput frutunos de an, durere si credinta.

Si inca o data ne gandim cat de pretioase sunt clipele petrecute alaturi, cat de putin conteaza supararile, unde duc acestea, cat de simpla este viata daca nu am reusi sa o complicam intr-atata...

Trei zile de doliu, ritualul desprinderii de cel drag intr-o zi de 7 ianuarie cu fulgi de nea, ploaie si vant, pareri de rau, pastrarea in amintire a putinelor, dar agreabilelor clipe petrecute alaturi de cel ce a fost Unchiu' Paul.

La cununia noastra Religioasa - 24 Aprilie 2010

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

M-am nascut in Bucuresti

2012-01-02T19:03:00.000+02:00

Istorie de Craciun

Draga mea,

Pentru ca tot iti povesteam de mama mea, bunica Victoria...

Faptul ca ea ne pazeste de Sus acum a fost, pentru mine, sursa de a afla lucruri nemaistiute pana atunci.

M-am nascut in Bucuresti.

Povestea este una de scris o carte. Si sper sa iti povestesc intr-o buna zi, caci invatamintele sunt numeroase. Pana sa aflu secretele familiei mele (suna ca un fel de Borgia, dar nu este), am trait mereu un sentiment de apartenenta neinteleasa a Micului Paris. Asa cum simt si pentru Paris, de altfel, in acest caz chiar inexplicabil. Poate doar de la limba franceza, adorata in scoala, abandonata mai apoi

Dupa ce am devenit studenta si am inceput sa colind lumea in lung si in lat (adica tara aceasta), fara parinti, am inceput sa ajung, cu diverse ocazii, si in Bucuresti.

Zaaaauuuu?

Imi amintesc mereu cum plimbarile mele cu interes studentesc se incheiau cu strabaterea bulevardului Magheru in lung si in lat pentru a respira LIBERTATE. Aer liber, de independenta. O lume in care nimeni nu ma stia, nimeni nu ma putea judeca ori aborda si nimeni nu stia ce este in sufletul meu. Mergeam fara un scop anume si ma bucuram ca ma pot uita la cladiri, la necunoscuti, la vitrinele magazinelor, la statiile de metrou. La orice in Craiova mea nu puteam adulmeca: un ALTFEL de aer. Evoluat, elevat, eliberat.

Acum 10 ani si un anotimp am aterizat (definitiv) si eu pe aici, prin capitala.

Nu imi propun sa iti povestesc despre acest pas important pentru viata mea, caci a fost o schimbare de directie si destin (sau poate acesta era destinul, cine stie), ci as vrea sa iti spun cate ceva despre Centru' Vechi, mai precis despre: Selari.

Fostul Cartier Rosu al capitalei, dar si locul unde a inceput celebra idila dintre Cristian Vasile si cea mai cunoscuta curtezana a Bucurestilor, Zaraza, strada Selari este si astazi un loc al constrastelor. Magazine colorate, restaurante traditionale, cafenele cu iz interbelic.

Selari isi trage numele de la cei care fabricau si vindeau sei (de la saua calului:)) si alte piese de harnasament (obiectele necesare la inhamarea, inseuarea si conducerea calului). Acum, pe aceasta strada nu vei mai gasi nimic care sa iti aduca aminte de aceasta veche indeletnicire a negustorilor nostri.

In vremurile de altadata, strada Selari era una dintre cele mai importante strazi ale Bucurestiului, nodul de legatura intre estul si vestul Europei. In capatul acestei strazi se afla unul dintre cele mai vechi poduri de peste raul Dambovita. Acest pod facea legatura intre centrul orasului si vechea cale a Rahovei si era principala cale de acces catre vest, insa avea ramificatii si catre alte zone din Romania. Acestui pod i se mai spunea si Podul Calicilor (nu in sens de avar), deoarece in partea dinspre Rahova locuiau cei saraci.

O alta legenda cunoscuta este cea a Zarazei si cantaretului Cristian Vasile. Legenda boema spune ca pe strada Selari, in localul Vulpea Rosie, Cristian Vasile isi incanta ascultatorii cu celebrele lui tangouri care i-au adus faima in Bucurestiul de altadata. La Vulpea Rosie era aglomerat in fiecare seara si, oricat de grele ar fi fost vremurile, bucurestenii veau sa se bucure de cantecele de dragoste ale lui Cristian Vasile. Zaraza era una dintre cele mai cunoscute curtezane ale Micului Paris, o femeie intretinuta care isi alegea barbatii dupa portofel (regasesti specimenul si astazi). Totul se schimba insa cand cei doi se intalnesc si se indragostesc nebuneste. De atunci, Zaraza a ramas fidela cantaretului, iar Cristian Vasile nu pleca nicaieri fara femeia pe care o adora. Cristian Vasile cucereste iremediabil publicul cu noul sau tango, Zaraza. In aceeasi perioada in care traia Cristian Vasile, Bucurestiul mai aprecia un alt cantaret, pe Zavaidoc. Era cunoscuta rivalitatea dintre cei cantareti care innebuneau saloanele de dans ale Bucurestilor, insa in momentul in care Zaraza cucereste inimile petrecaretilor, Zavaidoc ii pune gand rau lui Cristian Vasile. Cel pe care il angajase sa il omoare pe Cristian Vasile refuza, insa are alt plan. Intr-o seara, pe cand Zaraza iese sa cumpere tutun, matahala lui Zavaidoc o omoara.

Serios?!...

Se spune ca la aflarea acestei vesti, cantaretul Cristian Vasile a innebunit.

Dupa ce este incinerat corpul Zarazei, Cristian Vasile fura urna cu cenusa femeii iubite si se spune ca timp de patru luni de zile a mancat cenusa Zarazei, iar la final si-a turnat terebentina pe gat, in speranta ca va muri. A reusit doar sa isi distruga coardele vocale, astfel incheiindu-se si cariera sa.

Hanu' Rosu

Pe langa atelierele de sticlarie si harnasamente, pe strada Selari de odinioara existau si numeroase localuri, hanuri si hoteluri. Cel mai cunoscut local era Vulpea Rosie. Tot pe Selari se aflau si hanurile Rosu si Verde, dar si Hotelul Regina, locul in care a noptat Alexandru Ioan Cuza, in seara de 23 ianuarie 1859, inainte de a se semna Unirea Principatelor. Strada Selari era insa celebra si pentru bordelurile sale, fiind una dintre zonele cele mai cunoscute pentru placeri trupesti si a dus la comparatia cu celebrul Cartier Rosu din Amsterdam.

Amsterdam este si un bar din zilele noastre situat pe strazile intortochiate ale Centrului vechi. Iar Castel se numeste un local nou in care am petrecut noi Ajunul de Craciun al lui 2011, alaturi de nasii tai si prietenii lor.

Povestiri scurte despre 24-29 Decembrie

Aveti si om de zapada?

24 Decembrie

Dam startul la AJUN!

Cozonacei si ursuleti pentru copii natafleti.

Ceainic si cozonac

In zori de zi ne deplasam la restaurantul facator de cozonacei frumosi si delicios de sanatosi (Fibrio) ca sa ridicam marfa dragalasa dupa insistente in urma carora ne-am recapatat speranta ca in cosul nasilor tai avem de unde punem un cozonac sanatos si ursuleti dulci pentru copii. Solictarea cozonacilor a fost un semn bun pentru gustul lor. Ajungem la restaurant. Un loc calduros, un loc primitor, oameni simpatici. Marfa intra in posesia noastra si bucurosi continuam calatoria zilei in cautarea inspiratiei pentru darul de Mos.

Mosul a zis ca este umpic obosit si ca daca nu ne-am decis mai repede la o saniuta pentru tine si la ceva pentru tati, acum va trebui sa ii spunem cam ce alte idei am mai avea.

Pentru tine, ne oprim la ideea de rochita de domnita Craciunita. Alb-rosie. Nu, nu Dinamo va scrie pe tine in Ajun. Ci alb-rosu precum tinuta lui Mos Craciun! Cutreieram bulevardul Victoriei, intram in cateva magazine pentru copii si poposim la unul pentru adulti, in speranta ca tatal isi va gasi si el ceva de imbracat, mai colorat! Zicala "este pentru cin' se nimereste" ar fi potrivita pentru acest caz. Asa ca mami isi cumpara mami blugi, un puloveras si o geaca, toate potrivite noile ei coordonate fizice. Mosul pentru tati ramane, in continuare, neinspirat si fara de noroc. Plus pretentiile lui tati de forma, culori, si caracteristici pentru orice propunere hainiceasca...

Ciorapei rosii, un pardesiu rosu, o palariuta rosie si o rochita alb-rosu este darul primit anticipat de la Mosu' pentru petrecerea din Ajun de la Castel, noul restaurant de pe Selari.

Iar Magazinul Victoria a fost sursa noastra de inspiratie pentru acest cadou. Plecam la intalnirea cu nasii tai si prietenii lor. Ne intampina o Craciunita sexi si blonda. La primul etaj pare ca se intampla un party modern (lumini de club, intuneric, fum si muzica pe masura). Nu, nu este sigur pentru noi! Continuam sa urcam scarile vechi, reconditionate, ale minunatei case de altadat' si incercecam sa ne gasim locul. Ajunsi la fata locului dorit, constatam LIPSA GHETUTEI drepte.

Tati coboara alarmat, cauta ghetuta in Castel, cauta ghetuta pe drum, da telefon lu' mami, cauta ghetuta in picior la fata :), caut-o pe jos, in camera petrecerii, caut-o si mami pe scari, du-te dupa tati, si ghetuta nuuuuu-i! pana la urma Cenusereasa isi lasase ghetuta la intrarea in Castel, asa cum bine ii sade in fotografie, pe treapta, ca in vitrina. Parca era pusa cu mana acolo. Si o astepta un Print... Dar, deocamdata, Printul nostru este tati! :)

O camera mare, o masa imensa, scaune pe marginea ei, loc cat sa te strecori asa micuta, cum esti, pe langa ferestre, o statie de muzica, o plasma, cantece de sezon. Cam aceasta este atmosfera in care vom petrece cateva ore in Ajun de Craciun. Impreuna cu Matei de bucuram de aerul acestei seri, joaca fiind disturbata doar de niste Craciunite mult prea sexi pentru placerea unui Mos de altadata... Dar acum ca am aflat ce a fost in trecut zona...

Deci, a venit Mos Craciun, la miezul noptii de Ajun:

Mami a primit, pe langa hainutele achizionate in cautarile zilei, o crema pentru ochi, una pentru fata, o esarfa. Acestea au aterizat direct sub bradut, SURPRIZA!

Tati o ciocolatica. Din partea propriului Mos. Din partea noastra Mosul a fost handicapat si cam debusolat!

Sub bradut pe tine te-a asteptat, dimineata, o simpatica pisicuta Kitty, gata sase dezmierde cu mustatile ei, in manutele tale. Ea s-a adaugat tinutei de gala din Ajun.

Pentru toate aceste suprize si cadouri, multumim sotului/tatalui si prietenului nostru drag!

25 Decembrie

Ziua minunata de Craciun debuteaza cu a patra raceala de imunizare din aceasta toamna-iarna.

Trei si o banca

Curge nasul colorat,

In scut timp va fi uitat!

Ne plimbam prin parc o tura,

N-o fi foc, e cu masura!

Si in casa-i amuzant,

Ne distram pan' pe'nserat'!

Ne urcam intr-o cutie

Zici ca sunt in sanie!

Totul este in miscare

O iesi o poza, oare?

Ne-am distrat pe saturate,

Ne oprim sa beau un lapte.

Tata ma iubeste mult,

Sa cresc mare, sa-l ascult!

Si mami este de treaba,

Cu rabdarea nu-i curata.

Mergem si pe la bunica,

Vrem sa umplem si burtica.

Bucatele ii asteapta,

Vinu' parca-i visinata!

Miezul noptii vine iara,

M-as culca, este o treaba necesara?!

26 Decembrie

Azi mancam cozonacel,

Tati sta si el nite

Pe acasa. Este loc!

Stare eu nu am deloc.

Jocul si cu voia buna

Pe la noi se tot aduna.

Ursul Huba e-n casuta,

Are loc, nu e grasuta.

E fetita, e normal

Ce il credeti, un golan?!

Mama se uita la noi,

Joaca noastra e in toi.

Oare o sa pap la pranz,

Sau raman mic cat un manz?

Sertarul care-i in living,

Are un succes teribil!

JUMP!

Iar cutia-sanie,

Are rol de albie,

Pentru bile colorate,

In numar de noua'shapte!

Trei au disparut nitel,

Poate sunt sub recamier...

Iara vreti sa ma culcati?

Am dormit si ieri: uitati?!

Tati maine iar munceste,

Poate chiar se invoieste.

S-a-nvoit deja?

Ce tare: hai sa mergem la culcareee!

27 Decembrie

HRANA

Pentru friptura de Craciun mami a facut... MUSTAR NEBUN! (tati, friptura)

3 linguri mustar-boabe (hidratate de cu seara)

3 lg caju (rasnite si hitratate) - il fac mai cremos si mai putin iute

2 lg otet mere,

1/2 lgt sare,

1/2 lgt condiment pt colorat (sofran, de preferat),

1/2 lgt piper negru,

1 lgt miere,

apa cat cuprinde si cat il dorim de pastos (se mai intareste la frigider).

Se poate pastra 1-2 saptamani cu caju.

Sau mai mult, fara caju, caz in care putem adauga caju atunci cand il servim sau cand folosim o cantitate aproximativa pentru perioada specificata.

Pranz:

Legume fierte+quinoa si grau spelt (iniatial pasate cu furculita, apoi piure, apoi intregi - varietate detexturi, sub acelasi acoperis de miresme)

La steamer am avut buchete de broccoli si conopida, felii morcovi, felii radacinoase quinoa, grau spelt.

Cand ai servit am adaugat: seminte de in hidratate, patrunjel, ulei, lamaie.

Supa-crema (din aceiasi compozitie de legume) cu ceva crutoate si vin rosu, pentru adulti.

Friptura din pulpa de porc inmiresmata la cuptor cu legume, a fost servita cu mustarul pretios.

28 Decembrie

RACEALA

Reluam cele 3 zile anterioare de distractie aproape exclusiv domestica, alaturi de tati si de mucisorii nostri nedespartiti.

Ne tratam cu:

navighez

- ceai de raceala si gripa (Fares), ceai cu fragute, vitamina C (Fares), ceai cristelian pentru tuse (horcaiala ramasa de la raceala anterioara) din: tei-soc-sovarv-cimbrisor-patlagina parti egale, doar sovarv dublu;

- inhalatie din: ceapa, sare, ceaiuri, ulei Eucalipt, ulei TiTree

- aspiratii cu bastista bebelusului intense si exasperante

- ulei de eucalipt si ti tree pe batistuta de la cap, cand dormim

- baie cu aburi si picaturi de eucalipt si ti tree in cada mare, nu in cadita ta

- mami continua cura de 10 saptamani cu extrakt de coacaze negre

- masaj seara cu ulei de arnica si/sau susan (uzual, pentru relaxarea muschilor)

- am uitat sa iti fac masajul cristelian in capul pieptului si la tample, pentru nas infundat, cu 1 picatura ulei eucalipt, 9 picaturi ulei de masline

- catina, merisoare, afine, gutui, goji la greu.

29 Decembrie

HRANA

Pranz:

Un fel de pilaf: legume fierte+mei+grau spelt (idem 27 dec: iniatial pasate cu furculita, apoi piure, apoi intregi - varietate de texturi)

Am pus la steamer: buchetele de broccoli, bucatele de morcovi si radacinoase, spanac, mei, grau spelt, seminte de in, ceapa verde, telina verde.

Cand ai servit am adaugat: patrunjel, ulei, lamaie.

Cina:

Sharlota raw DELICIOASA

Am pus in blender:

1 cana mica de caju (rasnit si hidratat)

1/2 cana mica de aluna padure (rasnite si hidratate)

1 mana de stafide negre (hidratate)

2 lg pudra roscove

2 banane coapte

apa cat cuprinde

Blender, brm, brrrm, pana totul devine cremos si fin, plsu DELICIOS. Am servit cu felii de clementine si stafide albe. Toti trei!

Am reusit sa scoatem nasucurile afara, pentru o ora, cat sa il asteptam pe tati dupa prima zi lui de munca ce a urmat Vacantei de Craciun.

Cam acestea au fost, pe scurt, rememorarile celor CINCI zile de liniste si Sarbatoare in TREI!

Si repede sa trecem IAR la Noapte buna!,

caci acum vine din nou un, Buna dimineata!

Punct. Si de la capat...

2012-01-01T05:44:00.003+02:00

Bun venit 2012!

Imi amintesc cum in fiecare an pregateam sticle goale ca la miezul noptii, o data pe an, sa le arunc cu nesat de la balcon. Sau de pe bloc. Sau de la vecina Dumitrescu din balcon, caci avea vedere in spate. In fata blocului era strada principala. Mai treceau petrecareti. Adrenalina. In spate erau masini parcate. Inclusiv a lu' tata, adica a noastra. Dacia din '76, grena, pe nume "Liliana". S-a transformat in 20 milioane de lei acum vreo cinci ani si ceva. Jumate mie, juma tata. Frateste:) Jumatatea mea a devenit Home-cinema cu cinci boxe. Il folosim si acum. Nu a fost de prisos "Liliana" noastra. A avut mereu prelata. Sigur de aici si pretul final bun. Ce glume...  Pocnitorile, artificiile de la vremea aceea, chiuituri de bucurie. Aceasta era atmosfera in cartier. Sticlele sparte semnificau un fel de "duca'se relele, sa vina norocul anul asta!".  Prieteni de familie, o masa intinsa si extinsa in sufragerie, TVR varietati, sarbii si bulgarii, magnetofonul. Iata sursele fericirii copilariei mele.  La 18 - Marea evadare! In sfarsit plecata de acasa! Toti prietenii din cartier au venit la usa noastra sa ceara mamei mana mea pentru o noapte.

Woa, mami, te ascult...

Mama era leaderul. Zicea DA, era DA. Ea zicea NU, pentru toti trei NU era. Mama spala, mama calca, mama gatea. Cred ca mama nu si-a trait propria viata decat prin mine. Asta dupa 34 de ani, bineinteles (adica atunci cand am venit eu pe lume). Apusul nu a fost unul roz. Insa cei 63 de ani cred ca au fost tumultosi. Acum as simti sa zic ca nu a fost chiar o viata fericita. Dar imi amintesc cum imi spunea ca eu sunt sensul vietii si ca ma iub ca pe ochii din cap si ca daca n-as fi eu, nici ea nu ar mai fi. Si prin prisma acestor amintiri mai dau o sansa ideii de fericire pentru ea. Si sper cu credinta ca acum si-a gasit, in sfarsit, adevarata fericire! Dumnezeu sa o aiba in paza si sa ne vegheze asa cum a facut-o ca si pana acum! 

Evadarea la primul Revelion cu prietenii, caci despre asta ziceam, s-a lasat cu prima indragostire obsesiva. Sau poate a doua. :). Oricum, prima cucerire sentimentala intr-un context asa "cool": noapte, petrecere, oameni noi, mediu nou. Baiatul nepotrivit. Ca si restul.

Dar a urmat si potrivitul care m-a alergat vreo trei luni. Caci la ce buna potriveala daca alergatura e intr-un singur sens. Ce m-a mai iubit primul meu prieten adevarat :) si ce m-am mai plictisit si ce l-am mai parasit dupa 16 luni... 

Urma sa zbor! Facultate, aripi, o viata noua. Perspective. Emotii. Dar despre dragoste cu siguranta iti voi spune mai multe cand vei creste, asa, chicotind si impingandu-ne pe sub plapuma, iarna cand afara e frig si ninge, iar in casa e cald si brad...

 Multe Revelioane de singuratate emotionala, suferinte adolescentine, lacrimi de iubire si tanjind dupa adevarata fericire, iata cum s-au scurt anii de la vreo 22-23 pana la 29. Mereu am crezut ca au fost 10. Dar iata ca nu-s chiar 10. 

Sunt margelele bunicii tale, Vctoria?!

Ultimul Revelion de single sau primul Revelion cu "Viitorul" a fost acum 5 ani. Stateam in Nord. Visul meu! Prietena de apartament a impartit cu mine si tatal tau, o noapte bantuita pe strazi. Ha, ha! Cum suna impartitul asta... Ea fara partener, eu cu unul posibil, dar nehotarat.

Iata tabloul lui 2oo6-2oo7.

E buna cifra asta. 7:

Pe 7 e ziua de nume (Sf Ioan).

Pe 2*7 e ziua mea (14).

Pe 77 m-am nascut.

La 3 si 4 ani = 7 te-am facut.

Si cautarile ar putea continua... :)

Basescu la Universitate. Proiectii de lumini, sampanie, speach de presedinte, plimbare cu metroul, fluturi in stomac demni de un nou an. Iata cateva din pasajele noptii de acum jumatate de deceniu. Se vede ca am terminat scoala economica. La liceul economic am dat de gura lu' mama, caci cine sa stie la varsta aia ce liceu e mai bun? He he... Ce vremuri! Economic iti ofera sansa unui loc de munca ceva mai sigur! De contabili au nevoie toti, indiferent cat de greu ar fi in economie! Si iata cum am ajuns sa incep cei mai frumosi patru ani de scoala: Liceul Economic din Craiova, sectia de elita Finante-Banci. Am intrat a patra. Prima (sau a doua?) a intrat Ecaterina Piperca - domnita Katy, mami de Theea, creatoare de TOOORT raw la Aniversarea ta...

Tortul de la 1 an (by Katy)

Cred ca totusi prima. Eram la clasa F2. Si ea intrase prima. La F1 erau cei ce invatasera in generala engleza si franceza. La noi erau "rebuturile" lingvistice, ca sa zic asa. Engleza incepatori si francezi avansati. Franceza incepatori si rusa avansati. In grupa din urma eram eu! OPT ani de rusa. Degeaba! Luam note din poezii memorate mecanic. Un idiot (pardon!) de prof' cu inceput de calvitie si semnul lui Gorbaciov pe frunte. Asa il vedeam pe atunci. Degete strambe, alt semn de rautate, articulatii slabite. Catedra cu juma de metru mai sus decat pupitrele individuale din cabinetul de limbi straine. Acolo petreceam orele stupide de limba straina avansata... 

Revenind la ce a fost si trecand prin prezent, la ce va fi, ma gandesc mereu la sursa, scaparea, miracolul si intamplarea a ceea ce as putea intocmi, crea sau intui sa fac pt a-ti fi aproape si dupa decembrie 2012. Caci daca unii prezic Sfarsitul Lumii, la fel si eu prezic ca lumea se va termina de nu-ti voi mai sta alaturea, toata ziua, uite'asa!:) Dar pana atunci Sanatatea este supremul pret pentru linistea pe care ne-o dorim si de acum incolo!

Mami, Gabita, Adi, Tati, Victoria; Ionut, Irina, Ioana

Irina Ioana si Ionui, Gabita si Adi.

Iata formula in care incercam sa pasim spre un nou inceput. 

Punct, si de la capat.  Bun venit 2012!

Daca 6 luni am invatat cum sa invatam sa crestem impreuna, au urmat alte 6 luni in are am invatat sa traim in stilul ciudat nou adoptat.

Detergent de vase home-made (by Cristela),

nuci de sapun in masina de spalat rufe,

otet in loc de balsam,

seminte de in, susan, seminte de alte feluri,

nuci romanesti si migdale, caju,

psysllium, naut, mei, quinoa,

stafide, curmale,

boabe de mustar, linte, hrisca,

paine facuta in casa,

robot folosit zilnic,

smoothie, Cafeline, tahini, guacamole, pesto, muguri de pin,

ulei presat la rece, nuca de cocos,

mai multe fructe si legume corect consumate,

gingerata din ghimbir,

sharlota din nuci, lapte vegetal,

miere de salcam si mana,

ore pe net, nopti de studiu,

face book mamicesc, diversificarea alimentatiei pentru toti trei,

analize perfectepentru noi doua, viremie invinsa (de verificat rezultatele),

descoperirea homeopatiei, primele granule homeopate,

patru raceli usoare in toamna-iarna,

imunizare cu merisoare, catina, afine, coacaze, macese, grapfruit, mere,

ceaiuri de patlagina, cimbrisor, sovarv, soc, avocado-alimentul complex,

congelatorul plin de legume, pui de tara de pe net,

renuntarea mea absoluta si ireversibila privind consumul de lapte.

Sf Ioan 2011, la noi acasa (cu Maria)

"Infapturi 2011".

Primul Sf Ion in doi: Ioana-tu, Ionut-e.

Primii musafiri. Primele pizza, specialitatea bucatarului.

Crestinarea Ioanei Victoria

Crestinarea ta, 15 ianuarie.

Alaptare exclusiva pana la 5 luni si 3 saptamani.

Purtarea in wrap, plimbata primavara-vara in carutul in care dormeai si trei ore afara, in special la mare.

Prima plimbare la sute de km, Paste la Iasi, alaturi de nasi, serband - 24 aprilie, 1 an de la nunta.

Prima vacanta la mare, 6 luni aveai.

A doua vacanta la Iasi, in august, pt ziua Ilincai. A doua vacanta la mare, final de vara, inceput de toamna. Prima vizita la urgenta in Constanta, dupa ce ai cazut prima si singura data din pat cu rezultat: spart de buza si nu stiam de unde-i sangele gramada...

La Craiova (iun 2011)

Renuntarea implicita la medicul pediatru de la clinica privata. 4 luni fara vizita la medic, nici macar sa ne mai masuram.

Pastrarea minunatei dr. de fam.

Descoperirea unei dr. naturist-homeopate minunata si ea.

Vizitele lunare ale bunicului de la Craiova. O spitalizare a lui. O revenire. Batranetea-i boala grea!

Vizitele la Craiova. Tot doua si ele.

Descoperirea colegilor de generala, visul meu de cativa ani buni. Si revederea a doi din ei, dupa... 20 de ani!

Am iesit si la munte, de ziua Mamei de Maria.

Am fost de 1 iunie la party Orange dedicat copiilor.

Am fost in decembrie la Party Orange pentru cei mari.

Am fost la nunta la Oana de la Braila unde am avut o sedere agreabila in cuibul Valentinei. O nunta la Brasov, unde tati a fost singur si mami s-a crizat. Vei vedea si tu, hormonii nu sunt asa... Floare la ureche! 

Apare pe lume Clara in iarna,

vine si Andru dupa C-tin si Elena,

Ema de la Sibiu,

Ana Maria Cristinei,

Sofia Elena din Craiova

iata utimele aparitii, incheind un an cu berze nu multe, dar frumoase.

Ca daca vrei comparatie, in 2o1o a nascut:

Amy pe Roberta,

Kory pe Tudor,

Nasa Elena pe Catrina,

Cornelia pe Sebi,

Nasa Nasei Elena,

Anca pe Theea,

Nasa Irina pe Matei,

Raluca pe Darius Nadrei,

Silvia pe Aris,

Oana gemene Andreea si Alexandra,

Ioana pe Irina,

Eu pe tine.

Glorios an si final! 

Noapte buna pentru ultima data in minunatul 2o11, dupa productivul 2o1o!

Pantofii lui Tudor (botez 2010)

Ganduri asternute pe 31 decembrie,

dar publicate in prima zi din an:

1 ianuarie 2012

Intalniri de gradul III

2011-12-27T03:18:00.000+02:00

Sporturi ude ori extreme

Joi, pe 22, ne vedem cu Mosu'n toi!

Sa revenim la cronologia saptamanii noastre cu d'ale copilariei tale!...
Sus-jos! Ghici care mai este preferinta ta din ultima vreme? Scaunul de cocotat a lu' mami, cel cu care ajung pana la Cerul casei noastre - tavanul. Ti-am mai povestit de el... Deci ora de sport: continua!

Sa grabesc impodobirea bradului

Termini cu acest catarat. Dar sportul continua!

Cutia cu globurile magice pentru Craciun este in atentia ta!

Mai stii paturica de la bunicul, cea pe care am stat amandoua in spital si pe care, odinioara, ne odihneam ascultand colinde? Ei, in dimimeata aceasta era pe canapea. Asta ca sa scuz din nou imaginile inflorate pe care ti le tot arat. Caci poate ai impresia ca sunt imagini dintr-un tablou vechi, dar romantic. Fara nicio legatura cu subiectul celor 5 degete, 5 flori, 5 prietene (din povestea anterioara) iti povestesc acum despre sportul pe canapeaua inflorata: nu faci decat sa te urci singura (iar sus-joooooos) in picioare. Odinioara o reclama spunea "pot sa ud si canapeaua, mama nu se suparaaa!" In traducere pentru noi ar suna: "pot urca iara canapeaua, mami s-a obisnuit...".
Partea amuzanta, caci nu povestesc mai nimic degeaba (sper!) a fost cum cautai tu frumos, tacticos... nu stiu ce anume cautai, de fapt, in a' cutie cu ghirlande, globuri, beteala, dar rezultatul a fost mutarea unei parti din continutul ei, pe parchet. Si ia mami si aduna. Ai alta treaba cumva?
Poate ai vrut sa faci deja pomul de iarna, vazand ca noi intarziem impodobirea si auzind cum pe la alti copii bradul exista si este gata ornat.

Atentie, viiiiin!

In timp ce tu desirai cutia si te mai si plimbai in vizita prin toata casa, mami facea curatenie generala in debara. Caci, de cu seara a trebuit ca tati sa scoata, de gura mea, cutia cu pricina ca sa cautam o... sfoara de legat cadourile.
Si toate cutiile noastre de pantofi invadasera holul. Hol pe care oricum il invadasei si tu, bucuroasa ca ai ce face printre cutii si cutii si voioasa nevoie mare, scotand tot ce ordonam eu in cutii, cutiute, pantofi, sandalute, pungute si usturoi, dragostea e cu trifooooi!

a fost extract de coacaze

Dam cu aspiratorul. Din nou! Distractia de incheie. Se apropie somnul si masa de pranz.
Pusa in scaun tau de masa, ai reusit sa mananci confortabil pentru mine, cu o sticluta in mana. Dar,
Asta nu este tot, caci habar nu am care este onomatopeea de la sunetul de spargere a unei sticle! Dar Extractul meu de coacaze negre a umplut cu o mireasma placuta bucataria. Si capu' meu de... nervi! Surprizzzza cu nervii? Neah!
Dar lasa ca mami da cu mopul, daca tot a aspirat in toata casa! Nu-i problemaaaa!

HRANA

Mic dejun: iaurt cu mei (fiert 15') si fulgi de porumb (opariti 3')

Gustare: mar, banana, biscuiti de mei

Pranz: supa de linte de ieri (cu mei fiert de azi)

Huba meu

Mancam, dormim ursul Huba il iubim! /

Ne trezim, ne jucam, cu Huba noi ne pupam!

Huba este unul din personajele domestice ale casutei noastre, primit de ziua ta (Mirela&Adi).

Este un urs simpatic, cald, blajin. Desi este urias, tu esti foarte puternica, motiv pentru care, cat ar fi Huba de mare si cat esti tu de mica, il plimbi sa ii arati toate incaperile Casutei noastre. Caci nu poate zace, sarmanul, doar intr-o singura camera, uitat de lume, plictisindu-se si ascultand peripetiile noastre de la distanta... Si daca tot am aspirat si am curatat, se cade sa il tarasti de colo-colo. El nu isi va murdari labutele-i delicate! Cum spuneam, Huba este un prieten de joaca in care avem mare nadejde! Ursuletul urias este in topul activitatilor de astazi, alaturi de... catarat domestique! Caci odihnita fiind, sportul continua cu un nou episod si un nou target: scaunul tau! Sa nu crezi ca nu ai si cazut. Nu... Noroc ca ai coatele ascutite si greutate optima!

E seara! In sfarsit vine tata de la munca!

Ne jucam, ne jucam, dar cu ce ne imbracam?

Aproape 5.30 pm! Incepe pregatirea pentru Marea petrecere de Craciun de la Rin Grand Hotel. Il vom revedea pe Matei, poate si pe Sebi (finul lui Matei, asa cum tu esti finuta). Vom cunoaste noi copii. Iar Pseudo-Mosul isi va face aparitia, ca avanpremiera la Mosu'Mare care anul aceasta se va furisa sa lase sub bradut, cadouri. Marin (prieten, coleg, fotograf in timpul liber) ne trimite o rochita primavarateca, vesela, in contradictie cu ninsoarea de afara! (al doilea rnd de fulgi, pacat ca se vor topi pana a doua zi) Cauciucuri la Super-Dacie - nu avem. Taxi - nu gasim! Macar rochie noua sa afisam!
Vestuta verde primita de la Catrina.
Ciorapei albi, cu inimioare, de la cei 3D (fam. Dinulescu).
Ghetute de la nasa...

Ce ar mai lipsi? A! Cadoul de la Pseudo-Mos!

Ce am aici? Ceva de catarat?

Mama de Clara ne trimite (de ziua ta, caci ei nu au putut participa), din dragoste, o jucarie pentru serile de balaceala. Cu siguranta va fi o sursa de ras si sarituri in cadita. Si o vom aseza alaturi de jucaria stropitoare primita de la nasa ta, tot de Ziua ta. O multumime de bucurii, multe, multe jucarii! Iata cum minunatul cadou de la Mama de Clara (ti-am povestit despre ele, in trecut), devine rezolvarea pentru Mosu' de la Rin.

Cadoul are si el o poveste: atat ai urcat si a coborat (de) pe cutia lui, pana sa plecam... Incat ma gandeam daca te vor mai tine muschii pentru o seara plina de dans si voie buna... Si te-au tinut! Ce vorba e aia! :)

PARTY de Craciun

Locatia unde il asteptam pe Mos.

Tinuta verde. Covor verde.

Suntem la Hollywood?

Printre primii sositi. Ne acomodam. Niste mamici imbracate elegant. Copii cu hainute de firma. Personaje noi la orizont. Iluminatul nu fucntioneaza decat in parte. Semi-intuneric. Mister...

Intrebari.

Cati vom fi? Cineva mai veni?

Pe unde va intra mosul? Ce facem pe scena aceea? De'a ce ne vom juca? Vom si dansa?

Raspunsuri.

Nasicule, te distrezi?

Nasule, te fac o limonada?

Am fost nu multi, vreo 25, maxim 30 de necunoscuti. Printre cei apropiati: Sebi si mamica lui. Sebi cel cu parul cret, descurcaret, baiat petrecaret.

Gratie mamei lui ti-am cunoscut nasii. Exista si aici o poveste. O poveste a nuntii noastre. Apoi a unei prietenii frumos legate. Apoi cererea nasiei de botez. Familia se extinde.

Tu esti un Mos'?!

Revenid la seara noastra. Petrecerea se inteteste.

Un mos din baloane da sa sperie audienta juvenila.

In timp, devine prietenul cel mai solicitat al micutilor prezenti la petrecere.

Niste mini-casute de plastic.

Un balansoar colorat.

O scena de dansat.
Muzica pentru copii. Aperitive, limonada - tu biscuiti de acasa, ca sa iti revii.

Sunteti acasa, baieti?

Cum aria salii delimitate in care trebuia sa asteptam mosul nu ti-a fost de ajuns, ai inceput sa cutreieri, voioasa, etajul hotelier.

Odinioara aici asistam la prima intalnire RawVegan.

Deci cunosteai mirosul pasilor tai pe coridoare.

In plus, Nunta Noastra putea sa fi fost aici.
24 aprilie 2010 insa nu a fost disponibil. Soarta!

Cin'a zis sa stau in sala toata seara?

Un pliant, o masa mov, o canapea mai de soi, personaje de serviciu la receptia de pe palier, un domn ce pipaie domnitele locului pe sub rochitele (locului), fotografii, zambete, copilarii. Si totusi, mai vine Mosu'?

Obosit si transpirat, /
Mosu'n freza si-a cam luat, /

Toti ati plans de frica lui. /
E adevarat ce spui?! /
Este Mosul cel vestit, /
De Craciun? /
Am inlemnit... /
Poate este'un ajutor, /
Sigur nu e din popor... /
Sac avea, /
Barba era ,/
Cojoc rosu el purta, /
Curea neagra am vazut, /
Ochelari de imprumut, /
Caciula corespundea, /
Oare ce ii mai lipsea?...

Si cu el acomodati, /
Noi dansam incomodati, /
Doar putin de somn si seara, /
Ar cam merge'un lapte iara! :)
Tolba'ncet el a golit, /
Singur cuc el s-a trezit, /
Toti copiii se jucau, /
Cu cele primite, /
Mai mult ori mai putin nimerite! /
Ai avut o zdranganea /
De la tati. Mov era! /
Si cutia de la Clara, / A iesit frumoasa searaaa!

Si eu o sa fiu o stea

Nasu-n sus te ridica, /

Pan' la stele mai era, /

Insa timp avem destul /

Sa ajungem stelele din drum! /

Iarna vine chiar si pe tavan, /

Te unde fulgii cad grabiti spre geam. /

Curand Mos' Ene vine pe la gene, /

Acasa, noapte buna, cu tati nu ne temem!

Aceasta a fost povestea zilei de 22 decembrie,
o zi haioasa,
ca toate zilele noastre,
in care am intalnit toate ingredientele prin care sa ne bucuram ca suntem zi de zi, impreuna!

Vineri, 23 Decembrie

Impodobiti-mi bradutuuuuu'!

M-am trezit de la 5.00 a.m.
Am gatit.
Am facut curat.
Si am avut o imensa pofta de a intra in Spiritul Sarbatorilor!

Ganduri de la prieteni, din 22 si 23 decembrie:

(alex)Andru

Mama de Andru (Costina) se pregateste de CaFeLine.

Mama de Sofia&Tudor (Kory) organizeaza on-line cadouri pentru cei dragi. Firmele ce vand vouchere intarzie livrarile.

Cele trei Alunite (Fam Alnitei)

Mama de Maria (Elena din Nord) pregateste in gand o vacanta de primavara la escaladat de munti. Insa clacheaza nervos si ea. A luat aseara o gaina printr-o ocazie ivita din senin, si cand a ajuns acasa a uitat sa o puna in frigider. Dimineata a gasit gaina in hol, balta de sange. Deci se poate si la case din Nord. :) Dezorganizare, oboseala, uitucime, lipsa rabdarii. Aceasta este latura nevazuta a maternitatii.

Irina (a Ioanei) e desteapta. Refuza orice de la biberon. Iar cu o seara in urma a facut si ea jumatate de ora de sport cu doua cutii de macaroane din dulap. Rand pe rand scotea cate o cutie, i-o aducea lu mami Ioana, ii multumea, o ducea zdranganind inapoi in dulap si o punea la locul ei, o lua pe cealalata si tot asa. Spre sfarsitul distractiei a obosit. Pe cea mai grea dintre cutii abia o mai ridica pana la raft. Greu sportul!

Blondele de la Moldavia

Nasa Elena freaca aragazul, cuptorul si hota. E multumita de viata. Adora Craciunul pentru ca in casa miroase frumos a brad, portocale si a curatenie. Nasu' Catu aseaza bradul, bate covoare si le freaca cu otet. Ilinca e super, creste frumos, este sensibila, intelegatoare, o minune zi de zi, in special cand spune mamei ei ca melodia X este de la Americanii au talent:). Catrine e altfel: daca i se pune pata, n-ai ce ii face. Ilinca cedeaza usor la negocieri. Catrine copiaza tot. Nu ne dam seama daca e desteata sau nu. Stie cum o cheama pe mama, cum il cheama pe tata, cati ani are ea. Aceasta este fericirea lucrurilor simple.

Prietenul din Franta (remember de la o poveste anterioara) revine acasa. A promis o vizita de lucru. :)
Amy pregateste meniul de Craciun.

Give me!

La petrecerea de Mos' aflam de Rares, de la Mama de Sebi ca a fost bolnavior si a speriat-o pe Mami Elena. Peste putin timp primim vesti calde direct de la sursa. Gand la gand.
"Dupa un weekend normal, noi la concert Stefan Banica - super:) - Rares ramas cu bunicii a facut din senin o criza de insuficienta respiratorie. Cel mai urat lucru ce mi se putea intampla. Laringele erau inflamate de la aerul rece respirat dimineata in parc sau un virus luat. Norocul nostru ca a chemat Mihnea salvarea fara sa mi spuna, dupa ce l-am sunat nestiind ce sa fac:), el fiind prin magazine, pentru Sarbatori. A venit salvarea dupa 5' maxim. Simteam cum Rares se scurge in bratele meu ostenit dupa atatea incercari de a aduce putin aer in plamani. Dupa o injectie pe care cu greu am acceptat o, intreband ce contine :) si raspunsul: "ca sa nu moara copilul", dupa cum spunea domnul de pe salvare, am mers la urgenta, neaparat cu Salvarea ca sa se uite nenea dr. non stop la Rares, sa nu se inverzeasca la fata. Am stat acolo pana a trecut criza. Ne-au facut aerosoli cu adrenalina care ajunge la inima. Si o tanara doamna ne-a dat... antibiotic. Dupa ce am ajuns acasa am chemat pediatrul nostru pentru un al doilea consult si speram eu un alt tratament. I-am dat un milion, dar macar am scapat de antibiotic, :) Tratament cu aerosoli. Am luat si aparat. Neaparat sa va cumparati. Daca il aveam nu mai sufeream atat. Apoi Nurofen pt laringele inflamate si Zirtec antialergic, sirop de tuse pe care l-am dus inapoi la farmacie:) si l-am inlocuit dupa dorinta mea cu extract din coacaz negru si suc din ridiche neagra de la Plantextract. 100% naturale. Acum tratam doar natural (fara Nurofen, fara Zirtec) si facem aerosoli. Cu siguranta voi lua cu mine aparatul de aerosoli oriunde plec de acasa.".

Impartasesc energia si primesc ganduri frumoase.

Vali a mea

Valentina, despre care ti-am mai zis, spunea: "Parerea mea e ca ai o stare benefica pentru sarbatori. Eu imi aduc aminte de cand eram mica... de sarbatori mama se trezea tot la fel ca tine, foarte devreme. Gatea bunatati (ce placut se auzea zornaitul de vase din bucatarie...), facea curatenie... pt ca toata casa mirosea a perdele proaspat spalate, ne pregatea masa. Era mirific. Tu aceeasi stare o ai, ca ea, starea de mama! :) Eh si as mai avea multe ganduri si sentimente de asternut legate de diminetile de sarbatori... ca mi-au ramas adanc in suflet si in minte... dar trebe sa plec la munci... si pana deseara la 21.00 nu o sa ma mai pot gandi la alte lucruri ce tin de sarbatori.. Spor la ales cadouri, la trebaluit prin casa... fa sa fie totul minunat... copilul tau isi va aminti!

Nasa Elena (By Oana)

Valentina este colega mea portocalie care intr-un team-bulding a impartit cu mine etajul, patul matrimonial si plapuma. Ne vedem rar, ultima data la nunta Oanei, nu vorbim des, insa impartim amintiri frumoase si o simpatie nemarginita. Ii place lectura, avem aceleasi model la verighete, este sensibila si deosebit de frumoasa. Si modesta. :) Ii multumim ca ne este alaturi mereu si asteptam un urmas cu ochi albastri!

Braila este in forma: Oana, am mai vorbit despre ea), viitoarea make-up artist a vedetelor de la Hollywood, declara:

"Imi e dor de tine, sunt la cumparaturi, pregatiri, cadou pentru sot am luat. Vicky e frumoasa. Asa mi-o imaginam si cand era la tine in burica. Am facut asa frumos in casa, fiecare camera este personalizata de Sarbatori. E un ger afara de imi crapa mainile cand iti scriu. Brrr...".

Mama de Alex (zisa si NADIA) si a lui Darius (Raluca din Bacau) este fanul nostru absolut! Daca la inceput nu iti scriam o zi, aveam de furca privind lipsa de la apelul matinal. Deliciul diminetilor ei, povestirile noastre, Raluca este prietena nasei Elena. Pe 23 ea ne declara: "Cea mai mare realizare a zilei. Am luat brad! ce nervi aveam...". Deci, cum ziceam, cuvantul NERV este pe buzele tuturor mamicilor :)

Mama de Sari (Andreea, moasa ta) si-a sucit piciorul si si-a rupt meniscul. Miercuri e programata pentru operatie si asteapta incurajari de la noi!

Sara - baletina de la ziua ta

"Saptamana a inceput cu spectacolul de balet al lui Sari si cu forfota aferenta in care eu mi-am pierdut (sau mi-a fost sustras) portofelul cu banii de chirie si actele. Am trecut si peste asta. Cu un nod in gat, ce-i drept, dar cu credinta ca banii sunt doar niste hartii si nu merita sa-ti faci sange rau pentru atata lucru. In fond, una din legile vietii e ca pierdem si castigam: bani, prietenii, lucruri mai marunte sau mai mari. Joi, conform regulii, am iesit in oras. Joia fiind de ceva vreme, seara in care eu si Aura uitam de treburile casnice si de grija copiilor si ne relaxam. Film, restaurant si in cele din urma, club. Eu, iarasi in club, dupa patru ani de absenta. Si cand ma simteam si eu mai bine si dansam mai cu foc, tac-pac ma face o pirueta unul din prietenii nostri. Si cand sa ma lase pe spate, ma trazneste o durere sfasietoare si au auuu piciorul! Verdictul l-am aflat azi la spital. Concluzia? Distractia costa:-D". Zambim si noi, cu mila... :)

NOI

In sfarsit incepe operatiunea: BRADUUUUUUT!

Decidem culori: alb-argintiu. beteala MOV. Anul acesta il asortam cu livingul.

Facem rost de la bunica de un suport. Al nostru l-ai spart, trantindu-l! Era dn plastic, oricum :) Papi biscuiti de mei.

Mami, acestea colorate sunt globuri sau le confund cu bilelele mele de toate zilele si jocurile?

Eu ma odihnesc pana va hotarati voi cum sa puneti beteala. Niste DuckTV avem?

Ornam si casuta. Decoam rama de la Nasa Irina cu o poza decupata cu Vicky la 5 luni

Mami, hai ca ma apuc si eu de treaba. Dau jos tot ce ai pus tu-n copac! Ne apuca dimineata altfel... Nu? :)

In sfarsit avem bradut: negru-argintiu cu alura mov

Este miezul noptii de 23 spre 24 Decembrie. Am intrat in Ajunul de Craciun...

ULTIMA STIRE: despre prieteni.

Seara primim de la Mama de Rares (Elena, Donuta, Maruntica) o fotografie. A venit si la ea Mosul cu cel mai frumos cadou posibil: "Incepe aventura in PATRU! Doamne ajuta!". Bucurie mare...

Eeeeei, si cu asta dragii Mosului, eu v-am spus poveste'asa!

V-am pupat pe obrajiori si pe ochi de curca chiori! :)

Sculptam in timp

2011-12-26T03:24:00.000+02:00

Draga vorbareata mica,

Vai, vai, vai cate am sa iti mai povestesc si uite ca ma sugruma timpul, iar singura posibilitate ce imi ramane este sa surprind cu telefonul momentele si sa descos sirul evenimentelor, privindu-le, mai apoi...

Iti scriu in dimineata zilei de 26 Decembrie despre tot ce am facut si nu am facut noi in ultima... saptamana! Intarziere mare in memorii!

Debut in forta, 19 decembrie

- sus-jos in sertarul cu bile, descoperi urcatul cu usurinta in diverse feluri-surpriza chiar si pentru tine; dar ma ales descoperi coboratul cu pasi mari, fie cu fata, fie cu spatele, cu tranteli sau plansete de neputinta, totul sub privirile mele neastamparate, dar care reusesc sa fie stavilite doar de gandul: hai sa vedem, ce mai inventeaza Samantha mea...

- plimbi scaunul tau de masa de unde ii este locul si paaana la usa de la intrare, adica prin toata bucataria, ori plimbi un scaun de bucatarie gasit desfacut (de obicei stau inchise, tocmai sa nu fure spatiu din locul de joaca, caci da, si bucataria este un loc de joaca, toata casa este un intreg Univers de joc si joaca, pentru ca in casa noastra traieste un copil). De ce am rememorat clipa? Pentru ca ea s-a soldat cu un TROSC, POC, BUF! Scaunul este pe jos, facut pachet, bun de pus la perete! Cu cat entuziasm si ce distractiv s-a petrecut totul din partea ta, in doar cateva clipe...

- sus, sus si iara sus! "Dai, dai, dai" sau "tai, tai, tai"; mainile intinse, ravnesti la tot ce se poate ravni si care se afla la nivelul ochilor... nostri ori chiar mai sus! Personajul principal pentru aceste ridicari est tatal; insa intr-o zi iata unde te-am pus: pe masa! Vrei si mai sus?!

- exploram frigiderul; magnetii sunt si ei un caz aparte de "dai, dai, dai / tai, tai, tai" cu mana intinsa spre frigider! Doar ca eu nu am stiut ca toti magnetii care nu se afla la nivelul tau sunt casabili; astfel incat, te invit sa vezi Soldatul englez decapitat (luat in plimbarea noastra la London) si Mascota scotiana oloaga (primita de la Mihai si Crina); "nu-i nimic, ii va lipi tata!", 'ai zice tu...

- Au fost: 1, 2, 3... minute de foc; alte 90' de gratie cu care m-am obisnuit in prima parte a zilei, pana cand somnul de la ora 11.00 spre 12.00 te... rapune; caci fiecare nas isi are... nasul! Somn usor!

ma refac ca sa o luam de la capt, mami

HRANA

Cine mai stie ce ai mancat?
Desert: Cert este ca am incercat sa fac un fel de cozonac semi-raw. Esec, as spune. Insa merita retinuta ideea de... RULADA.

BLAT: 2 banane, 1 mar, putina zeama lamaie - blender, intinse pe tava, cuptor 30'; se obtine un fel de coca dulce-acrisoara pe care poti intinde... creme!

CREMA: 100 gr mac rasnit, crumale/stafide hidratate si apa lor; 1 mar mic; 1 lg miere salcam; coaja lamaie (nu am avut Bio, iar in coaja stau pesticidele, dar asta e!); vanilie naturala; toate blenduite; daca nu este foarte groasa crema se poate adauga psyllium sau orice care leaga si intareste.

Apoi se intinde crema pe blat, se ruleaza, se lasa la congelator aproximativ un cesuc, se scoate, se taie felii si arata ca o... rulada. A papat-o tati. Eu - iac!

CaFeLine(le) (cristeliene) le-am facut domestice, de data aceasta, adica ne-infrumusetate. Cu goji, merisoare, stafide hidratate (nu mai avem curmale), suc de mar, jumatate banana, suc de grapfruit, putina miere, susan rasnit (mereu), nuca de cocos fulgi si razuit, alune de padure (rasnite), fulgi secara (nu mai avea de ovaz), carob (pudra de roscove), unt cocos, putin RRom. :)

De pozele cu CaFeLine cred ca te-ai plictisit. Mai ales ca nu diversific decat continutul. Look-ul lor este din ce in ce mai simplu. Nu le mai fac pentru spectacol, ci pentru ca ne plac. Tu le smotocesti de nu se vadddd. Cu greu te opresc sa nu modelezi ca in plastelina (uite ca din asta nu ti-am luat - plastelina!).

Marti, 20 Decembrie - mancam linte - esti cuminte

Primii fulgi de nea

HRANA

Mic-dejun dulce-acrisor

Fructe de padure cu mei

Deci sa retinem un mic-dejun racoros format din niste mei fiert, alaturi de o spuma-crema de fructe de padure (merisoare, catina cu miere, stafide) intru imunizare ca prea s-au tinut lant racelile de noi, prin prisma sacrificului pentru socializare...

Pranzul format din supa de LINTE VERDE a devenit noua ta pasiune.

Daca iti va placea si aceasta 3 zile, precum ti-a placut supita de legume de saptamana trecuta, 3 zile de supa va fi! Am fiert 30' cu lintea (inmuiatat peste noapte, caci devine mai prietenoasa si fierbe mai repede): morcov, ardei capia, USTURRROI si am adaugat dupa ce am oprit focul: ceapa verde, patrunjel, leustean si putina sare neiodata. Putina.

Dimineata melodioasa: ascultam colinde in timp ce tu descoperi laptopul, butoanele-i, imaginile in miscare, sunetele care vin din acest capac dublu. Si toata lucrarea aceasta se desfasoara pe minunata canapea, acoperita cu minunata si vesela paturica de la bunicu'. Cea pe are ai stat la spital, caci era singura pe care o puteam sacrifica (nu, nu am nimic cu paturica de moda veche:)). Insa, iata, am trecut peste inhibitiile lucrurilor carora ar trebui sa le dam foc, daca se poate, cand parasim un spital. Ea a devenit protectie pentru canapeaua noastra. Pentru ca ne plictisiseram spaland o data pe saptamana paturica mov care se potriveste atat de frumos canapelei de aceeasi culoare! Asa e cand ai copii! :)

Maine, miercuri, pe 21 decembrie, sa le spunem La multi ani!!! Cristinei (mama Anei Maria care pe 22 va implini si ea o luna de viata!) si lui Mike (un personaj simpatic si un prieten drag ce sta cuminte pe o bancuta copilareasca). Pana atunci, ne odihnim anticipat pentru zile nebune, nebune, nebune!

5 degete o mana are,

5 prietene frumoase tare!

Miercuri, 21 decembrie

O zi lunga, sa ne-ajunga!

Ne trezim cu 5 din cei 10 prieteni de la Ikea.
Toti pe degetele de la o mana!
Mirele, Mosul, Scafandrul, Pompierul si Babuta fericita.
Iata personajele din zorii unei zile in care cine stie ce vom mai facut...

1 si 2. Pe Ilinca (nasa) de la Iasi o stii. Doar ca a racit, dar pentru prima data de cand merge la gradinita anul acesta. Este, totusi, un record! Ea se pregateste intens pentru Serbarea Sarbatorilor de iarna! A invatat in 15' poezioara despre Fecioara Maria. Creeaza felicitari, se joaca cu sora ei, vrea pantofi cu toc de la Mos', voal de mireasa si niste truse de machiaj sa isi exerseze mana pe Catrina. Nu este asa de simplu! Si daca tot sta acasa cu aerosoli in nas, de ce sa nu stea de vorba, conform diminetilor de week-end, ca intre surori?

3. Irina ce mai face? Ne tot laudam ca le vizitam. Dar cum peste mamicile din noi s-a abatut o mare lene, iar cum afara a fost o saptamana de frig, ploaie si indispozitie atmosferica, am ales sa ne distram separat. Insa deloc plictisitor, precum stii foarte bine ca este cazul tau. Asadar, Irina a facut o figura smechereasca pe parchetul in curs de curatare, a alunecat si a aterizat cu capul in noptiera, s-a ales cu un cucui frumos, o vanataie pe masura si cu o cumintenie de nedescris. Dupa eveniment, normal!

4 si 5. Legatura dintre Irina si Sibiu ar fi faptul ca si Ema si Ana sunt nascute tot acolo. Ele locuiesc cu mama si cu tatal lor intr-o casa mare si frumoas pa care nu am apucat sa o vizitam. Inca. Da, stii tu suferinta noastra, masina mica de calatorit prin tara! Dar va veni si randul ei...

Moni, mami dE Ema si Ana este o priceputa care bucatareste vrute si nevrute. Orientata si ea, de dragul puilor ei, catre stilul in care sanatatea da curs inspiratiei, iata cum se pregatesc fetele din Ardeal, pentru musafirii ce vor invada in mod placut, Casa lor, de Sarbatoarea Craciunului: turte dulllci! Ce a iesit se vede nemaipomenit de gustos in poza alaturata: migala, imaginatie si ajutor din partea Anei! Deci iata ce au mai facut cele 5 prietene si mamicile lor vesele!

Dar avem si o mami de baiat care pare sa fie fratele tau mai mare. El mai are si o surioara mica-mica. Si unde ar putea fi acestia daca nu in Craiova? De ce este special Tudor? Pentru ca si el cutreira, la cei 2 ani fara 2-3 luni, sertarele. Insa unele sertare sunt chiar functionale acolo, la ei. Mai are omu' nevoie si de sosete! Si iata-l lucrand de zor prin sertar, intr-un con de semi-umbra, in timp ce micuta Sofia este alaptata curajos de mamica ei... Ca sa nu-ti mai zic ca intr-o seara s-a urcat cu sete in patul ei si a inceput sa ii arunce jucariile, asternuturile si toate cele, cu viteza luminii!

Si incepe spectacolul zilei!

Timp in care cei 5+1 prieteni se distreaza cot la cot, in alte colturi de Romanie, noi spalam la masina pentru se apropie zilele de repaos. Insa vine vremea intinsului de rufe. Ce preferi? Sa ma ajuti, normal! Care este pretul? Totul are un pret! Am invatat la economie. Piata libera inseamna cerere si oferta. Iti cer ajutorul. Imi oferi recompensa. Urcatul in capacul laditei tale de rufe este un exemplu. Imi dai rufe la intins, dar totul se plateste! Pentru acest ajutor trebuie sa accept urcatul si coboratul din capac, pana la exasperare(a-mi). Caci in ce dimineata nu ajung la acest sentimeeent?! :)) Dar asta e distractia, acesta este spiritul! Sus-jos pe si de pe rufele ude.

Sa facem nani, mami, am obosit!

Sportul diminetii de 21. Acum 22 de ani incepea Revolutia... Ce sa iti spun despre aceasta? Este de spus...Sa mai cresti!

Te-ai jucat cu firele si cablurile gasite pe sub birou, cu walkie-talkie dat de pamant, cu niste cutii goale de bere... Jucarii pentru copii in orice obiect casnic!
Asaaaa! Tot acest proces de du-te-vino s-a soldat cu o curatenie ad-hoc. Hai sa dam cu aspiratorul!

Termin cu praful de pe gresie si parchet. Revin in sufragerie: surpriza!
O punga de pufuleti zace in mijlocul camerei GOALA de resturile pufuletilor! Nu, nu! Pufuletii ii mancasem eu! Tie ti-a placut doar sa insiri firimiturile. Doar era totul curat si aspirat!...

Ne relaxam! Si ne pregatim sa ne culcaaam!
Cat eu am incercat sa mananc in dormitor renumitul iaurt (spun renumit pentru ca incercam de vreo trei ore sa iau si eu micul dejun), tu mai sareai prin pat, mai veneai, mai cereai o gura din iaurtul meu. Mai bagai mana pana la cot, in gura, dupa fulgi sa te asiguri ca intra bine, mai pupai putin cearceaful din dormitor cu buzele albe de iaurt... Mai un telefon smuls de la incarcat, ori un cearceaf tras de pe pat ca sa vezi cum arata salteaua... iata inca ceva aspecte ale tabloului nostru cotidian!

Litera L este semnul somnului meu

A! Si sa nu uit, de dimineata o secunda cat m-am intors sa trag un scutec din sertaras, pac ai disparut de pe paturica de protectie si ai facut pipi in mijlocu patului. Nu se mai intamplase demult.. Ce-i drept!

Si dupa un pranz cu supa de linte, a urmat un somn... cuminte, in spiritulliterei preferate: L.

Seara urma sa ajungem la shoppppping!

Spun asta cu entuziasm, caci neiesite din casa mai eram!

Ai dormit... Dupa care, povestea a... CONTINUAT!
Iara sus-jos din si in sertar, iara experiementari de urcat-coborat... etc etc etc.

Am dormit! Acum reluam!

SHOPPPPPING!

Daca ar fi sa-ti povestesc ce vom fi cumparat de prin mall-ul dinspre Sud de noi, acestea ar suna asa:

- tabla de scris si cu o parte magnetica pentru nepotica Adela-Maria (la Craciun s-a dovedit ca primise de Mos Nicolae si tare ne-am intristat pentru mai stresat pe acest subiect, legat de optiunea pt cadou...)

- cosulete pentru cadourile de Craciun (nasii tai, bunica, matusa si Mirela&Adi, prietenii de familie;

subliniez aceste cosulete caci noua ni s-au parut de maxim efect, in spiritul acestor zile pregatitoare; in plusss, ele au avut in seara achizitiei un efect de ras devastator; cred ca fotografia spune totul

- ananas, rodii, clementine, vin Bio, un glob minunat ce va fi fost spart in al 5-lea minut de la descoperirea lui in cosul daruit, cozonac destept (Fibrio) obtinut cu insistente in dimineata de Ajun, de la restaurantul cu pricina, lumanarica verde - iata cateva din ideile noastre pentru cosul nasilor tai, alaturi de pahcetelul pentruMatei: un avion-puzzle, CD-uri cu cifre, litere, desene, figurine, acordeon galben din lemn, toate daruite cu mult drag, ca semnificatie a zilei de Craciun si a sentimentelor noastre pe nasii tai iubitori.

Margele (bunica Victoria)

Ca intotdeauna, sederile noastre de placere cheltuitoare se prelungesc. Probabil este si o boala:). Deci somnul tau in vestuta mov de la Moni (Sibiu) a fost binevenit, caci acasa a urmat ordine si dezordine. Marsupi este bun!

Cutia daruita de Donuta (ce personaj dragut, voi reveni asupra lui pentru ca l-am amintit doar in treacat, de ziua lui Mihnea-perechea) plina cu margele, cercei si alte hand-mand-uri uitate de timp, au fost piesa de atractie a serii, in timp ce noi despachetam, ordonam, insufleteam cosurile-cadou si dereticam precum niste furnicute, pana spre... miezul noptii! Saptamana aceasta ne permitem!

Si aici m-am aflat in imposibilitatea de a-ti mai scrie caci te-ai tot trezit...

E Sarbatoare, iar tu este frumos sa simti Spiritul lor!

21 - O ZI LUNGA, sa ne-ajunga!

Deci noapte buna, copii!

Dar... Continuam povestea si articolul ce va aparea in 2 decembrie!
Am sculptat in timpul a trei zile... Mai avem...

Daca tot am rupt firul povestirii cronologice, as continua cu alte ganduri, de pe alte meleaguri si stiluri de poveste.

Ganduri scrise de sub plapuma in saptamana de dinainte de Craciun:
Saniuta fuge...

15aug2010(6luni)

In ultimele seri ale saptamanii premergatoare Craciunului am incercat sa stau sa mai citesc una-alta si nu m-a lovit foarte tare... inspiratia de a-ti asterne intamplari. Desi, precum se vede, evenimente tot avem. Iar cand m-as fi apucat eu de scris ar fi cantat, oricum, cocosii.
Pentru ca sunt zile de ploaie, stam in casa. Asta inseamna energie debordand la tot pasul si sentimentul ca stam pe loc.
Luni, marti si bradul nu-i!
Daca nu l-am scos de la naftalina pentru ziua ta, asa cum speram sa inauguram obiceiul de iarna pentru startul Sarbatorilor de sezon, poate il facem conform traditiei, in Ajun. Desi atunci vom petrece cu nasii tai, in oras.

20iul2010(5luni)

Intr-un scenariu personal-ideal, mi-ar placea sa vina Mosul la noi acasa. Daca nu va fi anul acesta, cu siguranta la Anu', cand tu vei intelege si mai multe despre aceste Zile minunate ale Anului!
Oricum Mosu' va trimite un Pseudo-Mos joi pe 22, la Rin Grand Hotel unde va fi Serbarea pentru copii organizata privat. Vom merge invitati de catre nasii ta. Il vom revedea si pe finutul mai mare al nasilor, Sebi.

Bine ca am aflat de cadou. Pseudo-Mosul va veni cu ceva in dar! Sa vedem ce inventeaza acesta, pe ultima suta de metri... Pentru ca nu avem o scrisoare croita special pentru el. Si nici nu stiu daca e bine ca mosul sa vina de mai multe ori. Sa dispara, oare, in acest fel, Magia?
Insa cu siguranta va fi o petrecere pe cinste si un prilej de "a iesi in societate", imbracate dragut si zambind cum ne este felul.
VALORI - cadourile.
Toata lumea vorbeste si scrie in aceste zile, despre cadouri. Toata lumea se gandeste la ele. Sursa de stres: ce luam celor dragi, de sarbatori!
Sa eemplific: Mos Craciun aRUPT scrisoarea mea pentru tati, deci cadoul pentru el a expirat. Sper sa fie timp sa am alte idei pentru Mos si acesta sa-si miste fundu'!
Am comandat cozonaci destepti de la o simpatica persoana. Nu i-am zis lui tati .Macar un cozonac sa ne aduca Mosul :) Astept raspuns si as da cu draga inima 20 lei pe 300 grame cozonac sanatos creat cu drag. Desi cozonac gustos o sa mancam de la bunica.
Mi-ar placea sa ma fi organizat in mintea mea si sa fi gandit cate un cadou mic, dar pretios, pentru cei dragi. Poate mai recuperez ce se poate, cat se poate.
Bunicii i-am comandat fistic, strabunicii prune deshidratate si amandurora cuburi de legume (bio) care sa inlocuiasca porcariile de bilute colorate si foarte sarate, gasite in comert si care dau gust mancarii (vegeta-secretul gustului sau cum s'or numi ele!). O sticla de vin si niste fructe ar putea indragi un cadou.
Cu Nasii de la Iasi as manca o sarma. Distanta fizica ne va impiedica sa mancam alaturea. Insa ianuarie 2012 este un taram temporal pe care ne putem regasi la aceiasi masa...
Nasii tai. Desigur ca avem idei de cadouri. Dar le pastram si le vom prezenta. (n.b.: intre timp, ti-am prezentat cosul, da camd eu scriam de sub plapuma, acest moment nu va fi fost venit).
Nepoatei. Poate niste CaFeLine (by Cristela). Poate o sticla cu suc natural, proaspat stors. O jucarie.Poate un ursulet-de-turta-dulce de la doamna cu cozonacei destepti.

Ursulet pt copii - imagine din viitor :)

Vaaaai. Te-am ametit!
Creionand aceste randuri ajung la ideea centrala: a darui inseamna a face un lucru special pt cineva.
Acest gen de cadou de Craciun si pentru oricand ar trebui sa bucure, sa entuziasmeze.
Fiecare cadou este personalizat si inmanat cu drag. Acesta e mirajul si sensul frumos al cuvantului: CADOU.

Doi prieteni frumosi

De exemplu (DOAR un simplu exemplu): Ilinca si Vlad ti-au daruit de ziua ta o tabla de scris.
Insa nu una oarecare. Ea a fost ornata cu floricele (de cauciuc). Ghiveciul de flori a fost si el personalizat, pictat, infrumusetat.
E ceea ce se numeste dar din suflet.
Oamenii mereu vor simti cand ai a acordat un minut in plus pentru a le darui ceva. Altceva decat un banal cadou intr-o banala punga. Intotdeauna am avut obsesia impachetarii. Aceasta spune multe despre cel care ofera ceva. Faptul ca in ultima vreme ma rezum doar la pungi cumparate, pentru cadouri, nu este un aspect cu care sa ma mandresc. In trecut scriam. Mi se parea ca un cadou fara clasica felicitare este, fara a ofensa, fad. Mereu simteam nevoia, instictiv, sa imi pun amprenta cu un cuvant, pe o margine de hartie, oricat de mica. Fie si pe o foaie colorata, rupta de nu stiu unde si transformata ad-hoc intr-o felicitare alt fel. E mai mult decat nimic, decat un cadou asezat intr-o punga minunata. Daaaar: traim in secolul vitezei cand amprenta personalitatii se cumpara. Nu este un lucru rau. Eu iti spun realitatea simtita de mine. Peste ani si ani poate gandurile vor avea insemnatate, telepatia va fi la moda, iara teleportarea va fi la rang de eficienta spirituala!
Ce traim acum: cumparam un cadou pretios si senzatia ca am facut un gest major, primeaza. Adevarat. Este un mod de a ne arata simpatia.
Insa in relatia parinte-copil cred ca un schimb de daruri trebuie sa se situeze la un alt nivel.

Imi amintesc de pozele de la gradinita si de la scoala cand bagam capul pe un chenar standard si apaream cu ghiocei alaturi de care mama mai gasea si o poezioara emotionanta. Veneau si ne faceau poze de acest gen, parintii dadeau X lei, dar mie imi placea ceea ce ramanea in urma. O amintire personalizata. Acesta era, de cele mai multe ori, dublata, in functie de ocazie, de lucrusoare facute manual. Taiam forme dintr-o bucata de A4 indoita pe din doua si incepeam sa "sculptez" in hartie forme. O vaza pictata mai apoi, o fereastra, un mesaj scris cu rosu, o poezie, un gand, un simbol. Toate aceste daruri unice daruite mamei ii smulgeau, de fiecare data, lacrimi de emotie si de fericire ca sunt (ca exist)...
Probabil acest gen de lacrimi ma asteapta si pe mine. Caci mama e doar una...
Imi pare rau ca nu gasesc o poza de la gradinita sau de la scoala, ca sa iti exemplific. Dar am alaturi o forografie cu mine cand la 10 luni imi etalam rochita de care ti-am povestit, de Ziua ta!

Inchei aici,
Cu speranta ca ai inteles semnificatia intrinseca a spuselor mele, chiar daca orele tarzii din noapte nu dau adevarata valoare a gandurilor mele!

Nu ma mai satur de tine

2011-12-18T02:54:00.001+02:00

Galusca vesela,

galusca vesela si dragostea materna

Cand lumea merge la culcare (fie chiar si cei mai nocturni dintre prietenii mei), eu imi gasesc stare sa iti scriu. Acest lucru are ca "sacrificiu" silueta mea. Prin silueta inteleg ceva firav, slab. Eu asa am perceput acest termen mereu. Desi o silueta este conturul a ceva. Care poate si fi un contrabas, adica nicicum ceva suplu. Promit, insa, ca aceasta desuetudine de stari, in cautarea a "ceva" ce il tot ravnesc, sa nu duca la scaderea lactatiei si nici la imbolnavirea mea. Promit inconstienta si fara acoperire, evident. Totul are un sens. Iar sensul meu este sa iti scriu.

Se spune ca dragostea de mama este incomensurabila, unica.

Ce as putea spune eu in plus ori diferit decat au spus-o atatea si atatea mamici de-a lungul timpului?

Ziua te vad mare. isteata. Jucausa. Un personaj cu care se poate discuta ca de la egal la egal.
Noaptea te vad asa micuta, plapanda, cu asa mare nevoie de dragoste si de ajutor...

Asta e litera L, mami?!

Te trezesti, schimonosesti, vin la tine, ma cauti cu ochii inchisi, iti cuibaresti piciorusele in stomacul meu :), incepi sa framanti parti din corpul ce ti-a dat viata, uneori ma enervez ca atat ce ma pipai si ma mamaligesti si ma si strangi, ca sa simt si eu dragostea ta... insa in tot acest proces simplu de hranire este un miracol atat de complex de schimb de stari. Respiram, parca, una pentru cealalta, ne mirosim, ne simtim, ne cunoastem mereu mai bine, si mai bine. Asezate una in fata celeilalte, in pozitia fatului, petrecem cateva minute de delir bebicesco-mamicesc. Si asta de cateva ori pe noapte. Apoi, iti iei avant cu picioarele, te arunci cu forta la 180 grade pozitie corp si iti continui visele pe partea cealalta, in forma literei L.
Mereu ma tot gandesc ce poate sa viseze un bebelus? Din ce experienta constienta iti formezi tu imaginatia transpusa in somn? Cu siguranta ca intrebarile mele au un raspuns, dar nu am cautat sa aflu. Inca:)

Mama Vultur si Ilinca (nasa)

E greu sa transmiti aceasta dragoste pana la cer unei persoane care nu are copii. Spun asta pentru ca noi eram cam ultimii (nu chiar ultimii;)) din gasca de prieteni care nu aveau copii. Majoritatea prietenelor mele, in special, nascuse macar o data.
Cu toate astea, plina de mamici in jurul meu, nu reuseam sa inteleg acel: "ce imi mai iubesc copilul asta, imi vine sa mor de dragul lui!"
Si iata ca, a venit si randul meu sa fiu subjugata celui mai frumos sentiment: dragostea materna.

Satisfactii de orice fel iti pot cuprinde Universul. Insa a creste un copil este lucrul care nu are cum sa te lase indiferent. Te schimba. Uneori radical.

Devii mai bun, devii mai tolerant, intelegi lumea prin prisma altor nevoi sia altor valori, chiar, rabdarea creste, sentimentul de sacrificiu se actutizeaza, te elimini din expresia "l'ombelico del mondo", devii mai ferm, iei decizii mai rapide, percepi lumea intr-un mod mai realist. Cred ca ne creste mult si IQ-ul emotional. Ceea ce este un mare castig. Caci, saraca mama mea, mereu imi spunea: degeaba esti buna la carte, fata mamii, caci ce barbat te-o suporta pe tine, nu stiu, dar parca n-ai minte deloc cateodata, pe cat esti de desteapta la carte!
Nu stiu daca asta ma deprima ori ma motiva sa ii arat ca se inseala. Poate nici nu avea rost sa o contrazic, macar! Sunt lucruri pe care le acumulezi odata cu viata insasi. De ce sa ne maturizam precoce?

Imi place si acum sa cred in Mos Craciun si acum. E frumos sa credem in ceva. Tatal tau a decretat ca anul acesta, de dragul tau, sa re-consideram ca Mos Craciun exista. Sper ca atunci cand vei citi si intelege aceste randuri sa nu fi trecut multi ani de cand sa fi inteles mai multe despre acest personaj.

As vrea sa stii cat mai mult timp ca Mos Craciun traieste in Laponia alaturi Craciunita lui, de spiridusi si de renii sai. Renii teoretic nu pot supravietui in acea regiune, dar orice e posibil atunci cand Mos Craciun exista.

renii-cerbi deasupra Romaniei

Cadourilor sunt pregatite de spiridusii mosului. In micuta fabrica de la Polul Nord spiridusii fabrica surprizele pentru copii, conform scrisorilor lor. Chiar si cei ce nu au scris primesc darul cuvenit. Am decretat anterior ca toti copiii sunt cuminti!
ORICE copil primeste un cadou. Sau asa ne dorim sa credem. Sa ne imaginam ca in lumea copilariei acest lucru se intampla.

In seara lui 24 decembrie, Mos Craciun porneste intr-o calatorie in jurul Lumii pentru a oferi daruri tuturor copiilor. El calatoreste cu sania trasa de noua reni viteji: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen. Conducatorul lor este Rudolph, renul cu nas rosu. In Romania renii iau forma de... cerbi.

Legenda lui Mos Craciun

Legenda spune ca mosul ar fi fost o persoana rea, inumana. Sotia lui, in schimb, era miloasa si blajina. Ea i-a oferit adapost Fecioarei Mariei cand aceasta era pe cale sa nasca, dar temandu-se de mania lui Craciun, a ascuns-o pe aceasta in iesle. Craciun, afland de isprava sotiei, s-a infuriat si i-a taiat mainile. Fecioara Maria a facut o minune si i-a lipit bratele Craciunitei. Minunea a avut si efecte secundare, Mos Craciun transformandu-se in omul blajin, milos si jovial pe care il stim astazi.

Cum arata Mos Craciun?

Cu totii stim ca mosul este un personaj simpatic, rumen in obraji, cu o burtica prietenoasa si cu barba lunga si alba. El este imbracat intr-un costum alb cu rosu si poarta o curea neagra. Sper sa il prind cand va veni si la noi si sa ii cer permisiunea de a ti-l arata.

Mos Craciun in lume

Afghanistan - Baba Chaghaloo, Albania - Babadimri, Anglia - Father Christmas, Africa de Sud - Vader Kersfees, Armenia - Gaghant Baba, Brazilia - Papai Noel, Bulgaria - Dyado Koleda, Chile - Viejo Pascuero Danemarca - Julemanden, Egipt - Papa Noël, Finlanda - Joulupukki, Franta - Père Noël, Germania - Weihnachtsmann sau Nikolaus, Grecia - Άγιος Βασίλης-Άyos Vasílis, Ungaria - Mikulás, Iran - Baba Noel, Irlanda - Daidí na Nollaig, Italia - Babbo Natale, Lituania - Kalėdų Senelis, Malta - San Niklaw, Mexic - El Niñito Dios, Norvegia - Julenissen, Polonia - ¦więty Mikołaj, Portugalia - Pai Natal, Rusia - Ded Moroz, Scotia - Daidaín na Nollaig, Serbia si Bosnia si Hertegovina - Deda Mraz, Spania - Papá Noel si San Nicolás, Suedia - Jultomten, Statele Unite ale Americii - Santa Claus, Turcia - Noel Baba

In spiritul acestui moment mult asteptat, mami deja a primit o scrisoare-cadou de la mos. Stii tu ce i-ai scris mosului, nu? Ei! De acum oricand pot sa merg la: peeling, masaj talpi, impachetari (laalegere), masaj relaxare, drenaj limfatic (presso symphony). Woaaaa! La mine a venit Mosuuuuuu'? Cand?

Mos Craciun la multinationala - joi, 15 decembrie

Joi, 15 decembrie, am petrecut o dupa amiaza draguta la Portocala mecanica. Tati si sefu'meu ne-au invitat sa vedem ce a trimis mosul, anticipat, sub bradutul din birou (de la coleg la coleg). Asadar, imbracate, costumate, am plecat sa ne distram si sa revedem lumea muncii. Ne-a cunoscut si dl CFO. Spre surpriza mea, am primit un plic in care Mosul mi-a trimis un cadou. Pentru ca anul acesta si de acum incolo, Mosul vine secretos, am luat ca atare darul si i-am multumit! Ce bine e sa scrii pe blog ce iti doresti:). Evident ca stim ce si cum. Dar sa ne prefacem ca ploua. Tati a primit un voucher, dar la un magazin de comandat chestii on-line. D'ale lui!
Pentru ca cei mici dorm, dupa amiaza am petrecut-o in parcul de langa Guvern (Kiseleff). Ne-am bucurat de aer rece si de doua ore si jumatate de somn bun. Unii dintre noi, evident. Altii, au inghetat.
Si in tot acest rastimp am citit despre vaccinare, articole noi (de la ingerul pazitor - Cristela noastra), informatii patrunzatoare, cazuri neplacute si lupta de informare a unor temerari, pentru ca mamicile sa decida stiind in ce sens, iar picii sa fie cat mai feriti de probleme. Un subiect sensibil. Prefer sa nu iti povestesc si sa il las in aer, dar cu mine dormind linistita ca am ales sa nu te mai intepam!

Imi pare rau ca nu apuc mereu sa imi notez tot ce experimentezi. De ex, joi ai facut atata sport de obosisem eu cu privirea, spaland vase: cat sus-jos-sus-jos ai putut presta pe acest scaun cu care eu ajung la rafturile din tavan, in bucatarie... Te urcai cu atata grija. Incercai si mai sus, si mai sus. Coborai tinandu-te cu forta, ca sa nu cazi. Radeai. Si o luai de la capat. Aungeai iar cat de sus puteai, ai fi dorit si mai si, ravneai la ce era pe blat, in bucatarie. Si la maimutoii cu ventuze de pe mobila. Te suparai. Iara jos. Si tot asa... Distractiv, ce pot eu sa spun? :)

HRANA

Mic dejun (cina in alta zi): paste integrale (fierte 10', strecurate, spalate jub apa rece) cu nuca de cocos razuita, nuca romaneasca (hidratata), susan (toate rasnite), goji, stafide negre (hidratate), miere de mana (cea mai buna pentru copilasi si nu numai), pudra de roscove. Foarte buuuun!
Alt mic dejun: paste integrale (idem sus) cu pasta din catina, merisoare (congelate), putina miere de mana, susan si seminte de in (rasnite). Pentru ca inca mai trageai de nas!
Iar in alta zi: kefir cu fulgi ovaz.

Cina a la tati: orez brun (fiert separat), ceapa (innabusita 10'), ardei gras rosu, alb, ciuperci Pleurotus, morcovi, ceapa verde, putin usturoi. Tati l-a mancat asezonat cu ghimbir. Eu nu agreez combinatia:).
Cina de bebe: Kefir (neregulamentar, seara) cu mamaliguta din fulgi de porumb fara zahar (fulgi rasniti si opariti 3').

Tuns, manechiura si un somn - vineri, 16 decembrie

Ziua de vineri a venit sa repete agitatia din ziua de gratie cu oteul... Ne-am trezit la 10.00 (record, dar in noaptea precedenta tu ai cam dansat prin pat jumatate de ora. Fix cand decisesem si eu sa dorm. Mare zarva, mare. Ca niciodata. Veselie si succes! Stresul zilei mele: programare la spalat, tuns, coafat. Asa, pentru psihicul de mamica. 25 de lei. Economie. Traiasca ofertele si sistemul de vouchere. Ti-am zis ca mamicia schimba prioritati.

Asadar, stresul vietii (zilei) mele: cu cine lasam copchilu'? Si cum astept mereu solutii din cer, la ora 14.00 cand tu mancai vestita CIORBITA de ZARZAVAT, eu ma stresam sa ma gandesc cum o sa te com-porti tu la salonul de coafura. Ganduri, stresuri ca de ce nu mi-am oganizat ziua, ganduri ca de ce nu am apelat la bunica, orgolii ranite si incapatanare peste medie, frustrari si nervi, graba ca inatarziem. Intr0un final, cand am iesit de la metrou, in centru, tati ne-a sunat. Ne urmarea si a venit sa ne salveze. Tu te-ai jucat cu el, la soare, rasfatandu-te, in fata casei Poporului (am sa-ti povestesc si despre asta). Iar eu, epuizata de ganduri si trairi, m-am reconectat dupa ora de frumusete. A urmat, evident, somn in Kiseleff! Saniute de Mos Craciun din beculete, lacul si el plin de lumina, bradutii la fel, forme si culori de Sarbatoare. Totul este atat de copilaros si de frumos in luna Decembrie! A urmat vizita la manechiura, 40' de infrumusetare, din nou, dupa care am plecat spre casa cu tati, fericiti ca va urma o seara in trei si ca mami a mai scapat de un stres!

Week-eeeend! 17 Decembrie

Zi de week-end! 5 zile te asteptam!

Prima zi de week-end ne-a adus ploaie, dar si mult-asteptata intalnire cu: Maria si casuta ei, Clara si parintii, Andru si Dinulestii lui, insurateii Trache si inca slobozii Gabita si Adi al ei. Pe jumatate i-am avut alaturi la Ziua ta.

Daruri, aperitive, bucurii, veselie intre copii, multa joaca, si rochite cadou si prima papusa!

O seara reusita si o zarva fericita!

Acum pot sa ma spal si eu pe dinti si sa dorm, alaturi de voi!

Noapte buna,

Culoare, zarzavat si 90'

2011-12-14T03:04:00.000+02:00

Deci, Vicky,

Iata cum a debutat de furtunos ziua noastra de miercuri, 14.

Citez din sentimentele mele materne, ca sa nu crezi cumva ca este perfectiune in mamiceala :)

11:30
Toate in numai 6o'.
Dupa ce te-ai urcat si coborat de pe canapea pana m-am plictisit, dupa ce ai sters cu merele si ceva grapfruit peste tot, caci am proasta inspiratie de doua zile sa iti servesc micul dejun de fructe nu in scaun, ci bucatele, de ros cu cei doi dinti, din mers, prin casa, DECI, dupa up and down nu stiu cum faaaaaciiiii, dar faci o miscare de te vad cu cracii in suuuuus, langa canapeaaaaa, pe picioarele de la uscatorul de rufe!
Cazi '"regulamentar", feresti capul, nu plangi.
Te iau in brate. Taci. Probabil de acum avand un an simti si tu cand exagerezi cu zvapaiala.
Te vad murdara pe pantaloni. Ma vad si pe mine spoita. 'Mi amintesc ca langa canapea, intr-un colt apreciat drept "ferit", imi asezasem micul meu dejun de care s ama bucur cat timp tu rontai fructesi te joci.... Un rahat MARO format din apa, nuci romanesti, susan, nuca de cocos, stafide negre, banana, pudra roscove. Rahatul alimentar fiind imprastiat, varsat pe parchet, evident.
Schimb una bucata copil de pantaloni, imi dau si eu colantii jos (deci nu mai stau sa ma si schimb, observi, ar fi un lux, adica ceva nepermis). Ma duc sa strang cu laveta si farasul rahatul de mic dejun spoit pe parchet:).
Masina de rufe mergea. Ca sa nu mai bagi mainile in ladita cu rufele tale, am pus otetul pe masina (da, folosesc otet la limpezit, in loc de balsamul din comert). Masina, oricum ma enerveaza de cand ne-am mutat caci e instabila, se misca si vibreaza ca naiba cand este la turatia pentru limpezire. Se varsa otetu'.
Sare capacu' de la sticla lui si se.... varsa. Surpriza! Cum mai functioneaza si legea asta a fizicii!!! In trei secunde se goleste jumatate din otet, timp in care observ spectacolul cu un zambet... tamp?! Las balta, la propriu, spoiala din sufragerie. Iau lighianul din baia mare de sub cada victoriana (da, avem si asa ceva). Strang otetul astringent pentru ca tocmai mi-am taiat aseara, 13 december, cuticulele care... surpriza! Ustura?! Sterg si parchetul din dormitor, daca tot fac o treaba. Continui cu holul, caci tot il spalasem jumatate. Ma apuc si de bucatarie, caci si acolo era cazul, dar nu si momentul, speram eu. Curat si sufrageria, caci doar nu o lasam tocmai pe ea, asa, cu ochii in ceata murdara! Noroc cu un copil care stie de ton si privire. Incerci sa innoti prin locurile ude. Amenint si reactionezi. Intelegi gravitatea si pericolul.

12:00
Imi dau seama ca nu pot fi cu ochii in sapte parti (macar de ar fi fost vorba de fund in sapte luntrii) si realizez ca desi strang de doua ori pe zi chestii de peste tot, prin casa, e in ZADAR!
Cana ta de apa de la nasa, care e doar o jucarie, o gasesc pe sub pat.
Tot pe sub pat bile, strugurel, o sticla goala de apa minerala.
Pe masuta cutia cu trusa de manechiura a lui tati, pieptanul meu, reviste.
Prosopul de baie pe scaunul de birou.
S-a murdarit de cocktail-ul meu si canapeaua. O curat.
Dau sa ud florile, din toate curge apa. Citesc in fuga un sms de la tati: "Iubita, nu mai uda tu florile, caci le-am udat eu de dimineata, caci u am avut somn :)". Si asta dupa doua saptamani in care cine sa le ude? Ploaia? Ghinion au avut pana acum, ghinion au avut si azi. Dar si eu care am stat sa spal si peretii plini de pamant de la flori.
Strang hainele din hol, de pe cuier; constat ca mai erau vreo patru pulovere aruncate, ca de ochii soacrei, in dressingul masculin. Le astez frumos, pe umerase. Sigur tati a vrut sa ma ajute. Caci daca tot nu a avut somn.
Adidasii mei stau in mijlocul holului, ca asa preferi tu sa te joci.
Manusile mele sunt imprastiate prin bucatarie, desi le pun de trei ori la un loc, in jumatate de ceas.
Strang rufele tale uscate si le pun in dulapiorul de bebelus din camera de bebelus. Asta ca nu se pun singure la loc nici ele si e posibil sa le gasesc unde le las, cam vreo saptamana.
Intre timp s-a terminat si masina de rufe. A doua? Nici nu mai stiu!
Intind rufele trasportate cu capacul de la ladita ta de rufe murdare. In tot acest proces tu le dai jos si le lingi pana decid sa folosesc iar tonul pentru a le lasa. Poate iti era sete.
Ce vina are un biet copil ca sub canapea sunt chestii, pe masa sunt chestii, pe uscator sunt rufe, in capacul de la ladita de rufe murdare sunt hainute ude?... ETC.
Spal ligheanul folosit la spalarea parchetului, gresiei, spal si laveta, spal si chiuveta, imi spal si mainile. Imi prepar din nou marele mic dejun MARO.
Imi ceri banana pentru ca ma vezi curantand-o. Iti dau! Cu riscul de a reincepe marea spoiala!
Oricum esti plina de biscuite din cutia primita de ziua ta de la Marin (pretenul lui tati). Ca ai gasit biscu' in loc accesibil tie, iara... ce vina are copilul?
Incepi sa croncani de somn. Ma uit la ceas. Ora de somn a trecut demult.

12:30
Sa dormiiiiim! Dar adormi?! :)
In acest tumult hilar de situatii o mamica tre':
- sa nu fie nervoasa, caci nu creeaza cadrul optim copilului pentru o crestere armonioasa si dezvoltare emotionala corespunzatoare
- nici stresata nu e voie, caci poate ii vine iara rau pe strada pentru ca nu mananca decat cand apuca, adica seara
- sa nu tipe la copil, caci nu e in spiritul cartilor moderne de parenting si ar fi desfiintata de mamicile perfecte (unele, nu prietene directe, dar e o moda si aici), de ar povesti
- sa nu crape interior, caci puiul are nevoie de ea
- sa fie draguta si apta de sex, pentru ca e in legea firii
- sa nu se gandeasca la psiholog, caci psihologul nu e o solutie; ce poa' face psihologul mai mult decat poti face tu pentru tine insuti
- sa nu se supere cand bunica propriului tau copil zice: "de ce sa scot eu copilul in parc, mama ei nu il scoate?!", caci este mama sotului ei si daca aceasta mama nu mai era, cum ar fi capatat sens cuvintele: familie, fericire, copil, casnicie, camin, casa, univers personal
- sa nu se simta prost nici ca nu se joaca prea mult cu plodul, nici nu il scoate de saptezeci de ori pe zi afara sa il oxigeneze, pentru ca doar asta e rolul de mama, de aia o plateste statul roman DOI ANI de zile
- sa nu se simta prost nici ca nu mai stie sa comunice, ca devine o specie asociala, cu toate eforturile ei de comunicare virtuala, reala, para-verbala si de toate felurile
- sa nu se mai gandeasca nici ca nu a gatit de trei zile decat de cinci ori pe zi pentru copil si a spalat vase cat un munte
- sa zica: nu am nevoie de ajutor, caci de la cine sa-l primeasca in afara dragului sot sacrificat maxim
- sa nu se victimizeze, pentru ca nu e nici prima, nici ultima ce creste un copil. Un copil. Nu doi. Nu o duzina.
- sa zambeasca atunci cand culca copilul si cele fo' 6o' se fac cam 9o'.

Caci da, este aproape 13.00
Intre timp rahatul de mic dejun refacut s-a racit (da, era cu apa calda, bun pentru stomacul uitat intr-un colt de trup slabit).
Tot intre timp una bucata copil a facut caca (la propriu). Poate de asta nu adormea?!?! :))
Schimba-l (iar). Spala-l (iar). Imbraca-l de somn. Pune-l la san (iar).
Si, poate, in sfarsit adoarme!

somnul din 13

S-a oprit si masina de spalat rufe.
Avem de intins haine gri!Au fst negre. Au fost si rosii. Mama se intreaba:
- sa beau micul dejun fara chief si fara gust
- sa intind rufele ca sa nu mai zaca pana deseara
- sa fac o ciorba calda si buna, caci oricum trebuie sa mancam de pranz
- sa mananc de pranz ce o fi prin frigider, ca de gasit se gaseste mereu cate ceva
- sau sa dorm si eu?!

somnul din 14

Si iaca, asa cum au venit, au si plecat norii grei ai sentimentelor maternale refulate in 60' cu prelungiri la 90'...
Copilul a adormit, mama a gatit.
Copilul s-a trezit.
Mama l-a hranit.
S-a hranit si ea.
E (mult) mai bine asa...

Hrana
Pranz (micul dejun din fructe si putin din bautura lu' mami):
Ciorba de zarzavat si din resturi
Continut:
- una bucata rest zacusca dovleac placintar (fierte: dovleac, rosie, ardei gras rosu, ceapa rosie); deci portocaliu si rosu
- rest salata ciuperci (pleurotus la abur, ridichie, muguri de pin, rucola, ceapa, usturoi); deci maroniu, alb, roz, galbui, verde
- brocoli (inca nu se ingalbenise, dar era pentru nasicile de la iasi, de la ziua ta); deci galben si verde
- conopida (ce a mai ramas bun din sase conopide mici luate cu dragoste dintr-o piata ambulanta, pentru tine, cu o luna in urma); din nou alb
- muuuuult leustean adaugat la final, putina sare, o rosie ciudata si grena din supermarket; incheiem cu verde si grena. Ar mai lipsi ceva in afara de albastru? :)

mama, vreau si de la tine

Chiar a fost o ciorba super gustoasa!
Am notat servirea primei ciorbite cu paine facuta in casa (pentru cei mari si pentru cei mici).

Am de ce aprecia ca familia imi este sanatoasa, ca tata a reinceput sa aiba grija de el, ca bunica ta ne intreaba de sanatate, ca avem nasi si prieteni buni, ca suntem in pragul Sarbatorilor de iarna si pe 22 decembrie mergem sa vedem cum vine Mos Craciun la Rin Grand Hotel, alaturi de nasii tai.

Gustare: biscuiti de mei. (by Cristela Georgescu)
150 grame faina mei (mei la masina de rasnit cafea)
1 lg faina seminte in (sa se lege mai bine)
5 lg cocos razuit
2 banane mici
un pumn stafide negre blenduite cu apa
putina vanilie
putina scortisoara
Amestecate, facute chiftelute, cuptor 30' la 180 grade. OVER! Serviti cu dulceata de cei mari si rontaiti de cei mici.
Cina: iaurt bio de capra cu quinoa, apoi biscuiti de mei.

Asadar, ce ai mai facut azi, ieri:
- ai aruncat in wc 3 degetele personificate (cred ca docotrul, pompierul si bucatarul) pe care ti le-am luat ca sa iti spunem povesti cu ele; au marimea unui deget de om mare si sunt foarte amuzante; ca la teatrul de papusi
- ai tras de CD-ROM pana mi l-ai prezentat in mana; tata a reperat la el toata seara; cam grav; nu prea mai merge

chestiile astea le-am testat si acum o luna, uitasem!

- te-ai ascunzi in sertarele din sufragerie, te-ai urcat pe pat sa aprinzi lumina in dormitor
- ai varsat halba cu ceaiul tau (evident, ce cauta pe masa la inaltimea ta?!).

Ce imi aminteste aceasta zi...

Scoala generala cu invatatoarea micuta, firava, brunetica, cu voce usor ascutita, dar calda. Nu mai am o perceptie foarte apropiata a momentului, insa mai am imagini, sporadice. Am amintiri, dar sub forma de trairi interioare... O doamna buna cred ca ne-a ghidat primii patru ani in viata. Si mai tin minte 28 de colegi, dupa nume si caracterisici amanuntite, bineinteles ca si dupa figura.

Stabilitatea mi-a marcat, inca de mica, intreaga copilarie, apoi chiar si adolescenta.

Catrina

Aceeasi cresa, aceeasi gradinita, aceeasi scoala generala 8 ani de zile.
Apoi 4 ani de liceu in aceeasi clasa.
Facultatea cu cei 4 ani ai sai, deasemenea.
Cateva experiente de munca si 10 ani de multinationala.
Mamicia a rupt stabilitatea.

Sa vedem ce va urma, deocamdata: somn usor!

Luna in lumea copiiilor

2011-12-12T03:22:00.001+02:00

Draga buburuza de un an vechime,

Afla ca atat ce mai vorbesc cu tine in gand si atat ce iti mai scriu telepatic, si atata ce greu ma urnesc sa deschid o noua pagina de jurnal... Incat imi este rusine ca trece, trece vremea, se astern amintiri gramajoare, gramajoare si eu nu mai apuc sa ti le enumar, macar...

Asadar, lucruri intamplate sapatamana aceasta, in special despre berze:

- pe 27 noiembrie, cu cateva zile inainte de etalonul berzei, a venit pe lume Sofia-Elena. Deci a nascut draga noastra Cornelia (Kory a mea de la Craiova). Este frumusica povestea lor, in stil personal povestita de double-mamy-Kory. Cel mai probabil voi reveni pe subiect;

Irina si mami ei

- pe 30 noiembrie prietena Irina a celor 2I aparea si ea in Universul material, cu un an in urma! S-a serbat sambata, odata cu tine, dar la ceva km distanta, adica tocmai unde s-a nascut: la Sibiu.

- pe 29, respectiv 30 noiembrie Cristina (mama proaspetei Ana Maria de care ti-am spus deja) si Raluca (ambele din lumea mea @iesec Craiova) s-au serbat si ele (berze mai mari la ele, da, da), iar Mihnea lu' Donuta (orange-people and friends after) avu si el o vineri de 9 decembrie aniversara; si sa o amintim pe mai tinerica (tot din lumea portocalei) Lili, 11 decembrie;

- pe 6 decembrie nasu' Catalin (Neculai), Ionut (Nicolae) a lu' Irina&Ioana au avut o zi speciala de Sf. Nicolae.

Ionut (Nicolae)

Tuturor, La multi ani!

Incheind aici cu sarbatoritii saptamanii, as dori sa pastram nota de Sarbatoare si sa intram intr-o lume de Basm.

A fost odata ca niciodata o luna numita Luna Sarbatorilor de Iarna. Pentru noi, tu ai deschis aceasta lume noua, pe 3 decembrie, anul trecut si asa va fi de acum incolo, pentru familia noastra, pana la adanci batraneti!

Sa vina Mosuuuuu'!

Dupa aceast minunat 3 dec. vine noaptea dintre 5 spre 6 decembrie cand copiii mari si mici obisnuiesc sa isi lase ghetutele in fata usii, in speranta ca vor primi cadouri de la Mos Nicolae constand, in general, in dulciuri. In unele zone, copiii ii lasa mosului apa si/sau morcovi pentru calul sau. In multe regiuni ale Romaniei copiii gasesc in dimineata zilei de 6 decembrie, pe langa dulciuri si fructe, o nuielusa. Cu siguranta la anu' vom marca solemn si aceasta zi! Fara nuielusa, desigur.

party de fitze sau somn?!

Marti, 6 decembrie cu greu mobilizandu-ne dupa un somn luuuung (alaturata si eu, tie), am pornit spre ceea ce odinioara am grait intr-o scriere de a mea: "Mos Nicolae vine la Marriot". Iti amintesti cand ti-am povestit unde vom merge pe 6 decembrie. Alaturi de nasii tai si doua prietene si fetitele lor, am pasit in zona luxoasa a intalnirii cu Mos Nicolae, unde mami si tati se distrau, odinioara, pe la petrecerile multinationalei. Scari maiestuoase, sali elegante, oameni in uniforme galante zambind clientilor de 5* ai/ale hotelului sunt cateva din semnele locului unde am petrecut doua ore simpatice. Copii multi si veseli (galagiosi si frumosi), parinti bucurosi ce insoteau micutii, muzica, dans, mascote, miscare, zane bune, jucarii sunt doar cateva amintiri. Alaturi de un platou cu mancare buna de mancat pentru mami (nu era nimic potrivit pentru copii in meniu), in compania baloanelor, alaturi de nasii tai si noua mascota-delir-albinuta (inca fara nume), iata cum am creionat dupa amiaza acestei zile ploioase!

In tot tumultul de trairi si zvacniri, a aparut, deodata, un Mos tanar, dar cu barba alba care a rugat copiii sa se aseze in jurul lui pentru a le oferi cate ceva, in dar, asa cum se cuvine intr-o asemenea zi...

O turta dulce infernal de tare si de dulce, dar si o cizmulita in care am descoperit o portocala, 3 nuci, o ciocolatica si un pui de Mos Craciun, iata darul primit de fiecare copil de acolo, insa nu mai repede de a te cocota pe piciorul mosului si de a-i zambi sagalnic! Ai fost, se pare, cea mai micuta de acolo, caci Mosul te-a chemat prima, din tot zumzetul de copilasi. In tinuta primita cu ocazia zilei tale de la nasa s-a desfasurat prima intalnire a ta cu unul din pesronajele mult-dorite ale acestei luni: Mos Nicolae.

Joi, 8 decembrie, Irina si Ioana s-au mobilizat in pas de Gym, alaturi de noi, pentru o vizita la targul pentru copii, organizat in parcul nostru (la Sala Polivalenta). Ceea ce trebuia sa fie 45' de gimnastica pentru bebelusi, au fost 40' de ntarzieri organizatorice, frig, curent si saltelute multicolore, in diverse forme si marimi, special aduse de catre gazde pentru cei foarte mici. Irina s-a purtat exemplar. A efectuat toate miscarile la aparate. Tu: miau, miau dis-de-dimi pan-n-seara! Fie raceala ce te-a cuprins usor dupa ziua ta, fie dintisorii de sus care imboldesc cu nesat gingia se pot numi vinovate de miorlaiala ta si dorinta de a fi numai in bratele lui mami, mami, mami... Un cadou frumos de la fete, pentru ziua ta (xilofonul, am sa ti-l arat), un cadou util de la mami (ti-am luat primul set de periute de dinti pentru bebelusi), un cadou luat pentru un alt copil, de la Mos Craciun (nu zic care), iata asa s-a terminat ziua noastra activa de la Targ, cu tine in parc dormind (din nou) in drum spre casa. Asa a facut si Irina in drum spre taxi, si apoi acasa la ea (la unison, ca surorile)...

Vineri, 9 decembrie, seara de senzatie. Club Fratelli Studio. Acolo unde fitele exista si se tin lant si unde mami (d'apai tati) nu a ajuns in aceasta viata (da, e posibil sa scape asa locatie de clubbing renumita), portocala mecanica a organizat, ceea ce se numeste: Petrecerea de Craciun pentru angajati.

Tema: "Ce doreai sa te faci cand erai copil?".

Asadar, toti trei, SIAMEZI, ca de fiecare data, am patruns, pe usa din fata, fara sa stam la coada caci suntem mici, in lumea ingusta, dar colorata, a clubului ce a devenit gazda nu foarte spatial-primitoare, a imaginatiei, copilariei, viselor. Intorsi in timp, cu mic cu mare, colegi-portocalii costumati in fel si fel, am petrecut 2-3 ore agreabile. Scufita rosie, doctorita, marinar, fotbalist, agent FBI, diva, regina, printesa, cavaler, pilot de avion, pirat, militar ori chiar pilot de FormulaI sunt doar cateva vise transpuse in realitate cu ajutorul uniformelor, genelor false, stetoscopului sau a unei palarii ori etichete concludente.

Zambete, revederi, amintiri, exuberanta transformate incet-incet in frig-fum-boxe la maxim-inghesuiala-inghesuiala-inghesuiala, au fost cateva din sentimentele mele de mama ale serii de vineri, 9 decembrie.

Alaturi de mama Robertei (Ami, colega cu mami si vecina din copilarie), dar si de tatal tau, cum ziceam, am batut orasul in lung spre a ma infatisa cu visul meu din copilarie (poate adolescenta, nu chiar copilarie, dar trebuia sa reprezentam si noi un vis la petrecere, nu?!): meseria de mama (alternativa ar fi fost halatul alb, dar era complicat).
In schimb, mereu imi aduc aminte de aceasta poezie din copilarie:

O fetita cu fundita,
Se ducea la gradinita.
Si mamica o-ntreba:
Un’ te duci fetita mea?

Eu ma duc la gradinita,
Sa ma fac o doctorita,
Doctorita de copii,
Sa ma joc cu jucarii.

Si taticu-i suparat,
Ca n-are si el baiat.
Si mamaca-i bucuroasa,
Ca are fetita-n casa.

Uite-asa cum ma vedeti
Nu ma dau pe cinci baieti!

Mamiceala o fac cu cel mai mare drag si cu dedicatie maxima. Sau macar incerc. Cu un tatic crispat (putin spus), am patruns si ramas in aceasta lume muzicala si vizuala a copilariei in care vinetele cu muguri de pin, humusul, painici cu brazeturi fine si capsuni racoroase, fripturici cu mac si creveti jmecheri au fost ceea ce am apucat sa gust, printre cateva picaturi de suc de portocale. Nu stiu ce a crezut lumea despre noi (dincolo de: vai, ce dragut ca ati venit cu copilul), insa eu m-am simtit tare bine. Ce sa mai zic de tine care, dupa ce ai dormit cinci minute, asemenei obiceiului incetatenit al mamei tale, te-ai pus pe un chiot si un dans, nevoie mare. Toate astea pana sa se strice atmosfera care devenise INSUPORTABILA (aglomeratie si fum), atunci cand am plecat noi (din motive de oboseala Victoriana). Asadar, am trecut in condica, pe langa drumuri la nunti, munti, botezuri, mare, doctori, coafor, manechiura si o petrecere de Craciun pentru oamenii muncii. Asteptam poze si sper sa te bucuri cand vei citi aceste randuri (desi multi ar spune: mama denaturata, si-a dus copilul in haosul acela!). Dar... :))

11 decembrie. Din nou la Tragul de bebei. Duminica. Ilinca, de care ti-am povestit la ziua ta si Oana (o fosta orange-people) au fost motivatia noastra pentru o vizita la targ, dupa un somn in parc, in brate la tata, cu mult soare, dar si ceva vant. Participarea s-a soldat cu cheltuieli, printre care si o minunata Manduca in care spre sa-ti petreci somnul de dimi sau de seara (apoi de pranz) cativa ani de acum incolo! Bine, minunata era daca o luam pe cea din Editie limitata. Insa psihologicul pret ce tindea spre o suma aparent astronomica, ne-a determinat sa ramanem in rand cu lumea (buna) la modalitati de purtare a bebelusilor.

Asadar, in speranta ca de acum incolo deplasarea ne va fi si mai zburdalnica, te-as ruga sa ma inspiri sa ii scriem Mosului! Caci, DA, mai trebuie sa vina un Mos! Cum ti-a zis mami: facem curatenie, impodobim casuta pentru acest anotimp, facem bradutul sub care punem ghetutele pentru ca pe 24 seara, va veni pe casa liftului Mos... Craciiiiiunnnnn! Pana atunci tu oricum te vei perfectiona in cantari si dansuri. Nu cred ca vei avea probleme in a-l insenina pe Mosu'!

Scrisoare de la Victoria catre Mos Craciun:

Draga Mos Craciun,

Afla ca noi suntem cuminti. Uneori mai nervosi, alteori mai bucurosi, dar intotdeauna jucausi, dansatori, petrecareti si binevoitori!

De la tine ne dorim o viata alaturea, cu cat mai deosebite, frumoase si vesele experiente impreuna, mereu cu sanatate presarate, daca se prea-poate, iar maruntele si multele bucurii sa ne fie mereu surse de rotunjire, de implinire a ego-urilor! Sper sa nu ti se pare prea filosofala piatra cu care-ti scrie Mama de Victoria in seara aceasta.

Am vrea sa devenim si mai destepti emotional, si mai inteligenti sentimental, pe scurt, mai intelepti! Oameni mai buni!

Valabil si pentru cei mari, in egala masura. Cu precadere pentru unii. Pentru altii sanatatea si dansul pitic primeaza la dorinte.

O sanie pentru Victoria ne-am dori.

Pentru Mami de Victoria poate o sedinta de relaxare si o cura de ingrasare.

Pentru Tati cred ca ceva muschi sa faca la ganterele lui, ca sa mai poate cara inca o data pe cat a carat in ultimul an pentru Casa Noastra!

Sau mai bine pe el il ajuti sa devina Manager in 2012, pentru ca mami sa stea acasa, macar pana la trei ani ai lui Vicky. Sa o invete ce este Pamantul, Sufletul, Iarba, Soarele. Lucruri simple. Sau mai bine tati manager si mami sa munceasca si ea. Dar cam maxim sase ore fix pentru mami, ca sa fie mai aproape de mine, caci inca am nevoie de ea, ca sa ma fac si mare si frumoasa! Pe diploma lui mami asa scrie: manager, :) dar astea sunt basme de copii. Mai bine impleteste un fular!

Oricum ar fi, parintilor mei sa le dai si un bilet de avion pentru Londra, unul pentru Praga si o vacanta de vara frumoasa!

Caci daca lor le dai, imi dai si mie.

Si eu sigur nu am cum sa fiu decat cuminte.

Pentru ca asa sunt toti copiii: buni, calzi si foarte ascultatori!

Cu drag,

Victoria prin tastatura celor mari care au adormit cu capu' pe tastatura asta magica, dar macar ti-au scris... E ora 06.33, din 12 decembrie

PS: de luni, de dupa ziua ta, esti racita (sub control, dar de notat! :))

Miercuri iti revenisei, dar ora de "sport" de care ti-am spus, ti-a pus capac ;).

365 de zile si 365 minute

2011-12-05T04:28:00.001+02:00

Cum sa ma adresez astazi, la o zi distanta de 3 decembrie 2011?...

Poate cu:

Draga printesa?! - Hm...

Nu stiu de ce nu am agreat niciodata apelativul prea-uzitat... (drept iti zic!)

Regina sufletului meu?! - Hm...

Si mai manelistico-fantastic-dulcegaros suna, nu? Of...

Victoria mica si zbenguitoare?!..

Sa zicem, sa zicem, caci ne apuca dimineata pana sa gasim Introducerea .... (nu ca nu ar fi!).

Iaca, dupa o saptamana de liniste in scrieri, dar nu si in ganduri ori fapte, astern primele randuri, semi-calde, despre ceea ce a fost: prima ta aniversare!

Reflectarea a 365 de zile covarsitor de pline este ceea ce am vazut in ochii prietenilor, timp de 365 de minute (de la primul sosit la ultimul plecat), prieteni care ne-au invadat, la modul practic, dar mai mult decat placut, Universul nostru de trei omuleti: si anume, veselia de a-ti fi alaturi (si noua, implicit) in ziua in care am tras linie si am trecut in anul al II lea de viata.

Dupa primul an in care:

- ai aparut pe lume sa ne deschizi mintea si sufletele;

- ne-ai oferit primul zambet, ca sa intelegem exact ce inseamna "ma topesc in surasul tau);

- ai efectuat prima ridicare in fundulet, aratandu-ti veleitatile sportive;

- ai primit prima lingura de hrana, alta decat laptele matern, semn ca iti cauti independenta pin aceasta lume;

- ai mers de-a busilea, nevoie mare, batand primele recorduri de distanta;

- ai venit cu primele monosilabice, pline de neintelesuri distractive;

- ai efectuat primii PASI, batand pamantul si gravitatia, totodata, asigurandu-ti inca un plus de independenta;

- primele mini-raceli, ceva emotii de la cazaturi si lovituri care sa ateste ca nu ne-am dorit o papusa de plus, ci una cat se poate de vie,

IATA ca dupa 365 de zile a venit si: PRIMA ANIVERSARE!

Deci Sambata, 3 Decembrie, un grup de oameni dragi ti-au cantat (?! - nu mai stiu daca ti-am cantat.....): LA MULTI ANI, Victoria!

A fost ziua taaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

S-au rupt bilete la Teatru coordonat de Sara, dar s-a taiat, in semnul Crucii, si suvite din parul tau dragalas si blond. Pragul de oboseala atins in acele clipe nu au facut din moment unul foarte static. Dar l-ai depasit cu brio dupa ce ai luat de pe tava, hotarata cum rar am vazut, trei obiecte mari si late: cheia de la masina nasilor, parfumul lui mami primit in dar, acum cativa ani, de catre colegii lui tati, si 100 EUR ce statea asternuta pe tava, bine merci, tot de catre nasi fiind pusa. Un joc traditional amuzant, ce asigura intotdeana deliciul invitatilor la un astfel de eveniment!

Ai mai avut pe tava:

- i-podul nasilor ca sa fii la curent cu informatia

- o papiota, poate-poate 'oi ajunge o gospodina sau macar o priceputa (dar nu va fi pe primul loc, se pare)

- o iconita 9caci nu am gasit cartea de rugaciuni), poate pentru o doza de evalvie in plus (dar nici asta nu ti-a suras, se pare)

- un card, pentru banii electronici ai actiunilor tale viitoare (insa nu pari sa te complici cu investitii si cifre)

chei masina, parfum, euro- fara dubii ;)

- o carte de franceza de la Moasa ta (se pare ca vrei sa ramai in tara ori nu tintesti spre poliglotire)

- un sirag de margelute, pentru cochetarie (se pare ca o definesti altfel, tu)

- un ruj (poate se va naste un make-up artist, dar NU)

- un pix, sa inveti multe, insa cred ca tu ai alta opinie despre cum sa te descurci in viata... Delicios moment, oicum!

Motul. Renumitul taiat de mot ce se face in semnu crucii a reprezentat si el, cum ziceam, un moment "solemn". In afara de faptul ca nu prea doreai sa donezi parte din podoaba capilara, nici macar pentru clauza nobila a zilei tale, taiatul motului reprezinta un gest-simbol al acesei aniversari. Sau al acestei perioade de dupa primul anisor.

Desigur ca gesturile acestea sunt mai mult motive de familie si revedere, decat acte bisericeri. Insa, categoric ca au farmecul lor incetatenit!

Pentru taiat de mot este necesara: o forfecuta (am folosit-o pe a ta de taiat unghii), o cutie pt suvitele de par (am primit de la nasi), lumanarea de la botez care sta aprinsa si care va auta lalipirea suvitelor de par. Suvitele se lipesc pe moneda de argint primita de la nasi, la botez. Deci atentie unde le pastrezi si tu, cand va fi cazul! Si cam acesta a fost momentul, insa neomitant taiatul turtiei loate de nasa. Delicios si aspectuos!

Am ascultat muzica pentru copii, am vorbit, am revazut persoane dragi, copiii au dansat, au desenat pe tabla, am deschis cadouri, am mancat tort sanatos, am stat pe jos, am cantat, ne-am jucat (sub coorondarea Ilincai-Mari), darrrrr mai presus de toate AI FOST O VEDETA!

Lasa, mami, ca eu am mancat PAINE

S-a glumit pe tema: ce au (pre)gatit oamenii acestia (sunt sau nu vegetarieni, ca nu mai pricepe nimeni?!). Doar am tinut post, pentru ca ziua ta va fi mereu in Postul Craciunului, presarand si cate o bucata de salam in pizza comandata pentru mofturosii care amenintau ca pleaca prin vecini pentru o bucata de carnat. Caci doar e iarna! Ce fasole batuta?!

Si evident ca, printre stresul ca lumea nu agreeaza Pesto-ul meu de masline, ca nu am scos castravetii si branza si alte cate cele, pe masa, pentru invitati, printre alergatura dintr-un colt in altul al casutei noastre, ca sa vad ce mai e, ce nu mai e, ce ar mai trebui sa fie, am reusit sa desprind clar propria concluzie, intarita de bunici si cativa dintre amici (deci subiectivismul nu a depasite granite alarmante), si anume: AI FOST VEDETA SERII!

Cine e copil bun? Eeeeu?!

Bine, nu ca ai fi putut fi altceva, insa:

- energia

- dezinvoltura

- veselia

- dansul

- schemele de dans cu voce

- sunetele-tipetele-cuvintele monosilabice

- bucuria

- placerea de a te juca cu cei mici

- surasul continuu

- adaptarea la un mediu evervescent,

TOATE astea alaturi de multe alte cuvinte ce le-as mai putea alatura schitei de mai sus, ma fac sa apreciez, inca o data, ca esti un copil TARE BUN!

Puzzle, flori in glastra, tabla de scris, hainute, cruciulita cu lant (nu o sa-l porti, desigur, dar are valoare sentimentala, fiind de la bunica), ghetute, cercelusi, cortul de la colegi, chiar si bani (deh....), TORTUL-vedeta (by Katy) - toate astea au fost ale tale, pentru tine, in semn de pretuire, de la familie si prieteni!

Dupa o zi si o saptamana ca acestea, gandul de astazi, duminica, 4 decembrie, mi-a fost:

mergem la Londra de Craciun? Caci asa imi miroase Sarbatoarea asta de frumos...

Iar pentru ca toate sa fi devenit realitate, mami, insa mai ales tati, au muncit pe branci, o saptamana.

Un fotoliu nou (frate cu canapeaua din living), aterizat in camera ta (si se pare ca acolo va ramane, o perioada), trei ore la cumparaturi (noaptea, in ajun de Aniversare), spalat de geamuri, aspirat, spalat gresie si parchet, dezinfectat bai, eliberat si ordonat balcoane, sters mobila, praful, improvizat blat la bucatarie, splalat si scurtat perdele la sufragerie si camera ta, spalat si scurtat draperie in camera ta si a noastra), curatat covor, pregatit bucate, stors la robot suc de portocale, grapfruit, lamai (timp de 3 h, inainte de show), nopti semi-albe si inca multe altele, sunt gesturi pe care tatal tau le-a facut cu drag(oste) pentru noi doua. Pentru ca, de Ziua ta, sa fim fericiti(e)!

Si cred ca i-a... reusit!

Parte la toate acestea au fost:

- nasii nostri de la Iasi (micutele Catrina si Ilinca, parintii lor Elena si Catu)

- nasii tai (minunatul Matei, Irina si Adi)

- bunicii Ely, David si Matuaa Eliza

- Moasa Andreea cu Sara ei

- Ilinca si Vlad matemaicianul

- colegii: Andreea&Razvan, Gabitza&Adi, Costina, Mihai si bebe Andru, Mii (adica Elena&Horia), Polecii (imagianar)

- vecinii Mirela&Adi si pietenii mei: Katy&Theea&Laurentiu, Donutza cu Rares si Mihnea, sunt cei care au putut trece pe la noi, in seara zilei de Sambata...

Vreo 26 bucati adulti, cu totii, plus 8 copii.

33 de suflete, pentru sufletul nostru: Victoria-Ioana!

Catrina dormin la ora 11.00. Obosita!

Si dupa o asa intalnire de gradul III, ce crezi ca s-a intamplat duminica de dimi?

Tu ne-ai trezit la 8. Alaturi de noi au fost si nasa Elena cu Ilinca.

Am mancat, ne-am jucat, in cort, obligatoriu! Si am asteptt, am asteptat, timp in care, ce crezi ca se intampla in sufragerie?...

Iesirea in parc a fost agreabila si ea a precedat despartirea de nasii de la Iasi. Foarte multa lume in parc, intr-o foarte frumoasa si tarzie zi de toamna... Ilinca zburlita d ela topoganele foarte inalte pentru care iti trebuieste ceva vitejie, Catrina rupta si ea dintr-un episod cu o papusa ruseasca, Vicky somnoroasa, dar trezita la timp de zgomotele copiiilor de la locul de joaca si cam atat cu week-endul nostru prelungit in care Victoria mea a stat singura pe olita, cu minim efort. Sa vedme de maine, cene mai rezerva acest scurs jemcheros!

Nani ca lesin, iar tu te trezesti incomensurabil de des (asa percep eu trezirile la 30-60 de minute din nopatea ce este pe sfarsite....).
Revenim si cosmetizam maine dimi.

Noapte buna, ratusca mea voioasa,

Perioada berzelor norocoase

2011-11-25T23:55:00.001+02:00

Tu si Maria la 6 luni. Ce sa mai zicem de voi? Zambim!

Draga mea,

Uite ca am a scrie aproape pentru o saptamana...

Trecere in revista a perioadei berzelor norocoase (sagetatori vestiti!):

- pe 9 noiembrie, acum UN AN, aparea pe lume intr-un mod natural, cum numai mami lui stie sa o faca, grabindu-se si surprinzandu-si familia si prietenii, dl. Aris (sigur mama lui ne va ierta ca nu i-am trimis o urare, in stil mare; o rugam mult, FOARTE MULT!)

- pe 22 noiembrie aflam ca s-a nascut Ana Maria (posibil Sara Ana Maria) prietenilor Cristina&Catalin (34 saptamani de stat in burtica, 47 centimetri de om si 2,4 kg de carnita de mini-om

- tot pe 22 noimebrie facura primul an de viata vestitele: GEMENE! Intamplarea frumoasa din viata parintilor lor, Oana&Catalina, surorile mai MICI ale Biancai

- astazi, 25 noiembrie, a fost randul prietenei din Nord, Maria, sa isi celebreze PRIMUL an de viata!

Sa detaliem... Silvia de la Targul Mures, prietena lui mami si parte din orange-people de care iti spuneam odinioara, este o mamica de doi copii mega-frumosi (Raisa si Aris)! Ce ii datoram lu'Mami Silvy? Deschiderea drumului catre informatie si a ochilor pentru scrierea acestui blog, sub aceasta forma. Experta in bucatareala (stiu, se va opune acestei titulaturi), Mami'Silvy le stie pe toate, atat in camera de mese, cat si in dormitoare(le copiilor) unde trateaza tot, dupa retete pediatrice, inspirata fiind din familie. Oare am fost clara?

Asadar... AMINTIRI! Alaturi de colegele de gratie de la casierie, faceam o echipa tare buna (la propriu, dar si la figurat), in vremurile bunastarii apuse.

Silvia-baby, Gabitza, Lavinia, Mami, Alina, Anca

Nu ca acum ne-ar lipsi ceva in afara de o bere uneia, o tigara alteia... Nu, nu! Eu nu am fumat! Evenimentele ce ne uneau erau team-buildingurile corporatiste unde curgea lapte si miere, deopotriva, unde petrecerile erau in toi, de vineri seara pana duminica la pranz, unde banii luau calea cifrelor in prezentari colorate, pe peretii vilei unde am trait copilaria portocalei mecanice. Dar iata ca vremea a trecut, cam fiecare s-a asezat la casuta lui, cu cate un copil, cam jumatate chiar si cu doi... Acum impartim sms-uri despre stari de spirit, barfe, socoteli, mms-uri cu si despre copii, cu si despre retete, mai impartim cate un gand, cate o urare, mai rar cate o intrevedere, caci suntem aruncate care incotro prin viata, prin tara si prin anotimpuri sufletesti... Si uite cum de la aniversara lipsita de urari din partea noastra, am ajuns unde nici cu gandul nu visam... La vremurile dupa care tot oftam si ce o sa mai oftam... Partea frumoasa e ca am ramas prietene (chiar prieteni, ca nu excludem aici si vestitii echipei).

Ajungem si la Cristina, mama Ana Mariei (posibil Sara Ana Maria, repet caci este amuzant si pentru ca inca nu am aflat verdictul)... Grabita si ea, dar mai ceva ca Arisucu, A.M. a venit pe lume saptamana aceasta (in aceeasi zi in care gemenele Oanei, prietena noastra comuna, au venit pe lume acum 1 an, grabite si ele, bineinteles, dar nu foarte grabite), dand peste cap pe mega-super-planificata ei mamica!

Unde cu intuitia nu ajungeam nici macar eu, bebelina a vrut sa ne demonstreze, inca o data in plus, ce frumoasa este viata cand nu ai nimic: nici bagaj de spital pregatit, nici hainute calcate, nici macar un nume ales! Dar avea ceva: nasa (matusa copilei). Cum barza i-a grabit sosirea, maternitatea de 5* a primit-o cu bratele deschise (nici nu avea cum altfel, la ce efort financiar fac parintii romani sa aduca pe lume un copil, in conditii normale, decente, intr-o locatie ingrijita, curata, cu un personal prietenos etc...). Sper doar sa fie alaptata mai mult de 3 luni, depasin planul mamei ei. Din nou planul. As zambi aici:). Ca trebuia sa vina de Revelion, ca mama o avea in plan de Craciun, ca oricum "afecta" intr-un loc sau intr-altul Sarbatorile de iarna, acest copil si-a gasit linistea pe lume intr-o perioada "anonima", anticipand doar, poate, ziua mamei ei. Deci si in familia ei, ca si in a noastra, sarbatorile si sarbatorile vor incepe, de acum cu ea!

A.I.E.S.E.C., o alta "dragoste eterna" este cuvantul care ne leaga pe mine si pe Cristina. Si Craiova, bineinteles! Aceeasi Craiova ce ma leaga si de Oana. Craiova si portocala, caci prin jurul ei p undeva am cunoscut-o pe Ona, cand munceam amandoua intr-un cash&carry. Si ce frumoasa a fost mutarea in Bucuresti si primul an de capitala... revenind la AIESEC, sa amintesc ca studentia ne-a fost marcata de inlocuirea orelor de curs si chiar si a seminarilor plictisitoare si aberante, cu alt gen in invatare: by doing! Prieteni, retea, informatii, experiente, multiculturalitate, creativitate, determinare, leadership, acestea sunt cuvintele care imi amintesc de acea perioada colorat traita, sub semnul invatarii prin punerea in practica! Eu sefa de trib, Cristina cu banii, ce ne mai lipsea? Mintea de acum!

Intorcandu-ne la orange-people despre Maria am a-ti spune ca ea nu s-a grabit (cum nici tu nu te-ai grabit) in a veni pe lume acum 1 an ca sa isi cunoasca parintii. Ulterior, s-a grabit insa, ca sa faca aproape tot din ce face un copil precoc. Cuvinte, gesturi, disciplina si cantitate la ora de masa, sclipire, dintisori, sunete, peripetii, toate o caracterizeaza din plin pe prietena din Nord. Rupta din lumea tatalui tau, ea vine in viata noastra in urma prieteniei corporatiste, adica din gasca de la Frauda. O sa-ti explice tati cand vei mai creste Pare alambicat, dar nu este! Desigur ca tin sa subliniez si pasiunea Mariei pentru masina de spalat... Mesajul nostru pentru ea, in aceasta zi deosebita, a fost: "Of, ca asa este de speciala ziua aceasta si atat de magic mi se pare acest prim an de viata, incat nici nu ma incumet sa ii zicem si noi o urare, pentru ca orice am zice, parca ar sparge armonia zilei. Dar totusi, ca sa nu aibe impresia Maria ca ziua ei a trecut neobservata, de aici din Sud, ii scriem si noi la finalul ei, spunnadu-i doar ca trebuie sa ramana nepretuirea intruchipata a parintilor ei! Restul este: LA MULTI ANI!".

Povestile zilelor: Asadar, o lume frumoasa am amintit si pentru aceste zile... Bunicul si strabunica au iesit din spital. Unul mai vanjos, altul schiopatand. Speram ca ambii sa te vada de ziua ta!

Miercuri cand a iesit stra-bunica din hospital, am iesit si noi pe afara, cat mai pe afara am putut! Adica l-am vizitat pe vecinul Adi, la gara, acolo unde el lucreaza. Deciiiii! Ai vazut, pentru prima data: TRENUL! Data viitoare am sa iti fac si o poza, desigur! Pe primele peroane (liniile 1 si 2) mereu ai sa gasesti trenuri care vin si pleaca dinspre/spre Craiova... Joi nu ne-a iesit nimic din ce am planuit, dar ne-am bucurat de prezenta inopinata a matusii tale, de aflarea vestii nasterii micutei Ana Maria, de o plimbare prin ploaie, in zona unde lucreaza tata, pentru o programare medicala a mea (nimic grav) si uite asa ce mai trece vremea, of...

HRANA

Mic dejun: Lapte vegetal de grau spelt

Grau spelt bio (fiert 15') blenduit 2' cu: mar, 1 lgt miere salcam, 1 lg susan, roscove, apa. Ce treci prin sita este "lapte", ce ramane este "pulpa". Tu ai papat partea solida amstecata cu un alt mar ras. Si... AI RAS TOT! Amen! Si ai baut si din laptic. Laptele fiind vegetal (adica nu este de animale), poate fi combinat cu fructe. Lactatele "clasice" nu "permit" acest lucru din motive de digestie diferita a celor doua "clase" de alimente.

Pranz: Chiftelute fara carne

Ai papat TREI chiftelute facute la repezeala, in cuptor, din: conopida oparita (congelator), dovlecel ras, faina de linte verde si din seminte se in, patrunjel, marar, putina ceapa verde. Amestecate toate, compozitia facuta bilute, aplatizata ca sa capte alura de chiftelute, bagate la cuptor, scoase dupa 20', racite putin, asezonate cu ulei presat la rece si putin usturoi. Indesate in una bucata copil care se joaca in scaunul de masa cu "ustensilele" cunoscute...

Ceai de fragute, pe parcursul zilei.

Eu am avut pilaf cu Pleurotus facut cu dragoste si din dragoste pentru tati tau, in zorii zilei, sa aiba si muschii lui din ce se hrani, in post.

O punguta orez brun (din aceea pt 2-3 portii) a fiert 15, cat timp am calit putin: ciuperci, praz, ceapa, ardei gras rosu. La final: patrunjel, sare, condiment spaniol ca sa il coloreze usor in portocoliu sa pare un orez foarte jmecher.

Cina: 2 CaFeLine (din ziua anterioara), grapfruit, clementine (stiu, fructele dimineata, dar daca dansai prea bine mancandu-le)

Alta zi:

Mic dejun: quinoa (fiert 15', lasat cu capac inca 5'), mar ras, susan rasnit roscove, catina.Ai papat binisor.

Pranz: Chiftelute (de ieri) cu avocado pasat, ulei presat la rece, verdeat.

Cina: Banana mancata la stra-bunica revazuta dupa mult timp.

25 nov

Si iar o alta zi:

Mic dejun: iaurt capra (La Colline) cu quinoa (fiarta) + o bucata de mar furata de pe masa aflata deasupra nivelului tau. Dar mana'i lunga sa ajunga!

Pranz: "Pilaf sarbesc" gatit cu o seara in urma, pentru toti trei.

Am fiert separat, 10', quinoa si mei (in loc de orez). Am calit-innabusit putin: morcov, ardei gras rosu, cartof, am adaugat quinoa+meiul semi-fierte. Sre final am pus doua rosii date la blender cu putin busuioc, cimbru, tarhon. Am adaugat praz si ceapa verde, patrunjel si marar. Fara sare ca urma sa papi si tu.

Gustare: gutuie si mar (la aburi)

Cina: retete noi de biscuiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiti!!!!!!!!!!!!!!!

Asa cum ne-a zis dna doctor, si deh, incercam sa o urmam in toate cele ce ni se par logice (majoritatea fiind asa), incepem sa mutam fructele si lactatele in primaparte a zile. Ceea ce ne provoaca la noi idei pt cina cea de toate serile:).

Mi-am propus sa nu fac din meniul ziulizilor noastre o povste, dar ai sa vezi ca melcii si veveritele vor merita!

Asadar, scormonesc dupa niste retete, le adaptez sufletului nostru si pornesc la treaba, sacrificand iesirea zilei la aer... Pentru ca oricum dimineata dormim amandoua. Daca am iesi, doar una s-ar odihni. Si nu are fi corect, nu?

Deci! Biscuiti sarati sau mirodenati sau cu ierburi aromatice sau crackersi sau mai bine:

Biscuitii animalelor salbatice

- 150 gr migdale (nu m-a lasat inima sa pun 300 gr in prima tentativa, conform reteta) - faina trebuie inmuiata in prealabil, putin, pentru hidratare. Migdalele devin mai nutriente si mai usor de digerat (in special pentru ca este vorba de copilasi)

- 2 lg seminte rasnite de in cu 2 lg apa, inlocuind oul

- 1 lg ulei presat la rece (nu este bine sa-l supui temperaturilor inalte, data viitoare il scoatem)

- 1 catel usturoi si DOAR PUTINA SARE!

- condimente naturale: rozmarin, cimbru, oregano, maghiran, busuioc, tarhon.

Amatorii pot pune si niste parmezan, peste.

Intinsa "coca", "taiata" cu formele de la Ikea, intinse restuile, iar creat cate un melc cu coarne, pana am epuizat materia prima ramasa doar pentru 2 forme dreptunghiulare. Animalutele aruncate intr-un vas de sticla, apoi la cuptor, 110 grade, 25'.

DELICIOSI! Sigur ti-i vei aminti ;)

Pumpkin biscuits (by Corina Bacalu)

- 500 gr dovleac

- 150 gr floarea soarelui (trebuie sa ma gandesc cu ce inlocuiesc semintele pentru ca daca nu deshidratezi in stil raw-vegan biscuitii nu e bine sa supunem la temperaturi mari semintele de niciun fel, datorita continutului ridicat de ulei pe care il contin, of!)

- 20 curmale hidratate (au rol de indulcire)

- 4 pumni fulgi de cocos care abia sosisera acasa cu tata, conform sms-ului:

"Vine mosu cracanat

C'un rucsac cam incarcat,

Si se'ntreaba intr-o doara:

Ce fac fetele lui iara?!".

- 100 ml apa (dar cred ca e mult pt a am avut de la curmale si contine si dovleacul)

- putina scortisoara

Am rasnit semintele, am dat pe razatoare dovleacul, am blenduit bine curmalele si cu apa, am amestecat tot, tati a pus compozitia in tava,mami a ornat bicuitetii pre-taiati de tati. Cuptor, 30' la 100 grade. Siinca o repriza de 20'. Din motive de lichid prea mult, ti-am zis... Trebuie sa ii mai incerc, dar mi-au placut MULT!

In loc de incheiere: Mi-ar placea sa iti mai scriu, insa este din nou tarziu, foarte tarziu, incepe week-endul. Suntem si putin irascibili de la lipsa organizarii ce troneaza in vita noasta (aici imi vine sa zambesc, poate amar, dar tare ne mai culcam pe niste urechi....), criza ziulicii tale se simte, desi nu este ceea ce imi doresc pentru acea minunata clipa ce va sa vie!

Asa ca iti spun Nopate buna, lasand sa te bucuri de imaginea din dimineata zilei de 25 noiembrie a Catrinei!

Bine... ca te-ai trezit si nu m-ai lasat sa-ti spun ?Noapte buna pana la capat si ca esti in bratele mele la 04.42, din 26 nov, este o poveste pe care numai mamicile o pot intelege. Pentru ca ele sunt singurele al carui program este continuu de 24 cu 24...